ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7335/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 2302 din 30 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul P.C. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. P

2919/08 din 25 mai 2009, adresată reclamantului, dl. M.T. a solicitat, în

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24

/

2008, verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ 1211663

/

2.

A apreciat Curtea că

verificarea calității de lucrător al Securității trebuie să se refere la

întreaga activitatea desfășurată de persoana vizată și numai la actele

întocmite într-un anumit dosar informativ, documente raportat la care este

întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

În continuare,

examinând nota de constatare nr.

DI/1737 din

17

august

2011 și a celorlalte

înscrisuri probatorii depuse de reclamant, Curtea a reținut, în esență, că

pârâtul a fost ofițer, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Teleorman, Serviciul 1 și că, în această calitate, prin

activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale

garantate de legislația în vigoare în acea perioadă.

Astfel, prin

dirijarea de către pârât, în calitate de ofițer al Securității, a rețelei

informative care a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite și prin

interceptarea abuzivă a convorbirilor telefonice și a corespondenței, s-a

încălcat dreptul la viață privată dreptul la secretul corespondenței, dreptul

la secretul convorbirilor telefonice și dreptul la libertatea de exprimare,

drepturi garantate de Constituția României din anul 1965 și de Pactul

internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Calea de atac

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 2302 din 30 martie 2012 a declarat recurs pârâtul P.C., solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

reclamantului CNSAS.

În motivarea cererii

de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de

constatare a calității de lucrător al securității, raportându-se la

activitățile desfășurate de recurent cu privire la persoane care nu au

solicitat verificarea conform prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

S-a mai susținut că

în mod greșit a fost admisă acțiunea, având în vedere faptul că în cauză nu era

întrunită condiția prevăzută de art. 2 lit. a) teza a II-a din O.U.G. nr.

24/2008, respectiv recurentul nu a desfășurat activități prin care au fost

suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, activitatea

recurentului s-a desfășurat cu respectarea strictă a actelor normative în

vigoare la acea dată, inclusiv a Constituției și a Pactului Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice, a instrucțiunilor și ordinelor

specifice, fiind, în acest cadru, permise ingerințe ale statului în anumite

condiții și că activitățile recurentului au fost justificate la momentul

respectiv de apărarea securității naționale, conform atribuțiilor de serviciu

și nu de motive politice.

Soluția instanței de

control judiciar

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului,

probele cauzei și legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de

contencios constituțional, constată că recursul este fondat potrivit

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Prezenta acțiune în

contencios administrativ a avut la bază cererea nr. P2919/08 din 25 mai 2009

adresată C.N.S.A.S. de către domnul M.T., prin care s-a solicitat verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1211663, dosar în care recurentul-pârât

P.C. figurează în volumul 1.

Acesta, potrivit înscrisurilor

cauzei, a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Teleorman, serviciul 1.

În acest context, analiza

motivelor de recurs se va circumscrie numai la numitul M.T., pentru că acesta a

sesizat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar cu privire

la celelalte persoane incluse în Nota de constatare nr. DI/I/1737 din 17 iulie 2011,

acestea nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei acțiuni, pentru considerentele

ce se vor expune în continuare.

Astfel, conform art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin, care după 1945

a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației

Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul

de acces la propriul dosar întocmit de securitate, precum și la alte documente și

informații care privesc propria persoană.

Acest drept se exercită

la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii

de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art.1 alin. (7) din ordonanță

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului,

și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art.1 alin. (9) din ordonanță

precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și

(7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor

legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea

calității de lucrător al securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane

care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar

din care rezultă că au fost urmărite de securitate.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește sfera verificării calității de lucrător al securității, aceasta este

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea

în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor

persoane care nu au cerut verificarea, cu excepția persoanelor care sunt supuse

verificării din oficiu.

În aceste condiții, se

va proceda la analiza activităților desfășurate de reclamant strict cu privire la

persoana care a cerut verificarea calității de lucrător al securității a persoanelor

care au contribuit la instrumentarea respectivului dosar.

Din dosarul depus de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, singurele înscrisuri

întocmite de către recurentul-pârât în dosarul petentului M.T. reprezintă o cerere

de verificare la evidența populației, respectiv o cerere de verificare în cartotecă

a acestuia.

Celelalte note și înscrisuri

aflate la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare.

Înalta Curte apreciază

că înscrisurile referitoare la M.T. nu conturează în mod convingător ipoteza avută

în vedere de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 este

actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar

comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia,

apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist

ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului

propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de

lucrător al securității.

Astfel, prin lucrător

al securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer

al securității în perioada 1945 - 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată

de legiuitor termenului de lucrător al securității rezultă elementele care trebuie

îndeplinite pentru a se constata această calitate.

Persoana trebuia să fi

fost ofițer sau subofițer al securității iar activitățile pe care le-a desfășurat

să fi avut ca efect îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Numai îndeplinirea cumulativă

a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de lucrător al securității.

În decizia nr. 843/2011

și decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008

urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat

la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică

și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală

și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații,

în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și

a libertăților fundamentale.

Or, din analiza singurelor

înscrisuri depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

susținerea acțiunii, și care se referă la numitul M.T., cu privire la care s-a formulat

cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanței de contencios constituțional,

respectiv existența vinovăției și a încălcării drepturilor și libertăților, acestea

nu susțin îndeplinirea condițiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător

al securității.

Cererile expuse rezumativ

mai sus nu conțin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Nici un element din probatoriile

aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofițer de securitate

s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale numitului M.T.

În ceea ce privește activitatea

desfășurată față de celelalte persoane, se pune problema dacă Curtea de Apel București

a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător

al securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în condițiile în care, după cum

s-a relevat anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare

adresate de numitul M.T., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție,

în raport de care, așa cum s-a explicat mai sus nu sunt întrunite cerințele

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legea în materie a statuat

că verificarea calității de lucrător al securității se face numai cu privire la

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al

solicitantului.

Mai mult decât atât, niciun

text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător

al securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de securitate dacă aceste persoane nu au formulat

o cerere în acest sens.

În cauză, intimatul-pârât

nu a făcut dovada formulării unor astfel de cereri de către numiții M.M. și C.P.

Astfel, având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la aceste persoane,

Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea, raportat la acestea, a îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, având în

vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat, astfel

că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea sentința primei

instanței și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul P.C. împotriva sentinței civile nr. 2302 din 30 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2013.