ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7335/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2302 din 30 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.C. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. P 2919/08 din 25 mai 2009, adresată reclamantului, dl. M.T. a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24 / 2008, verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ 1211663 / 2. A apreciat Curtea că verificarea calității de lucrător al Securității trebuie să se refere la întreaga activitatea desfășurată de persoana vizată și numai la actele întocmite într-un anumit dosar informativ, documente raportat la care este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

În continuare, examinând nota de constatare nr. DI/1737 din 17 august 2011 și a celorlalte înscrisuri probatorii depuse de reclamant, Curtea a reținut, în esență, că pârâtul a fost ofițer, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Teleorman, Serviciul 1 și că, în această calitate, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale garantate de legislația în vigoare în acea perioadă. Astfel, prin dirijarea de către pârât, în calitate de ofițer al Securității, a rețelei informative care a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite și prin interceptarea abuzivă a convorbirilor telefonice și a corespondenței, s-a încălcat dreptul la viață privată dreptul la secretul corespondenței, dreptul la secretul convorbirilor telefonice și dreptul la libertatea de exprimare, drepturi garantate de Constituția României din anul 1965 și de Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 2302 din 30 martie 2012 a declarat recurs pârâtul P.C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului CNSAS. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de constatare a calității de lucrător al securității, raportându-se la activitățile desfășurate de recurent cu privire la persoane care nu au solicitat verificarea conform prevederilor O.U.G. nr. 24/2008. S-a mai susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea, având în vedere faptul că în cauză nu era întrunită condiția prevăzută de art. 2 lit. a) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv recurentul nu a desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, activitatea recurentului s-a desfășurat cu respectarea strictă a actelor normative în vigoare la acea dată, inclusiv a Constituției și a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, a instrucțiunilor și ordinelor specifice, fiind, în acest cadru, permise ingerințe ale statului în anumite condiții și că activitățile recurentului au fost justificate la momentul respectiv de apărarea securității naționale, conform atribuțiilor de serviciu și nu de motive politice. Soluția instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei și legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de contencios constituțional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Prezenta acțiune în contencios administrativ a avut la bază cererea nr. P2919/08 din 25 mai 2009 adresată C.N.S.A.S. de către domnul M.T., prin care s-a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1211663, dosar în care recurentul-pârât P.C. figurează în volumul 1. Acesta, potrivit înscrisurilor cauzei, a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Teleorman, serviciul 1. În acest context, analiza motivelor de recurs se va circumscrie numai la numitul M.T., pentru că acesta a sesizat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar cu privire la celelalte persoane incluse în Nota de constatare nr. DI/I/1737 din 17 iulie 2011, acestea nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei acțiuni, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art.1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art.1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, cu excepția persoanelor care sunt supuse verificării din oficiu. În aceste condiții, se va proceda la analiza activităților desfășurate de reclamant strict cu privire la persoana care a cerut verificarea calității de lucrător al securității a persoanelor care au contribuit la instrumentarea respectivului dosar. Din dosarul depus de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, singurele înscrisuri întocmite de către recurentul-pârât în dosarul petentului M.T.

reprezintă o cerere de verificare la evidența populației, respectiv o cerere de verificare în cartotecă a acestuia. Celelalte note și înscrisuri aflate la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare. Înalta Curte apreciază că înscrisurile referitoare la M.T. nu conturează în mod convingător ipoteza avută în vedere de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de lucrător al securității.

Astfel, prin lucrător al securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al securității în perioada 1945 - 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din semnificația dată de legiuitor termenului de lucrător al securității rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate. Persoana trebuia să fi fost ofițer sau subofițer al securității iar activitățile pe care le-a desfășurat să fi avut ca efect îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de lucrător al securității.

În decizia nr. 843/2011 și decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Or, din analiza singurelor înscrisuri depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în susținerea acțiunii, și care se referă la numitul M.T., cu privire la care s-a formulat cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanței de contencios constituțional, respectiv existența vinovăției și a încălcării drepturilor și libertăților, acestea nu susțin îndeplinirea condițiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător al securității. Cererile expuse rezumativ mai sus nu conțin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nici un element din probatoriile aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofițer de securitate s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale numitului M.T.

În ceea ce privește activitatea desfășurată față de celelalte persoane, se pune problema dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în condițiile în care, după cum s-a relevat anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresate de numitul M.T., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție, în raport de care, așa cum s-a explicat mai sus nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. În cauză, intimatul-pârât nu a făcut dovada formulării unor astfel de cereri de către numiții M.M. și C.P. Astfel, având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la aceste persoane, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea, raportat la acestea, a îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea sentința primei instanței și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P.C. împotriva sentinței civile nr. 2302 din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.