ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul curții de apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul I.A. solicitând

să se constate existența calității acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că doamna P.M., a cerut verificarea, sub aspectul calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului domniei sale.

Prin Sentința civilă nr. 2320 din 24 martie

2011, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantului Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul I.A. și a

constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut în esență că pârâtul a avut gradele de locotenent, respectiv

locotenent major, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Teleorman,

Serviciul 1 în anii 1974 - 1978, Serviciul 3 în anii 1981 - 1983, iar în

această calitate a desfășurat activități de exploatarea informativă-operativă

menționate în Nota de constatare S/DI/182 din 20 ianuarie 2010.

În fine, arată instanța de fond, prin

activitatea sa a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, dreptul la viață privată și secretul corespondenței, a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Împotriva acestei hotărâri, I.A. a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 C.

proc. civ. privește faptul că instanța de fond care a pronunțat sentința

atacată nu era competentă din punct de vedere material să se pronunțe asupra

unor fapte de natură penală reglementate de dispozițiile C. pen.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în sensul aplicării greșite, în raport de probatoriul

administrat, în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi constatată

existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.

Recurentul-pârât arată că în cauză nu este

îndeplinită a doua condiție legală deoarece activitățile specifice au fost

desfășurate de el ca ofițer de securitate, strict în îndeplinirea atribuțiilor

de serviciu și în raport cu reglementările legale din acea perioadă.

Se solicită admiterea recursului în sensul

respingerii acțiunii în constatare la dosar, în recurs s-a depus Decizia nr.

1309 din 4 octombrie 2011 a Curții Constituționale prin care s-a respins ca

neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr.

24/2008 invocată de recurent în dosarul de fond.

Analizând recursul declarat, în raport de

motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3

C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel București fiind competentă material să

soluționeze acțiunea în constatare în raport de dispozițiile speciale ale art.

18 și 11 din O.U.G. nr. 24/2008. Acțiunea formulată nu are un caracter penal,

iar acțiunea în constatare formulată urmărește deconspirarea prin consemnarea

publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică

comunistă, fără antrenarea vreunei răspunderi juridice.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. nu este fondat, în cauză instanța de fond apreciind corect

dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probatoriul administrat.

În mod corect, în raport de actele depuse, în

susținerea Notei de constatare nr. S/DI/182 din 20 ianuarie 2010.

În mod corect s-a constatat că în cauză sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Recurentul-pârât a deținut calitatea de

ofițer al Securității în cadrul perioadei legale respectiv în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Teleorman - Serviciul 1 și în această

calitate a îndeplinit activități prin care a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului - respectiv dreptul la libertatea religioasă, dreptul

la viața privată și dreptul la libera exprimare.

Curtea nu va reține susținerile recurentului

din recurs deoarece îndeplinirea atribuțiilor de serviciu nu înlătură

aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, în măsura în care s-a

solicitat a fi verificat recurentul-pârât sub aspectul îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza

art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca

legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâtul I.A.,

împotriva Sentinței civile nr. 2320 din 24 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - GV