ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2380/2/2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul V.A. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că așa cum rezultă din Nota de Constatare nr. Dl/1/174 din 17 ianuarie 2011, precum și din înscrisurile atașate, V.A.

a avut gradele de locotenent major (1979, 1980), căpitan (1985, 1986, 1987), maior (1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Satu Mare, Serviciul 1 (1979, 1980), Serviciul 1/A (1985, 1986, 1987), precum și funcția de șef al Serviciului 1/A din cadrul aceluiași inspectorat (1986, 1987, 1989) și în această calitate, prin toate acțiunile și activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv, îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a celui la liberă exprimare și libertate religioasă. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 6502 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul V.A.

și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente. Nota de constatare în ceea ce-l privește pe V.A. a fost întocmită urmare cererii nr. P 1261 din 00 din 01 aprilie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către M.E. prin care a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 233790 și a cererii nr. P 3142 din 01 din 07 ianuarie 2010, adresată C.N.S.A.S. de către U.R., pentru același motiv. Curtea a constatat, în ceea ce privește Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F. că începând cu anul 1977, scriitorul U.R.F. din Satu Mare s-a aflat în atenția U.S.

Satu Mare, fiind cunoscut "cu concepții revendicative, mereu nemulțumit", cu "tendințe de a scrie contrar concepțiilor literaturii naționale contemporane". Din 21 aprilie 1984 s-a deschis acțiunea informativă <Poetul> /(...)/asupra numitului U.R.F. A./, profesor de limba și literatura română în Satu Mare, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România. La baza deschiderii dosarului de urmărire informativă au stat date și informații din care rezultau că obiectivul, în anturajul său de prieteni, obișnuia să comenteze negativ pe marginea posibilităților de afirmare în artă și cultură la noi în țară, apreciind că organele de partid i-ar ține departe pe unii poeți și scriitori de căile firești ale evoluției.

Instanța a reținut că documentele care atestă calitatea de lucrător al securității a pârâtului, conform art. 2 lit. a) au fost: • Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985: "Dos. de urmărire inf. <Poetul> a fost deschis la data de 19 aprilie 1984 asupra numitului U.R.F., profesor de lb. română, element cu preocupări scriitoricești, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România. La baza deschiderii acestui dosar au stat date și informații din care rezulta că obiectivul, în anturajul său de prieteni, obișnuiește să comenteze negativ pe marginea posibilităților de afirmare în artă în țara noastră.

În cadrul dosarului s-a propus printre altele: 1) Prevenirea publicării unor lucrări cu conținut neavenit; 2) Destrămarea anturajului din care face parte obiectivul; 3) Măsuri de influențare pozitivă; 4) Compromiterea și izolarea celui în cauză, cât și prevenirea încadrării în funcții de conducere a acestuia pe raza noastră de responsabilitate. • Rezoluția olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe marginea unui document fără titlu, cu conținut de Notă de analiză a dosarului de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985: "Cu ocazia închiderii dosarului, să informăm organele de partid cu privire la rezultatul verificărilor efectuate (subl. D.I.)". • Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S.

Satu Mare a înaintat primului secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se comunică date "referitoare la numitul U.R. /(...)/, semnalat cu manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului nostru", menționându-se următoarele: "în urma măsurilor de influențare întreprinse de organele noastre, prin factorii educaționali de la U.S. Satu Mare, sus-numitul a renunțat la manifestările anterioare, în prezent situându-se pe o poziție corespunzătoare, fapt pentru care măsurile de verificare asupra sa încetează". • Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 15 martie 1986: "în dosarul de urmărire informativă <Poetul> s-au obținut materiale din care rezultă că urmăritul are o poziție loială față de țara noastră, față de politica partidului și statului nostru.

Are o bună activitate atât în rândul elevilor - organizează recitaluri de poezie patriotică și-i plac manifestările de acest gen, fiind prezent acolo unde se organizează astfel de activități". • Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 12 februarie 1987: "Rog aprobați folosirea mijloacelor T.O. tip I.C.T. (tehnică operativă pentru interceptarea convorbirilor telefonice la U.R.F., conspirativ <Poetul>, profesia și specialitatea profesor de lb. română /(...)/. Lucrarea T.O. va funcționa în perioada de la 15 februarie 1987 până la 15 mai 1987". • Raport cu propunere de închidere a D.U.I. "Poetul", aprobat prin rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S.

Satu Mare, Serviciul 1/A, 23 mai 1987. Cu privire la dosarul privind pe medicul M.L., cunoscut că "între anii 1935 - 1941 a făcut parte din organizația legionară din cadrul facultăților de medicină din Cluj și Sibiu, luând parte la toate acțiunile mai de seamă, fiind un propagandist activ al organizației legionare", a fost urmărit de către U.S. Maramureș, deoarece "în decembrie 1968 a mers în vizită în R.P.U., de unde a plecat în Austria, refuzând a se mai reîntoarce în țară", iar "în anturajul său se află elemente originare din România; corespondează cu multe persoane din țară" și "intenționează să-și scoată fiii din țară". De asemenea este cunoscut că "face parte din unele cercuri ale emigrației reacționare desfășurând activitate ostilă țării noastre". Documentele menționate a conduce la reținerea calității de lucrător al Securității au fost atașate următoarele: • Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L.

din R.F.G. pe timpul vizitei în țară și a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1, document aprobat în comun, la 07 decembrie 1979, de către șefii Inspectoratelor Județene de Securitate Satu Mare și Maramureș: "Din datele ce le deținem rezultă că transfugul legionar M.L. /(...)/, stabilit în R.F.G. /(...)/, și-a anunțat sosirea în țară în jurul datei de 25 - 26 decembrie a.c. va intra în țară prin Oradea, de unde se va deplasa la Cluj-Napoca, pentru a-l vizita pe cumnatul său, profesor doctor universitar N.I. /(...)/. De aici urmează să se deplaseze la fiul său dl. M.M.M. din Satu Mare /(...)/, pentru a lua parte ia botezul fiului lui M.. Nu este exclus ca, în drum spre Satu Mare, să se oprească și la Baia Mare, unde a avut domiciliul, are soția și un fiu, anume pe M.F.

medic /(...)/. În cazul în care nu va trece prin Baia Mare, întâlnirea cu ambii fii urmează să aibă loc în Satu Mare, la hotelul preconizat. După stabilirea sa în Occident - Austria și R.F.G. - a intrat în legătură cu unele elemente legionare din emigrație ca: B.U., G.T. și Z.I., care l-au ajutat în a-și crea o situație materială și profesională, aderând totodată la activitățile lor ostile împotriva țării noastre. Este posibil ca odată cu venirea lui în țară, sub pretextul de a-și vizita rudele și cunoștințele, să aibă și anumite sarcini din partea emigrației legionare, cu toate că în cursul lunii iunie a.c. acesta a mai fost în țară și din măsurile întreprinse cu această ocazie nu au rezultat astfel de preocupări.

Având în vedere trecutul său, activitatea după stabilirea în Occident și legăturile cu emigrația legionară se impune cunoașterea, prevenirea și neutralizarea oricăror preocupări de natură legionară din partea sa. În acest scop vom lua următoarele măsuri: • [Document fără titlu], aprobat prin rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386: "De acord". • Notă de analiză privind stadiul muncii în D.U.I. "Merceologul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui J.A., nota D.I.), aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 19 noiembrie 1986: "Dosarul de urmărire informativă <Merceologul>, s-a deschis la 02 februarie 1983 asupra numitului J.A.

/(...)/, profesor în prezent merceolog la I.M.P.P.F. Satu Mare, cu domiciliul în satul P. /(...)/județul Satu Mare /(...)/. La baza deschiderii dosarului au stat materiale din care a rezultat activitatea intensă desfășurată de obiectiv pentru atragerea de noi membri în sectă, precum și suspiciuni că ar face parte din conducerea pe țară a sectei. Pe parcursul desfășurării acțiunii, s-a stabilit că cel în cauză este un element deosebit de activ, deține funcția de serv. de circuit, în care calitate desfășoară o intensă activitate de organizare, se implică în distribuirea de materiale și ține legături cu organele de conducere pe țară, trimițându-le rapoartele lunare. Totodată s-a stabilit că se ocupă și cu atragerea de noi membrii în sectă.

• Nota D.I.: La filele 17,18,19, 20 - 21, 22 - 22v din volumul 1 al dosarului se regăsesc un număr de 5 declarații redactate la 25 februarie 1986 de către P.Z.I., S.M., S.L., S.M.Z. și B.I., domiciliați în satul P., comuna L., județul Satu Mare, persoane contactate de J.A. în vederea atragerii la religia sa. • Adresă din 21 ianuarie 1987 a U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, către Serviciul 1 din cadrul U.S. Maramureș, semnată olograf de cpt. V.A., șeful Serviciului 1/A: "Vă comunicăm pe linia sectei interzise <Martorii lui Iehova> J.A., lucrat prin D.U.I., a fost vizitat de mai multe persoane din județul Maramureș cu o Dacia, de culoare roșie cu nr. MM XXX (poate să fie 1 MM sau 2 MM). Rugăm a ne comunica cine a fost proprietarul mașinii în 1984, dacă activează în secta <Martorii lui Jehova> și deține vreo funcție.

De asemenea, dacă în anturajul proprietarului mașinii este cunoscută o femeie roșcată și în ce constau relațiile lor". • Raport cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire informativă "Merceologul" din Satu Mare, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul l/A, 23 ianuarie 1987: "La data de 02 februarie 1983 s-a deschis D.U.I. (dosar de urmărire informativă) <Merceologul>, asupra numitului J.A. /(...)/, profesor în prezent merceolog, domiciliat în Satu Mare satul P./(...)/". Raportat la cele expuse anterior, Curtea a constatat că pârâtul, prin toate acțiunile și activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare și libertate religioasă, fapt probat prin toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate.

Pe cale de consecință, s-a apreciat dovedită legătura de cauzalitate între acțiunile pârâtului și urmările directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a dreptului la liberă exprimare și a celui la libertate religioasă. În acest context, Curtea a reținut că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară.

Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare Curtea a reținut că activitățile desfășurate de către V.A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea religioase, art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. 3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că, în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului, întrucât prin apărările formulate a prezentat cadrul juridic care i-a dat fundamentul legal ca ofițer operativ de informații să folosească mijloace specifice muncii. A invocat Constituția României din anul 1969 art. 166 referitor la propaganda și acțiuni împotriva orânduirii de stat și legislația din domeniul cultelor, în întregul lor netrunchiate. A arătat că activitatea legionară precum și secta "Martorii lui Iehova" nu erau legalizate în România iar prin activitatea sa, în calitatea pe care avut-o, a urmat instrucțiunile și dispozițiile în vigoare la data respectivă, nu a comis nici o faptă abuzivă și nu se pot da conotații politice urmăririi celor în cauză, ci doar una clară de natură infracțională.

Totodată recurentul a susținut că definiția dată de O.U.G. nr. 24/2008 noțiunii de lucrător o consideră irelevantă din moment ce nu a avut motive politice să-l urmărească pe U.R., fost membru și el al PCR, dar și potențial ofițer aflat în studiu, pentru a fi trimis cu sarcini în străinătate și că studiul și pregătirea trebuiau mascate față de organele de partid și în interiorul instituției printr-un așa zis dosar de urmărire informativă. Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. și art. 24 alin. (1) din Constituția României. II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Din analiza notei de constatare nr. DI/I/174 din 17 ianuarie 2011, întocmită de Direcția de investigații din cadrul CNSAS precum și a celorlalte înscrisuri anexate dosarului cauzei, Înalte Curte reține că pârâtul prin acțiunile și activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv a celui la dreptul la viață privată, (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice); dreptul la liberă exprimare și dreptul la libertatea religioasă; Astfel pârâtul, în Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F.

a desfășurat activitate operativă în ceea ce îl privește pe scriitorul U.R.F. din Satu Mare, întocmind mai multe Note de analiză, după cum urmează: • Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985. " • Rezoluția olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe marginea unui document fără titlu, cu conținut de Notă de analiză a dosarului de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985. • Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S. Satu Mare a înaintat primului secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se comunică date "referitoare la numitul U.R.

/(...)/, semnalat cu manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului nostru". • Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui U.R., nota Dl), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 15 martie 1986. • Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 12 februarie 1987. De asemenea, în dosarul privind pe medicul M.L., a întocmit: • Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L. din R.F.G. pe timpul vizitei în țară și a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A.. • [Document fără titlu], aprobat prin rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386 etc. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;" Având în vedere cele expuse anterior, raportat la prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a constatat că pârâtul, prin toate acțiunile și activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare și libertate religioasă, fapt probat prin toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate, care au demonstrat legătura de cauzalitate între acțiunile pârâtului și urmările directe ale acestor măsuri.

Înalta Curte nu poate primi apărările recurentului pârât având în vedere că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. În consecință, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare. Or, din probele administrate în acest dosar rezultă că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiuni ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea religioase, art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Așa fiind și constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.A. împotriva Sentinței nr. 6502 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV