ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei.

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 2380/2/2011, pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea

calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul V.A.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că așa cum rezultă din Nota de

Constatare nr. Dl/1/174 din 17 ianuarie 2011, precum și din înscrisurile

atașate, V.A. a avut gradele de locotenent major (1979, 1980), căpitan (1985,

1986, 1987), maior (1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Satu

Mare, Serviciul 1 (1979, 1980), Serviciul 1/A (1985, 1986, 1987), precum și

funcția de șef al Serviciului 1/A din cadrul aceluiași inspectorat (1986, 1987,

1989) și în această calitate, prin toate acțiunile și activitățile desfășurate,

a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din

acea vreme, respectiv, îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a

celui la liberă exprimare și libertate religioasă.

2.

Hotărârea instanței de fond.

Prin

Sentința nr. 6502 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul

V.A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente.

Nota

de constatare în ceea ce-l privește pe V.A. a fost întocmită urmare cererii nr.

P 1261 din 00 din 01 aprilie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către M.E. prin care

a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului I 233790 și a cererii nr. P 3142

din 01 din 07 ianuarie 2010, adresată C.N.S.A.S. de către U.R., pentru același

motiv.

Curtea

a constatat, în ceea ce privește Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F. că începând

cu anul 1977, scriitorul U.R.F. din Satu Mare s-a aflat în atenția U.S. Satu

Mare, fiind cunoscut "cu concepții revendicative, mereu nemulțumit",

cu "tendințe de a scrie contrar concepțiilor literaturii naționale

contemporane". Din 21 aprilie 1984 s-a deschis acțiunea informativă

<Poetul> /(...)/asupra numitului U.R.F. A./, profesor de limba și

literatura română în Satu Mare, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.

România. La baza deschiderii dosarului de urmărire informativă au stat date și

informații din care rezultau că obiectivul, în anturajul său de prieteni,

obișnuia să comenteze negativ pe marginea posibilităților de afirmare în artă

și cultură la noi în țară, apreciind că organele de partid i-ar ține departe pe

unii poeți și scriitori de căile firești ale evoluției.

Instanța

a reținut că documentele care atestă calitatea de lucrător al securității a

pârâtului, conform art. 2 lit. a) au fost:

•

Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele

conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A.,

U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985: "Dos. de urmărire inf.

<Poetul> a fost deschis la data de 19 aprilie 1984 asupra numitului

U.R.F., profesor de lb. română, element cu preocupări scriitoricești, membru al

Uniunii Scriitorilor din R.S. România. La baza deschiderii acestui dosar au

stat date și informații din care rezulta că obiectivul, în anturajul său de

prieteni, obișnuiește să comenteze negativ pe marginea posibilităților de

afirmare în artă în țara noastră.

În

cadrul dosarului s-a propus printre altele: 1) Prevenirea publicării unor

lucrări cu conținut neavenit; 2) Destrămarea anturajului din care face parte

obiectivul; 3) Măsuri de influențare pozitivă; 4) Compromiterea și izolarea

celui în cauză, cât și prevenirea încadrării în funcții de conducere a acestuia

pe raza noastră de responsabilitate.

•

Rezoluția olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe

marginea unui document fără titlu, cu conținut de Notă de analiză a dosarului

de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985: "Cu

ocazia închiderii dosarului, să informăm organele de partid cu privire la

rezultatul verificărilor efectuate (subl. D.I.)".

•

Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S. Satu Mare a înaintat primului

secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se

comunică date "referitoare la numitul U.R. /(...)/, semnalat cu

manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului nostru",

menționându-se următoarele: "în urma măsurilor de influențare întreprinse

de organele noastre, prin factorii educaționali de la U.S. Satu Mare,

sus-numitul a renunțat la manifestările anterioare, în prezent situându-se pe o

poziție corespunzătoare, fapt pentru care măsurile de verificare asupra sa

încetează".

•

Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire

atribuit lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare,

Serviciul 1/A, 15 martie 1986: "în dosarul de urmărire informativă

<Poetul> s-au obținut materiale din care rezultă că urmăritul are o

poziție loială față de țara noastră, față de politica partidului și statului

nostru. Are o bună activitate atât în rândul elevilor - organizează recitaluri

de poezie patriotică și-i plac manifestările de acest gen, fiind prezent acolo

unde se organizează astfel de activități".

•

Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 12

februarie 1987: "Rog aprobați folosirea mijloacelor T.O. tip I.C.T.

(tehnică operativă pentru interceptarea convorbirilor telefonice la U.R.F., conspirativ

<Poetul>, profesia și specialitatea profesor de lb. română /(...)/.

Lucrarea T.O. va funcționa în perioada de la 15 februarie 1987 până la 15 mai

1987".

•

Raport cu propunere de închidere a D.U.I. "Poetul", aprobat prin

rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 23 mai 1987.

Cu

privire la dosarul privind pe medicul M.L., cunoscut că "între anii 1935 -

1941 a făcut parte din organizația legionară din cadrul facultăților de

medicină din Cluj și Sibiu, luând parte la toate acțiunile mai de seamă, fiind

un propagandist activ al organizației legionare", a fost urmărit de către

U.S. Maramureș, deoarece "în decembrie 1968 a mers în vizită în R.P.U., de

unde a plecat în Austria, refuzând a se mai reîntoarce în țară", iar

"în anturajul său se află elemente originare din România; corespondează cu

multe persoane din țară" și "intenționează să-și scoată fiii din

țară". De asemenea este cunoscut că "face parte din unele cercuri ale

emigrației reacționare desfășurând activitate ostilă țării noastre".

Documentele

menționate a conduce la reținerea calității de lucrător al Securității au fost

atașate următoarele:

•

Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L. din R.F.G. pe timpul vizitei

în țară și a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A., U.S. Satu Mare,

Serviciul 1, document aprobat în comun, la 07 decembrie 1979, de către șefii

Inspectoratelor Județene de Securitate Satu Mare și Maramureș: "Din datele

ce le deținem rezultă că transfugul legionar M.L. /(...)/, stabilit în R.F.G.

/(...)/, și-a anunțat sosirea în țară în jurul datei de 25 - 26 decembrie a.c.

va intra în țară prin Oradea, de unde se va deplasa la Cluj-Napoca, pentru a-l

vizita pe cumnatul său, profesor doctor universitar N.I. /(...)/. De aici

urmează să se deplaseze la fiul său dl. M.M.M. din Satu Mare /(...)/, pentru a

lua parte ia botezul fiului lui M.. Nu este exclus ca, în drum spre Satu Mare,

să se oprească și la Baia Mare, unde a avut domiciliul, are soția și un fiu,

anume pe M.F. medic /(...)/. În cazul în care nu va trece prin Baia Mare,

întâlnirea cu ambii fii urmează să aibă loc în Satu Mare, la hotelul

preconizat.

După

stabilirea sa în Occident - Austria și R.F.G. - a intrat în legătură cu unele

elemente legionare din emigrație ca: B.U., G.T. și Z.I., care l-au ajutat în

a-și crea o situație materială și profesională, aderând totodată la

activitățile lor ostile împotriva țării noastre. Este posibil ca odată cu

venirea lui în țară, sub pretextul de a-și vizita rudele și cunoștințele, să

aibă și anumite sarcini din partea emigrației legionare, cu toate că în cursul

lunii iunie a.c. acesta a mai fost în țară și din măsurile întreprinse cu

această ocazie nu au rezultat astfel de preocupări. Având în vedere trecutul

său, activitatea după stabilirea în Occident și legăturile cu emigrația

legionară se impune cunoașterea, prevenirea și neutralizarea oricăror

preocupări de natură legionară din partea sa. În acest scop vom lua următoarele

măsuri:

•

[Document fără titlu], aprobat prin rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S. Satu

Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386: "De acord".

•

Notă de analiză privind stadiul muncii în D.U.I. "Merceologul"

(numele conspirativ de urmărire atribuit lui J.A., nota D.I.), aprobat olograf

de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 19 noiembrie 1986:

"Dosarul de urmărire informativă <Merceologul>, s-a deschis la 02

februarie 1983 asupra numitului J.A. /(...)/, profesor în prezent merceolog la

I.M.P.P.F. Satu Mare, cu domiciliul în satul P. /(...)/județul Satu Mare /(...)/.

La baza deschiderii dosarului au stat materiale din care a rezultat activitatea

intensă desfășurată de obiectiv pentru atragerea de noi membri în sectă, precum

și suspiciuni că ar face parte din conducerea pe țară a sectei. Pe parcursul

desfășurării acțiunii, s-a stabilit că cel în cauză este un element deosebit de

activ, deține funcția de serv. de circuit, în care calitate desfășoară o

intensă activitate de organizare, se implică în distribuirea de materiale și

ține legături cu organele de conducere pe țară, trimițându-le rapoartele

lunare. Totodată s-a stabilit că se ocupă și cu atragerea de noi membrii în

sectă.

•

Nota D.I.: La filele 17,18,19, 20 - 21, 22 - 22v din volumul 1 al dosarului se

regăsesc un număr de 5 declarații redactate la 25 februarie 1986 de către

P.Z.I., S.M., S.L., S.M.Z. și B.I., domiciliați în satul P., comuna L., județul

Satu Mare, persoane contactate de J.A. în vederea atragerii la religia sa.

•

Adresă din 21 ianuarie 1987 a U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, către Serviciul 1

din cadrul U.S. Maramureș, semnată olograf de cpt. V.A., șeful Serviciului 1/A:

"Vă comunicăm pe linia sectei interzise <Martorii lui Iehova> J.A.,

lucrat prin D.U.I., a fost vizitat de mai multe persoane din județul Maramureș

cu o Dacia, de culoare roșie cu nr. MM XXX (poate să fie 1 MM sau 2 MM). Rugăm

a ne comunica cine a fost proprietarul mașinii în 1984, dacă activează în secta

<Martorii lui Jehova> și deține vreo funcție. De asemenea, dacă în

anturajul proprietarului mașinii este cunoscută o femeie roșcată și în ce constau

relațiile lor".

•

Raport cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire informativă

"Merceologul" din Satu Mare, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu

Mare, șeful Serviciul l/A, 23 ianuarie 1987: "La data de 02 februarie 1983

s-a deschis D.U.I. (dosar de urmărire informativă) <Merceologul>, asupra

numitului J.A. /(...)/, profesor în prezent merceolog, domiciliat în Satu Mare

satul P./(...)/".

Raportat

la cele expuse anterior, Curtea a constatat că pârâtul, prin toate acțiunile și

activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale,

garantate de legislația din acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare

și libertate religioasă, fapt probat prin toate documentele identificate în

acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate. Pe cale de consecință, s-a

apreciat dovedită legătura de cauzalitate între acțiunile pârâtului și urmările

directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea dreptului la viață privată și,

implicit, a dreptului la liberă exprimare și a celui la libertate religioasă.

În

acest context, Curtea a reținut că definiția legală a noțiunii de lucrător nu

presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri)

încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile

în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste

încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară.

Altfel

spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme,

ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și

libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de

normele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera

lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu

modificările și completările ulterioare.

Prin

urmare Curtea a reținut că activitățile desfășurate de către V.A., în calitate

de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut

de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de

art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea

religioase, art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

a susținut în esență că, în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului,

întrucât prin apărările formulate a prezentat cadrul juridic care i-a dat

fundamentul legal ca ofițer operativ de informații să folosească mijloace

specifice muncii. A invocat Constituția României din anul 1969 art. 166

referitor la propaganda și acțiuni împotriva orânduirii de stat și legislația

din domeniul cultelor, în întregul lor netrunchiate. A arătat că activitatea

legionară precum și secta "Martorii lui Iehova" nu erau legalizate în

România iar prin activitatea sa, în calitatea pe care avut-o, a urmat

instrucțiunile și dispozițiile în vigoare la data respectivă, nu a comis nici o

faptă abuzivă și nu se pot da conotații politice urmăririi celor în cauză, ci

doar una clară de natură infracțională.

Totodată

recurentul a susținut că definiția dată de O.U.G. nr. 24/2008 noțiunii de

lucrător o consideră irelevantă din moment ce nu a avut motive politice să-l

urmărească pe U.R., fost membru și el al PCR, dar și potențial ofițer aflat în

studiu, pentru a fi trimis cu sarcini în străinătate și că studiul și

pregătirea trebuiau mascate față de organele de partid și în interiorul

instituției printr-un așa zis dosar de urmărire informativă.

Recurentul

și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. și

art. 24 alin. (1) din Constituția României.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din

analiza notei de constatare nr. DI/I/174 din 17 ianuarie 2011, întocmită de

Direcția de investigații din cadrul CNSAS precum și a celorlalte înscrisuri

anexate dosarului cauzei, Înalte Curte reține că pârâtul prin acțiunile și

activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale,

garantate de legislația din acea vreme, respectiv a celui la dreptul la viață

privată, (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice); dreptul la

liberă exprimare și dreptul la libertatea religioasă;

Astfel

pârâtul, în Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F. a desfășurat activitate operativă

în ceea ce îl privește pe scriitorul U.R.F. din Satu Mare, întocmind mai multe

Note de analiză, după cum urmează:

•

Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele

conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A.,

U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985. "

•

Rezoluția olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe

marginea unui document fără titlu, cu conținut de Notă de analiză a dosarului

de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985.

•

Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S. Satu Mare a înaintat primului

secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se

comunică date "referitoare la numitul U.R. /(...)/, semnalat cu

manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului nostru".

•

Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire

atribuit lui U.R., nota Dl), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare,

Serviciul 1/A, 15 martie 1986.

•

Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, șeful Serviciul 1/A, 12

februarie 1987.

De

asemenea, în dosarul privind pe medicul M.L., a întocmit:

•

Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L. din R.F.G. pe timpul vizitei

în țară și a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A..

•

[Document fără titlu], aprobat prin rezoluție olografă de cpt. V.A., U.S. Satu

Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386 etc.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "În

înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au

următoarea semnificație:

a)

lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de

subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin

care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;"

Având

în vedere cele expuse anterior, raportat la prevederile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a

constatat că pârâtul, prin toate acțiunile și activitățile desfășurate, a

îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din

acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare și libertate religioasă, fapt

probat prin toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de

fosta Securitate, care au demonstrat legătura de cauzalitate între acțiunile

pârâtului și urmările directe ale acestor măsuri.

Înalta

Curte nu poate primi apărările recurentului pârât având în vedere că definiția

legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele

persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare

înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau

drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din punctul de vedere al

legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau

susținere legală sau regulamentară.

În

consecință, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea

vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și

libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de

normele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera

lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu

modificările și completările ulterioare.

Or,

din probele administrate în acest dosar rezultă că activitatea pârâtului se

remarcă prin acțiuni ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de art.

33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea religioase, art.

30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Așa

fiind și constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de V.A. împotriva Sentinței nr. 6502 din 7 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV