ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 195/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 195/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul

acțiunii și procedura derulată în primă instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul V.V., să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce

îl privește pe acesta.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 06 august 2008 adresată

autorității, s-a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008

verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului

fond informativ nr. 1113934 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul a întocmit

documentația în cauză.

Urmare verificărilor

efectuate, s-a întocmit nota de constatare din 11 ianuarie 2010 din care

rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent colonel și funcția de șef al

Serviciului „F” din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Bihor

(1986,1987,1988).

În această calitate,

pârâtul a aplicat măsuri de filaj în urmărire, derulate de către Securitate

asupra mai multor persoane, autoritatea reclamantă apreciind că activitatea

desfășurată de pârât, în calitate de lucrător al Securității, a avut ca efect

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului cu referire la

dreptul la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinarea și

cererea reconvențională formulate în cauză, pârâtul a solicitat să se constate

că a acționat legal și constituțional într-un sistem legiferat militarizat și

de interes public și de siguranță națională a statului ca ofițer de informații

cu atribuții numai pe linia muncii de filaj și investigații; că a servit

instituția numai conform atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de

linie și a fișei postului, fără abuzuri sau încălcări ale legislației în materie.

Totodată, a invocat

excepțiile privind lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii în

constatare, necompetența secției de contencios administrativ de a se pronunța

pe actele de comandament militar și de securitate națională și pe o acțiune civilă

în constatare; excepția lipsei de mandat expres a C.N.S.A.S. din partea

petentului care a cerut stabilirea ofițerilor ce au lucrat/instrumentat în

dosarul din arhiva autorității; excepția lipsei calității procesuale active;

excepția neretroactivității legii cu excepțiile prevăzute de Constituție și

excepția prescripției generale. Pe fond, a cerut respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

2.Hotărârea

Curții de Apel

Prin sentința nr.

2263 din 23 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței instanței, lipsei

de interes a reclamantului, și lipsei de mandat expres pentru acesta, lipsei

calității procesuale active și prescripției generale invocate de pârât, ca

neîntemeiate.

Prin aceeași sentință

a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de

lucrător al Securității, și a respins cererea reconvențională formulată de

pârât, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepțiile invocate

Referitor la excepția

necompetenței Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 11 alin. (1) și (3)

din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora s-a stabilit expres competența

exclusivă de soluționare a acțiunii în constatarea calității de lucrător al

Securității în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal și faptul că se depun copii certificate de pe documentele

aflate în arhiva autorității reclamante, iar aceste înscrisuri nu au caracter

„de comandament militar și de siguranță națională” astfel cum le califică în

mod eronat pârâtul.

Cu privire la

excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, prima

instanță a reținut, de asemenea, incidența prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 –

art. 8, astfel că reclamantul are nu numai interesul, ci și obligația să

introducă acțiunea asupra căreia poate să dispună instanța competentă.

Referitor la excepția

lipsei de mandat expres a reclamantului din partea petentului care a cerut

stabilirea ofițerilor ce au lucrat/instrumentat în dosarul din arhiva

autorității reclamante, prima instanță a reținut că promovarea acțiunii în

justiție se face conform art. 8 și 11 din O.UG. nr. 24/2008 fără să fie necesar

un mandat din partea persoanelor care solicită activități de verificare,

argumente valabile și pentru excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului.

Cu privire la

excepția prescripției generale, prima instanță a reținut că actul normativ

stabilește expres că este supusă analizei activitatea desfășurată de cel chemat

în judecată în perioada 1945-1989, așa încât excepția nu poate fi primită.

În fine, referitor la

neretroactivitatea legii, s-a reținut că prin Decizia nr. 1194/2009 a Curții

Constituționale s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 nu încalcă principiul

constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele

atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul

intrării în vigoare a normei legale.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În speță, conform

adreselor transmise autorității reclamante de către S.R.I., S.I.E., S.I.A,. M.I.R.A.

și I.N.E.P. consemnate în nota de constatare din 11 ianuarie 2010, pârâtul a

fost angajat al fostei Securități având gradul de locotenent colonel și funcția

de șef al Serviciului „F” din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Bihor

(1986,1987,1988), și în această calitate a dispus investigații cu privire la

mai multe persoane urmărite.

Astfel, referitor la

preotul L.G. din parohia O. Oradea, s-a comunicat că era doctor în istorie, că

a fost legionar în anul 1961 și a fost condamnat pentru activitate dușmănoasă,

a fost eliberat în anul 1964 și era văzut de Securitate ca un element care a

devenit loial orânduirii de stat, dar avea cunoștințe în străinătate, cu care

coresponda și de la care primea diferite ajutoare.

Cu privire la numita

D.E. s-a consemnat că lucra la I.C.S. Textile Încălțăminte Oradea, gestionară

la Magazinul P., că era membră P.C.R., având o mătușă în Ungaria, un unchi în

California și o mătușă în R.D. Germană.

În urma

investigațiilor privind identificarea și stabilirea unor date de cunoaștere

asupra numitului B. M., din Oradea, s-a constatat că acesta a trecut fraudulos

frontiera R.S.F. Iugoslavia, iar la Belgrad i-a comunicat soției că nu se mai

întoarce în țară, că se va stabili în S.U.A., iar soția a declarat că ea și

copilul doresc să-și urmeze soțul fugar în S.U.A. și s-a interesat ce trebuia

să facă în acest sens.

Din investigațiile

efectuate în privința lui B. Gh. I., a rezultat că este medic specialist la

Policlinica Sportivă și la Clubul FC Brașov din 1964, că a trăit în concubinaj

timp de un an cu numita O.I. ulterior H., care a emigrat cu soțul în Canada.

S-a informat că are o mătușă în S.U.A., că investigatul a fost semnalat în

anturajul unor persoane din Ungaria, în oraș sau în B.F., iar urmare a notei de

filaj din ziua de 3 dec.1987, privind filajul obiectivelor C. și S., emisari

cultici, una dintre persoanele urmărite a fost identificată ca fiind B. B.,

preot reformat, care se afla în supraveghere informativă, cunoscut cu

manifestări naționalist iredentiste și că întreținea legături cu persoane din

străinătate.

În urma

investigațiilor despre L.P. a rezultat că urmăritul nu a fost semnalat cu

manifestări dușmănoase și s-a transmis schița apartamentului celui urmărit, cu

mențiunea că locuința este bine mobilată, prima instanță reținând că aceste

investigații dispuse de pârât au vizat și violarea domiciliului persoanei

investigate.

Printr-o altă adresă

a I.J.S. Bihor, Serviciul F., semnată de pârât, s-a comunicat, în urma

investigațiilor despre P.R.F. din Oradea, infirmieră la „Leagănul de copii”

Oradea, faptul că făcea parte din cultul creștin baptist împreună cu soțul său,

iar despre B.D. că avea domiciliul în Timișoara, că era de profesie pilot, la

Aerobaza Utilitară din Timișoara, și faptul că nu se cunoștea natura relațiilor

pe care le avea cu investigata P.R.

Concluzionând,

judecătorul fondului a apreciat că prin activitatea desfășurată, astfel cum

rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului recunoscute și garantate de legislația în

vigoare la acea dată, cu referire la dreptul la viața privată prevăzut de art.

17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

exercitată în cauză

Pârâtul V.V. a atacat

cu recurs sentința menționată,pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie,invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304

1

C.

proc. civ., fără a-și structura motivele de fapt ale recursului în raport cu

temeiurile de drept enunțate.

În cuprinsul cererii

de recurs pot fi însă, identificate următoarele critici:

3.1. Hotărârea a fost

pronunțată de o instanță necompetentă, pentru că litigiul are o natură juridică

strict civilă, acțiunea fiind una în constatare, întemeiată pe prevederile art.

111 C. proc. civ., iar nu o acțiune în anularea unui act administrativ care să

fie soluționată de o secție de contencios administrativ.

3.2. C.N.S.A.S. este

un organism cu atribuții administrative, iar nu jurisdicționale, astfel că

acțiunea este lipsită de interes.

3.3. C.N.S.A.S. nu a

acționat în baza unui mandat de reprezentare, motiv pentru care a invocat

excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității

procesuale active.

3.4. Scopul O.U.G. nr.

24/2008 este străin ideii de justiție, are caracter revanșard,politic și nu

asigură respectarea principiului egalității de tratament în justiție, prevăzând

scutirea de taxe de timbru a reclamantului.

3.5. În speță, nu au

fost prezentate dovezi privind persecutarea persoanelor vizate de măsurile

operative coordonate de recurentul-pârât în virtutea atribuțiilor sale de

serviciu, măsurile dispuse prin planurile de măsuri nu au fost puse în aplicare

în mod efectiv, prin acțiuni concrete, iar instanța de fond a declarat

dezbaterile închise pe baza unor înscrisuri insuficiente, neconvingătoare,

fiind lipsită de rol activ.

3.6. Utilizarea

mijloacelor muncii informative, la ordin și sub comandă militară, nu se

încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modul de

abordare a unei cauze de acest gen neputând fi justificat prin invocarea

interesului public și a dreptului de informare prevăzut de art. 31 din

Constituția României.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, dezlegarea

dată de judecătorul fondului fiind legală.

Argumente de fapt și

de drept relevante

Intimatul-reclamant C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității

de lucrător a recurentului-pârât.

Verificările au fost

efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către B.G., în temeiul

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a

reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de C.N.S.A.S., că

recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin

activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Cu referire punctuală

la criticile din recurs, pe care urmează să le grupeze și să sistematizeze în

raport cu motivele de casare sau de modificare în care pot fi încadrate,

răspunzându-le prin considerente comune, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Critica privind

necompetența instanței care a pronunțat hotărârea atacată, ce poate fi

încadrată în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este nefondată. Curtea

de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită în temeiul

normei speciale de competență cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin aplicarea

prevederii tranzitorii cuprinse în art. 34 din același act normativ.

1.2. Criticile

referitoare la neregularitatea sesizării instanței prin prisma lipsei de

interes, lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de

reprezentant a C.N.S.A.S. (expuse la pct. 1.3.2. – 1.3.3.) sunt, de asemenea,

nefondate, pentru că intimatul- reclamant a acționat potrivit atribuțiilor

conferite prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 – 11).

Judecătorul fondului

a reținut corect că, în optica legiuitorului, acțiunea în constatarea calității

de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes

general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se

menționează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin

organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare

împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale.

Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”.

1.3. Criticile

privind scopul și calitatea legii pe care s-a întemeiat acțiunea sunt și ele

nefondate, pentru că O.U.G. nr. 24/2008 a fost de mai multe ori supusă

controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională a

României, care în jurisprudența sa constantă a reținut că prevederile vizate

sunt în acord cu Constituția României, fiind justificate în actualul context

istoric, prin prisma interesului general pe care societatea românească îl

manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau

colaboratori ai Securității. Acțiunile promovate de C.N.S.A.S. nu tind la

obținerea unei condamnări judiciare civile, penale sau de altă

natură,consecința lor rezumându-se la aducerea la cunoștința publică a

soluțiilor.

Procedura judiciară

derulată în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 asigură toate garanțiile dreptului la un

proces echitabil, părțile sunt pe poziții de egalitate procesuală, iar în ceea

ce privește timbrajul, C.N.S.A.S. a fost scutit de taxe judiciare pentru

judecata în primă instanță, potrivit art. 11 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr.

24/2008, dar în mod corespunzător, nici recurentului-pârât nu i s-a pretins

vreo taxă pentru promovarea căii de atac.

1.4. Critica privind

modul de administrare și interpretare a probelor și rolul activ al instanței.

Curtea de Apel a

soluționat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant,

incluzând note de activitate, adrese și rapoarte întocmite de recurentul-pârât

în perioada în care era ofițer de Securitate, comunicate acestuia, conform

încheierii din 19 noiembrie 2010, în temeiul art. 96 C. proc. civ.

Recurentul-pârât nu a

contestat autenticitatea înscrisurilor și nu a solicitat probe în combaterea

lor, după cum nici în recurs, nu a depus la dosar înscrisuri, potrivit art. 305

C. proc. civ., deși în finalul cererii de recurs a arătat că înțelege să se

folosească de proba cu înscrisuri.

Atâta vreme cât

instanța de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de

intimatul-reclamant, nu i se poate reproșa o lipsă a rolului activ, care nu

poate fi transformat într-un mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin

substituirea instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și apărarea

intereselor acesteia, mai ales atunci când partea beneficiază de asistență

juridică de specialitate, asigurată de un avocat cu delegație la dosar.

Condiția ca

înscrisurile utilizate să privească dosarul persoanei care a formulat cererea,

potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008,este îndeplinită,pentru că din nota de

constatare care a stat la baza formulării acțiunii sunt consemnate date privind

dosarul cu cota, avându-l ca titular pe petiționarul B.G., care a formulat

cererea din 06 august 2008.

1.5. Critica privind încadrarea

activității recurentului –pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit prevederii legale

enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități

prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Recurentul-pârât a încercat

să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale

de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, fără să fi suprimat

sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată

însă că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conținut este descris pe

larg la pct. 1.2. din prezenta decizie, demonstrează cu prisosință acțiunile ce

pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,îngrădind

dreptul la viața privată și libertatea de opinie și de consțiință, protejate normativ,

cel puțin la nivel formal și în perioada anterioară anului 1989.

Dezlegarea dată fondului

cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea

instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse

de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V. împotriva sentinței nr. 2263 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie

2012.