ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 4869 din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al

Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile

avute în vedere de dispozițiile

art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008.

A reținut, mai întâi,

că, prin cererea din 17 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către D.D., s-a

solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarelor fond informativ.

A mai constatat

că pârâtul a avut

gradele de locotenent

, locotenent major și,

respectiv, căpitan din cadrul I.J.S. Constanța.

Instanța de fond a apreciat

că, prin activitățile desfășurate, anume dispunerea de verificări cu privire la

o serie de persoane, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute

atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională,

respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de Constituția României, coroborat

cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea acestor drepturi

s-a realizat prin instrumentarea, de către pârât, a dosarelor de investigații deschise

în privința persoanelor pentru stabilirea activității și atitudinii față de regim,

a concepțiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu diverse persoane.

Curtea a arătat că erau

considerate ca ostile regimului totalitar comunist orice critici aduse ideologiei

oficiale, legăturile cu cetățenii străini, intenția de a părăsi teritoriul României

etc., iar măsurile luate de către pârât au urmărit în mod evident susținerea sistemului

totalitar comunist.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței

nr. 4869 din 11 septembrie 2012 a formulat recurs pârâtul C.I., solicitând modificarea

acesteia, în sensul respingerii cererii reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că

participarea sa la instrumentarea Dosarului I 243096 privind pe dl. D.D. este materializată

exclusiv prin răspunsul trimis la adresa din 23 ianuarie 1986, din a cărei analiză

rezultă cu claritate cu recurentul nu a participat la nici una dintre măsurile pe

care Securitatea orașului Medgidia le-a întreprins în legătură cu cel în cauză și

nu a participat efectiv la instrumentarea dosarului respectiv.

A mai susținut că solicitările

sale de obținere a unor date și informații, invocate de către C.N.S.A.S., nu se

înscriu în categoria activităților prin care au fost încălcate drepturile și libertățile

fundamentale ale cetățenilor, ele constituind activități specifice serviciilor de

informații, care nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/1998.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și înscrisurile

dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul-reclamant C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității

în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Verificările au fost efectuate

ca urmare a cererii formulate în acest sens de către D.D., în temeiul art. 1

alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008.

Prima instanță a reținut

în mod corect, pe baza documentației prezentate de C.N.S.A.S., că recurentul-pârât

a avut calitatea de ofițer al Securității și că, în această calitate, a desfășurat

activități prin care a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, aceasta fiind și concluzia instanței de recurs.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al Securității” este orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe

linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Recurentul-pârât C.I.

îndeplinește prima din aceste condiții, deoarece a avut

gradele

de locotenent,

locotenent

major și, respectiv, căpitan din cadrul I.J.S. Constanța.

În jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a reținut,

în mod constant, că din interpretarea art. 1 alin. (1), alin. (7) și alin. (9) din

O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane

care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar

din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana-subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care

nu au cerut verificarea, cu excepția persoanelor care sunt supuse verificării din

oficiu.

În acest context, analiza

motivelor de recurs se va limita numai la activitatea recurentului privind pe numitul

D.D., în condițiile în care C.N.S.A.S. a fost sesizat numai cu privire la această

persoană.

Înalta Curte apreciază

că înscrisurile depuse la dosar dovedesc participarea recurentului la măsurile ce

aveau ca efect imixtiunea organelor Securității în viața privată a numitului D.D.,

titularul cererii de verificare, astfel că este îndeplinită și cea de-a doua condiție

instituită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În fine, din examinarea

cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., a rezultat

că nu subzistă nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea

hotărârii atacate.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul C.I. împotriva sentinței civile nr. 4869 din 11 septembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.