ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4869 din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. A reținut, mai întâi, că, prin cererea din 17 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către D.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ.

A mai constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent , locotenent major și, respectiv, căpitan din cadrul I.J.S. Constanța. Instanța de fond a apreciat că, prin activitățile desfășurate, anume dispunerea de verificări cu privire la o serie de persoane, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de Constituția României, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea, de către pârât, a dosarelor de investigații deschise în privința persoanelor pentru stabilirea activității și atitudinii față de regim, a concepțiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu diverse persoane.

Curtea a arătat că erau considerate ca ostile regimului totalitar comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, legăturile cu cetățenii străini, intenția de a părăsi teritoriul României etc., iar măsurile luate de către pârât au urmărit în mod evident susținerea sistemului totalitar comunist. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 4869 din 11 septembrie 2012 a formulat recurs pârâtul C.I., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a arătat că participarea sa la instrumentarea Dosarului I 243096 privind pe dl. D.D.

este materializată exclusiv prin răspunsul trimis la adresa din 23 ianuarie 1986, din a cărei analiză rezultă cu claritate cu recurentul nu a participat la nici una dintre măsurile pe care Securitatea orașului Medgidia le-a întreprins în legătură cu cel în cauză și nu a participat efectiv la instrumentarea dosarului respectiv. A mai susținut că solicitările sale de obținere a unor date și informații, invocate de către C.N.S.A.S., nu se înscriu în categoria activităților prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, ele constituind activități specifice serviciilor de informații, care nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/1998. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât. Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către D.D., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008. Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de C.N.S.A.S., că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității și că, în această calitate, a desfășurat activități prin care a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, aceasta fiind și concluzia instanței de recurs.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al Securității” este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurentul-pârât C.I. îndeplinește prima din aceste condiții, deoarece a avut gradele de locotenent, locotenent major și, respectiv, căpitan din cadrul I.J.S. Constanța. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a reținut, în mod constant, că din interpretarea art. 1 alin. (1), alin. (7) și alin. (9) din O.U.G.

nr. 24/2008 rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana-subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, cu excepția persoanelor care sunt supuse verificării din oficiu.

În acest context, analiza motivelor de recurs se va limita numai la activitatea recurentului privind pe numitul D.D., în condițiile în care C.N.S.A.S. a fost sesizat numai cu privire la această persoană. Înalta Curte apreciază că înscrisurile depuse la dosar dovedesc participarea recurentului la măsurile ce aveau ca efect imixtiunea organelor Securității în viața privată a numitului D.D., titularul cererii de verificare, astfel că este îndeplinită și cea de-a doua condiție instituită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva sentinței civile nr. 4869 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.