ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul N.I., a solicitat constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că, potrivit notei de constatare din 19 iulie 2010 și a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981), respectiv maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean Bacău, Serviciul 1, prin activitățile desfășurate în considerarea acestei calități, descrise în detaliu de reclamant, a îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea de asociere și întrunire pașnică, prevăzut de art. 27 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 21 și 22 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinare, pârâtul N.I. a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS și a persoanelor menționate de CNSAS, excepția de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, excepțiile prematurității acțiunii și inadmisibilității acțiunii, precum și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București. Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1, 2, 3, 4, 7, 8 și 11 din O.U.G. nr. 24/2008, excepție analizată sub aspectul admisibilității prin încheierea din data de 7 septembrie 2011. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5264 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei calității procesuale active, a prematurității și inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a instanței, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul N.I. și, în consecință a constatat calitatea de lucrător al securității în privința pârâtului N.I. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, instanța de fond a reținut că de aspectul de pretinsă nelegalitate invocat de pârât, privind punerea hotărârii la dispoziției mijloacelor de comunicare în masă, nu depinde soluționarea prezentei cauze pe fond.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS, curtea a reținut că aceasta este conferită reclamantului CNSAS expres prin lege - dispozițiile art. 8 și urm. din O.U.G. nr. 24/2008, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a numiților R.V. și S.I., titularii cererilor de verificare, a constatat că cele două persoane menționate nu au calitatea de reclamanți în cauză, astfel că excepția invocată este total lipsită de obiect. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a constatat că ceea ce îi conferă pârâtului calitate procesuală pasivă este calitatea sa de "ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989", aspect necontestat de către pârât.

Referitor la excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, care se fundamentează pe faptul că nota de constatare a reclamantului nu a fost comunicată pârâtului nici înainte și nici după promovarea acțiunii, cu toate că ar fi o condiție legală de promovare a acțiunii în instanță, s-a reținut că din cuprinsul reglementării nu reiese instituirea unei atare condiții de exercitare a dreptului la acțiune al CNSAS, iar nota de constatare a fost comunicată de instanță pârâtului, acesta având posibilitatea de a-și formula apărările în cunoștință de cauză. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, aceasta este stabilită expres în art. 11 alin. (1) al O.U.G.

nr. 24/2008. Pe fondul cererii, instanța de fond a reținut că, potrivit notei de constatare din 19 iulie 2010, întocmită de Direcția Investigații a CNSAS, pârâtul N.I. a fost angajat al fostei Securități, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) și, respectiv, maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul I.J.S. Bacău, Serviciul 1 și, în această calitate, pârâtul a întreprins o serie de activități, relevante pentru soluționarea pricinii, concretizate în: dosarul de urmărire informativă I 2907, avându-l ca titular pe numitul R.I., subinginer la S.I.S.C.

Bacău, supravegheat prin dosar de urmărire informativă ca membru al sectei "Creștini după Evanghelie" și pentru "transport și difuzare de materiale religioase introduse clandestin în țară"; dosarul de urmărire informativă I 2471, având-o ca titulară pe numita V.E.M., medic la Spitalul Județean Bacău, supravegheată prin dosar de urmărire informativă în urma semnalării că "în mai multe împrejurări a făcut afirmații referitor la faptul că Transilvania ar fi a ungurilor din toate timpurile"; Dosarul de rețea 282067, avându-l ca titular pe numitul B.I., pastor adventist și secretar al Conferinței A. Z. S. (Adventiști de Ziua a 7-a - n. D.I.) din Bacău; dosarul de urmărire informativă I 1188, avându-l ca titular pe numitul M.V., preot greco-catolic în Baia Mare, supravegheat prin dosar de urmărire informativă, deoarece era semnalat cu activitate pe linia clandestinității greco-catolice, cu legături suspecte în țară și străinătate, iar ulterior bănuit ca fiind autor al <Apelului greco-catolic>", în anul 1952, fiind condamnat de Tribunalul militar București, secția a II-a, în baza Sentinței nr. 180 din 12 martie 1952, la 5 ani închisoare corecțională pentru agitație publică" și în dosarul D 69 - "Problema culte secte", conținând documente privind supravegherea informativă a persoanelor aparținând cultelor romano-catolice și greco-catolic,

deschis în perioada: 1973 - 1989. Recursul Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N.I., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii introductive, ca netemeinică și nelegală. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că sentința recurată a fost data de o instanța necompetenta material și teritorial. Astfel, a arătat că, încadrând disputa ca litigiu de contencios, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 și art. 5 C. proc. civ., iar judecarea cauzei de către Curtea de Apel București încalcă aceste principii, competența fiind a Curții de Apel Bacău.

A precizat că, contrar regulilor de procedura civilă, competența este stabilită arbitrar și netemeinic tocmai pentru a face ineficient accesul la justiție al pârâților, care pe fondul bolilor, a bătrâneții, a imposibilității de mișcare și deplasare, nu se pot prezenta pentru a se apăra, fiind îngrădit în mod conștient și deliberat dreptul persoanei verificate privind accesul la justiție, conform art. 6 alin. (1) din Convenție Europeană a Drepturilor Omului. A mai invocat faptul că aspectele supuse judecății sunt de natura penală și ca atare competența materiala este a instanței penale și nu civile sau de contencios. De asemenea, recurentul a susținut că instanța de fond nu a stabilit care sunt cazurile concrete și reale prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Toate aspectele prezentate de reclamantă sunt înscrisuri scoase din context, trunchiate și subiective, ce exprima punctul de vedere a unor prepuși ai reclamantei ce se dovedesc a fi de rea-credință. A precizat că intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se substituie nepermis unei instanțe judecătorești, prin faptul ca prepușii săi, individual sau colectiv, emit evaluări și constatări (scoase din context și subiective), care sunt de competența unor instanțe judecătorești și care produc ipso facto efecte juridice, iar instanța de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să oficializeze abuzurile prepușilor reclamantei, fără a avea un rol activ în aflarea adevărului, conform art. 129 C. proc.

civ. De asemenea, a susținut că, deși a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 37 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, aceasta nu a fost soluționată. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se reține că prin cererile din 2 aprilie 2009 (dosar fond) și din 11 iunie 2009 (dosar fond), adresate CNSAS de către petenții R.G.V.

și, respectiv, S.I. s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului x1 și, respectiv, dosarului x2. În cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență". Alin. (8) al aceluiași articol prevede că (8) "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari". Deci, din interpretarea sistematică și teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispozițiilor respective. În speță, numiții R.V. și S.I. au solicitat verificarea recurentului-pârât N.I. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarelor informative ale numiților R.V. și S.I. în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului.

Din actele depuse la dosarul de fond nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus. Din nota de constatare din 19 iulie 2010 emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului x1 numiților R.I., V.E.M., B.I., etc. și a dosarului x2 - Problema culte secrete, nicidecum la instrumentarea dosarelor persoanelor care au cerut verificarea - R.V. și S.I. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex. Decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011). Această abordare se regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii. Față de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să se modifice sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.I. împotriva Sentinței nr. 5264 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifica sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL