ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul N.I., a solicitat

constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a învederat instanței că, potrivit notei de constatare

din 19 iulie 2010 și a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradele de căpitan

(1978, 1980, 1981), respectiv maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul

Inspectoratului Județean Bacău, Serviciul 1, prin activitățile desfășurate în

considerarea acestei calități, descrise în detaliu de reclamant, a îngrădit

următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume dreptul la viață

privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu

art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea de asociere și

întrunire pașnică, prevăzut de art. 27 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 21 și 22 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice.

Prin întâmpinare,

pârâtul N.I. a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a

lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS și a persoanelor

menționate de CNSAS, excepția de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din

Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, excepțiile prematurității

acțiunii și inadmisibilității acțiunii, precum și excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel București.

Prin aceeași

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art.

1, 2, 3, 4, 7, 8 și 11 din O.U.G. nr. 24/2008, excepție analizată sub aspectul

admisibilității prin încheierea din data de 7 septembrie 2011.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

5264 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a

art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive, a lipsei calității procesuale active, a prematurității și

inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a instanței, a admis

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul N.I. și, în consecință a constatat

calitatea de lucrător al securității în privința pârâtului N.I.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a art. 37 alin. (3) din Regulamentul CNSAS, instanța

de fond a reținut că de aspectul de pretinsă nelegalitate invocat de pârât,

privind punerea hotărârii la dispoziției mijloacelor de comunicare în masă, nu

depinde soluționarea prezentei cauze pe fond.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului CNSAS, curtea a reținut că

aceasta este conferită reclamantului CNSAS expres prin lege - dispozițiile art.

8 și urm. din O.U.G. nr. 24/2008, iar în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a numiților R.V. și S.I., titularii cererilor de

verificare, a constatat că cele două persoane menționate nu au calitatea de

reclamanți în cauză, astfel că excepția invocată este total lipsită de obiect.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a constatat că ceea

ce îi conferă pârâtului calitate procesuală pasivă este calitatea sa de

"ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe

linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989",

aspect necontestat de către pârât.

Referitor la

excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, care se fundamentează

pe faptul că nota de constatare a reclamantului nu a fost comunicată pârâtului

nici înainte și nici după promovarea acțiunii, cu toate că ar fi o condiție

legală de promovare a acțiunii în instanță, s-a reținut că din cuprinsul

reglementării nu reiese instituirea unei atare condiții de exercitare a

dreptului la acțiune al CNSAS, iar nota de constatare a fost comunicată de

instanță pârâtului, acesta având posibilitatea de a-și formula apărările în

cunoștință de cauză.

În ceea ce privește

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, aceasta este

stabilită expres în art. 11 alin. (1) al O.U.G. nr. 24/2008.

Pe fondul cererii,

instanța de fond a reținut că, potrivit notei de constatare din 19 iulie 2010,

întocmită de Direcția Investigații a CNSAS, pârâtul N.I. a fost angajat al

fostei Securități, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) și, respectiv,

maior (1983, 1984, 1986, 1988, 1989) în cadrul I.J.S. Bacău, Serviciul 1 și, în

această calitate, pârâtul a întreprins o serie de activități, relevante pentru

soluționarea pricinii, concretizate în: dosarul de urmărire informativă I 2907,

avându-l ca titular pe numitul R.I., subinginer la S.I.S.C. Bacău, supravegheat

prin dosar de urmărire informativă ca membru al sectei "Creștini după

Evanghelie" și pentru "transport și difuzare de materiale religioase

introduse clandestin în țară"; dosarul de urmărire informativă I 2471,

având-o ca titulară pe numita V.E.M., medic la Spitalul Județean Bacău,

supravegheată prin dosar de urmărire informativă în urma semnalării că "în

mai multe împrejurări a făcut afirmații referitor la faptul că Transilvania ar

fi a ungurilor din toate timpurile"; Dosarul de rețea 282067, avându-l ca

titular pe numitul B.I., pastor adventist și secretar al Conferinței A. Z. S.

(Adventiști de Ziua a 7-a - n. D.I.) din Bacău; dosarul de urmărire informativă

I 1188, avându-l ca titular pe numitul M.V., preot greco-catolic în Baia Mare,

supravegheat prin dosar de urmărire informativă, deoarece era semnalat cu

activitate pe linia clandestinității greco-catolice, cu legături suspecte în

țară și străinătate, iar ulterior bănuit ca fiind autor al <Apelului

greco-catolic>", în anul 1952, fiind condamnat de Tribunalul militar

București, secția a II-a, în baza Sentinței nr. 180 din 12 martie 1952, la 5

ani închisoare corecțională pentru agitație publică" și în dosarul D 69 -

"Problema culte secte", conținând documente privind supravegherea

informativă a persoanelor aparținând cultelor romano-catolice și greco-catolic,

deschis în perioada: 1973 - 1989.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul N.I., solicitând admiterea recursului și

modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii

introductive, ca netemeinică și nelegală.

În motivarea

recursului, recurentul-pârât a susținut că sentința recurată a fost data de o

instanța necompetenta material și teritorial.

Astfel, a arătat că,

încadrând disputa ca litigiu de contencios, sunt aplicabile dispozițiile art. 3

și art. 5 C. proc. civ., iar judecarea cauzei de către Curtea de Apel București

încalcă aceste principii, competența fiind a Curții de Apel Bacău.

A precizat că,

contrar regulilor de procedura civilă, competența este stabilită arbitrar și

netemeinic tocmai pentru a face ineficient accesul la justiție al pârâților,

care pe fondul bolilor, a bătrâneții, a imposibilității de mișcare și

deplasare, nu se pot prezenta pentru a se apăra, fiind îngrădit în mod

conștient și deliberat dreptul persoanei verificate privind accesul la

justiție, conform art. 6 alin. (1) din Convenție Europeană a Drepturilor

Omului.

A mai invocat faptul

că aspectele supuse judecății sunt de natura penală și ca atare competența

materiala este a instanței penale și nu civile sau de contencios.

De asemenea,

recurentul a susținut că instanța de fond nu a stabilit care sunt cazurile

concrete și reale prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Toate aspectele

prezentate de reclamantă sunt înscrisuri scoase din context, trunchiate și

subiective, ce exprima punctul de vedere a unor prepuși ai reclamantei ce se

dovedesc a fi de rea-credință.

A precizat că

intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

se substituie nepermis unei instanțe judecătorești, prin faptul ca prepușii

săi, individual sau colectiv, emit evaluări și constatări (scoase din context

și subiective), care sunt de competența unor instanțe judecătorești și care

produc ipso facto efecte juridice, iar instanța de contencios administrativ are

doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să oficializeze abuzurile

prepușilor reclamantei, fără a avea un rol activ în aflarea adevărului, conform

art. 129 C. proc. civ.

De asemenea, a

susținut că, deși a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 37

alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul art. 4 din Legea nr.

554/2004, privind contenciosul administrativ, aceasta nu a fost soluționată.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Examinând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se reține că

prin cererile din 2 aprilie 2009 (dosar fond) și din 11 iunie 2009 (dosar

fond), adresate CNSAS de către petenții R.G.V. și, respectiv, S.I. s-a

solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului x1 și, respectiv, dosarului x2.

În cererea de

sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată

a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8

lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și

completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să

afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care

au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este

aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din

oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență".

Alin. (8) al

aceluiași articol prevede că (8) "De drepturile prevăzute la alin. (1) -

(7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea

inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari".

Deci, din

interpretarea sistematică și teleologică a textelor legal citate mai sus,

rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3

din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor

structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane

îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire

din partea fostelor structuri ale Securității sau la cererea soțului

supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, rezultă că

cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al

Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat

cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare

în temeiul dispozițiilor respective.

În speță, numiții

R.V. și S.I. au solicitat verificarea recurentului-pârât N.I.

Este obligatoriu, în

aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarelor

informative ale numiților R.V. și S.I. în scopul constatării calității de

lucrător al Securității al recurentului.

Din actele depuse la

dosarul de fond nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus.

Din nota de

constatare din 19 iulie 2010 emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008 modificată și completată rezultă că recurentul a contribuit la

instrumentarea dosarului x1 numiților R.I., V.E.M., B.I., etc. și a dosarului

x2 - Problema culte secrete, nicidecum la instrumentarea dosarelor persoanelor

care au cerut verificarea - R.V. și S.I.

În același sens,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal s-a mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex.

Decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011).

Această abordare se

regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de

principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost

adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 (3) din

Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea

unitară a legii.

Față de acestea,

constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304

ind. 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art.

20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită

recursul formulat, să se modifice sentința recurată și, pe fond, să se dispună

respingerea acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de N.I. împotriva Sentinței nr. 5264 din 21 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifica sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL