ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

procedura derulată de prima instanță

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul T.D., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile

desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit

dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965

și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice,

dreptul la libertatea conștiinței și a religiei, reglementat de art.

84 din Constituția României din 1952 și de art. 18 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat:

-

excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de

dispozițiile art. 1 pct. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, dar și de lipsa avizului

motivat al Direcției Juridice a C.N.S.A.S.;

-

excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că doar

S.R.I. poate promova o astfel de acțiune, urmare a faptului că a fost

cadru militar la D.S.S.

Pe

fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

2.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

472 din 04 februarie 2013, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate

de pârât, precum și acțiunea formulată de reclamant.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

1.1.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii

Într-adevăr,

la art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 este menționată necesitatea

existenței avizului motivat al Direcției Juridice a C.N.S.A.S., însă numai

atunci când Nota de constatare este înaintată Colegiului acestei

instituții, iar nu atunci când este sesizată instanța de judecată cu

acțiunea în constatare.

În

plus, în art. 21 alin. (8) din Hotărârea nr. 2 de aprobare a Regulamentului de

funcționare al C.N.S.A.S. se arată că: „actul final va fi motivat în fapt și

drept.”

Însă,

prin noțiunea de „act final” trebuie să se înțeleagă fie nota de

constatare, fie adeverința referitoare la rezultatul verificărilor efectuate de

personalul C.N.S.A.S. și aprobate de Colegiu. Or, în cauză, nota de constatare

aprobată de Colegiu este motivată atât în fapt cât și în drept.

1.2.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.

În

primul rând, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S., în calitate de

autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub

controlul Parlamentului, este titularul acțiunii în constatare la care se

referă art. 11 din acest act normativ.

În

al doilea rând, C.N.S.A.S. a fost sesizat de către doamna B.A.P., prin cererea

din 02 noiembrie octombrie 2008, prin care a solicitat verificarea, sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. R/268371, nr. R/080515

și, respectiv, nr. I/258926 (cotă C.N.S.A.S.), privindu-l pe B.V.E., tatăl

său.

În

cursul cercetării judecătorești, reclamantul a depus cererea petentei,

precum și înscrisuri din care rezultă legătura de rudenie a acesteia cu

persoana urmărită, respectiv cu B.V.E., așa încât cerința impusă de

prevederile art. 1 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 24/2008 este pe deplin

îndeplinită.

Pe

fondul cauzei, curtea de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata

calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Mai

precis, instanța a arătat faptul că a avut în vedere doar Dosarul nr. R/268371

al cărui titular este B.E., persoana în numele căruia s-a solicitat efectuarea

de verificări.

Din

înscrisurile atașate la acest dosar, rezultă faptul că ”persoana urmărită”

(B.E.) a fost folosită de organele de Securitate în documentarea

activității pe care o desfășura C.M., fost legionar; acesta a dat

dovadă de ”mult interes pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor luate” de

organele fostei Securități în ceea ce privește reglementarea

situației din comunitatea penticostală ”Miulești” unde erau

concentrate o serie de ”elemente dușmănoase” și cu ”vechi deziderate”.

Totodată,

numele lui B.E. apare doar menționat în cuprinsul notelor informative

furnizate de celelalte ”surse” (filele 27-30).

Ca

atare, prima instanță a arătat că nu poate reține contribuția

pârâtului T.D. la completarea dosarului privindu-l pe agentul C.E. sau la

desfășurarea de activități care să îngrădească drepturile și

libertățile fundamentale ale omului.

3.

Recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.

În

recursul său, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței, în

sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de

lucrător al Securității.

În

motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea contestată este

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent

următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată:

Intimatul

a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/268371, astfel încât cererea de

verificare formulată de petenta B.A.P. îl vizează și pe acesta.

Documentele

depuse la dosar dovedesc încercarea Securității de a destrăma Cultul P.

Mai precis, se urmărea organizarea unei „manevre” care avea ca scop

„prelucrarea conducerii Secței P. de către organele noastre și

destrămarea ei dogmatică.”

Rolul

intimatului a fost acela de a supraveghea, cu ajutorul rețelei informative

pe care o coordona, activitatea membrilor acestui cult, opiniile celor

considerați a fi „elemente dușmănoase și cu vederi disidente.“

De

asemenea, prin intermediul rețelei informative coordonate de intimat,

Securitatea urmărea să controleze întreaga activitate a cultului, să împiedice

răspândirea liberă a concepțiilor religioase și să reducă la tăcere

persoanele care nu erau agreate de regimul comunist.

Prin

activitatea pe care a desfășurat-o, intimatul a încălcat dreptul la

viață privată a persoanelor urmărite.

Recurenta

a opiniat în sensul că nu prezintă relevanță dacă informațiile au

fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente.

Important

este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal

referitoare la persoanele urmărite de Securitate fără acordul acestora și

pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naționale

constituia o violare a dreptului la viață privată.

În

fine, recurenta a apreciat că nerespectarea libertății

conștiinței și a religiei îi afecta în mod egal pe toți

aderenții cultului, inclusiv pe titularul dosarului analizat.

4.

Apărările formulate de intimatul T.D.

Intimatul

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând, în esență, faptul că nu există probatorii în sensul că ar fi

contribuit la completarea dosarului privindu-l pe agentul C.E. (în realitate,

B.E.) sau ar fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau

îngrădit acestuia drepturile sau libertățile fundamentale.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

constatarea calității pârâtul T.D. de lucrător al Securității, în baza art.

11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008.

În

cauza de față, verificările au fost efectuate în urma solicitării

formulate în acest sens de petenta B.A.P., în temeiul art. 1 alin. (7) din

actul normativ aflat în discuție.

În

urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a

ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al

Securității.

Această

concluzie nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru motivele

ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Intimatul,

în calitate de locotenent major în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 4,

Biroul 4, a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/268371 (cotă C.N.S.A.S.)

avându-l ca titular pe numitul B.E. care, deținând calitatea de președinte

al C.P.C.P., a fost recrutat în calitate de colaborator (cu numele de C.E.), în

perspectiva preluării conducerii pe țară a cultului și organizării

unei „manevre în vederea destrămării sectei respective.”

Înscrisurile

existente la dosarul aflat în discuție, ce poartă semnătura intimatului,

probează în mod indiscutabil faptul că acesta a folosit informatorii din

rețeaua sa în scopul destrămării unui cult religios recunoscut în România,

dar și în interesul neutralizării membrilor săi, considerați de către

fosta Securitate ca fiind “elemente dușmănoase și cu vederi

disidente.”

Cu

titlu exemplificativ, Înalta Curte reține următoarele:

În

nota biroului la nota informativă din data de 31 iulie 1962, semnată de

intimat, acesta consemnează: “C.C. și I. sînt urmăriți de organele

noastre prin dosar de grup. B.P., B.E., D.I. sînt cunoscuți, de asemenea,

în evidențele noastre. Faptul că au sosit doi turiști olandezi penticostali

în țara noastră, de asemenea, este cunoscut de organele noastre. Nota a

fost luată agentului pentru a se vedea aspectele de la adunarea

comunității penticostale din Bucurtești, cu ocazia vizitei făcute de

cei doi turiști olandezi sosiți la noi în țară. Agentul în

această direcție nu a mai primit nici o sarcină, plecând în concediu de

odihnă. Agentul a fost instruit ca pe timpul concediului în localitatea unde

merge (Sibiu) să observe dacă au loc anumite aspecte dușmănoase.“ (filele

29-30 dosar Curtea de Apel București).

În

nota biroului la nota informativă din data de 11 iulie 1963, semnată de

intimat, acesta relatează: „Agentul a avut ca sarcină să participe la adunarea

comunității penticostale din București, să contacteze o serie de

persoane suspecte, să le supravegheze comportarea în adunare, să poarte

discuții cu ei și să afle aspecte din activitatea lor. (...) B.E.

și D.I. sînt cunoscuți și în evidențele noastre.“ (filele

27-28 dosar Curtea de Apel București).

Totodată,

intimatul a întocmit caracterizarea agentului C.E. în problema penticostală, în

care a consemnat următoarele: “La data de 1 martie 1961 agentul a fost preluat

de lt. S.G. până la data de 1 noiembrie 1962 cînd a fost dat împreună cu

problema lt. maj. T.D. care îl ține în legătură și în prezent.

Agentul este în prezent pastorul comunității penticostale din

București, este folosit în concentrarea de elemente dușmănoase din

această comunitate. O perioadă de timp agentul a fost folosit și pentru

urmărirea și documentarea activității pe care o desfășura C.M.

fost legionar. (...). În perioada colaborării cu subsemnatul, agentul s-a

dovedit a fi sincer, a furnizat materiale de valoare cu privire la vizita

făcută de unii turiști străini în țara noastră, s-a prezentat regulat

la întâlniri. A depus mult interes pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor

luate de organele noastre în ce privește reglementarea situației din

comunitatea penticostală Miulești unde sînt concentrate o serie de

elemente dușmănoase și cu vederi dizidente. (...). În continuare

agentul va fi folosit în cadrul aceleiași comunități pentru a

supraveghea comportarea a o serie de elemente urmărite.“ (filele 24-27 dosar Curtea

de Apel București).

Din

cele relatate mai sus, rezultă cu evidență faptul că, în urma instruirii

efectuate de intimat, informatorii fostei Securități furnizau date

referitoare la convingerile politice, religioase, la anturajul celor

urmăriți. Aceste informații, unele din sfera vieții private,

ajungeau la cunoștința Securității și deveneau obiect de

analiză al acestei instituții.

Așadar,

Înalta Curte apreciază că este corect susținerea făcută în cadrul

memoriului de recurs, potrivit căreia “încălcarea dreptului la viață

privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul intimatului, a

pătruns în apropierea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără

ca ele să afle că informații privitoare la intențiile, convingerile

religioase, preocupările și viața lor de zi cu zi ajungeau să fie

cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.”

Prin

urmare, în momentul în care informațiile referitoare la activitățile

și concepțiile persoanelor urmărite erau preluate de fosta Securitate

și deveneau obiect de lucru al acestei instituții, pentru motive care

nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, se producea

încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului. În egală măsură, se poate

reține și încălcarea libertății conștiinței și a

religiei, reglementate de art. 18 din același instrument

internațional.

În

concluzie, instanța de control judiciar apreciază că, în speța de

față, sunt îndeplinite ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

pentru a se putea constata calitatea intimatului de lucrător al Securității.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pe

cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,

va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite

acțiunea și va constata calitatea pârâtului T.D. de lucrător al

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 472 din 4

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul ca admite acțiunea reclamantului.

Constată calitatea

pârâtului T.D. de lucrător al securității.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.