ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în

judecată pârâtul S.T., solicitând să se constate că acesta a fost lucrător al securității.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin cererea adresată C.N.S.A.S. de către numitul M.T.A., s-a solicitat

verificarea sub aspectul stabilirii calității pârâtului de lucrător al securității.

Astfel, arată reclamantul, pârâtul a

avut gradul de locotenent major (în anul 1986) în cadrul I.J.I., în această

calitate, a procedat la deschiderea urmăririi informative a unui asistent

universitar la catedra de limbă engleză a Facultății de Filologie din cadrul

Universității A.I.C. Iași, pe motivul întreținerii de legături cu cetățenii

străini.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1.799 din

28 aprilie 2009 a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., constatând calitatea

de lucrător al securității în persoana pârâtului.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer al securității și prin

activitățile desfășurate, astfel cum au fost reținute, a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea

perioadă, cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor consacrat de art. 28 din Constituția

României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile

și politice și dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin aceea că a

indicat ca și domiciliu al recurentului în vederea citării localitatea

Timișoara, fapt ce l-a pus în imposibilitatea de a afla de existența acestui

litigiu și de a se putea apăra, întrucât el locuia în Municipiul Iași.

Referitor la fondul cauzei,

recurentul a susținut că instanța de fond a constatat o situație de fapt care

nu corespunde realității.

Astfel, instanța a încălcat

prevederile art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prin necomunicarea către

persoana verificată a notei de constatare din 4 noiembrie 2008 a C.N.S.A.S., privându-l pe recurent de o eventuală contestare a acestui înscris, precum și de

posibilitatea de a-și formula propriul său punct de vedere.

Intimata, susține recurentul, a

desfășurat activități de verificare, astfel cum sunt acestea definite în art. 2

lit. a), art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 24/2008, față de o persoană care nu mai

avea calitatea cerută de art. 3 lit. h) din lege, respectiv, conducător de

structură județeană a S.R.I.

Recurentul a mai susținut și faptul

că verificările motivate de art. 2 lit. a), art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 24/2008

ca urmare a petiției din 14 aprilie 2006, s-au desfășurat în perioada 14

aprilie 2006 – 18 noiembrie 2008, timp de peste 30 de luni, cu încălcarea

prevederilor pct. 8, alin. (4), pct. 19 alin. (6) și (7), pct. 25 alin. (4) și (8)

din O.U.G. nr. 16/2006, coroborat cu Legea nr. 187/1999, care prevedeau un

termen de 90 de zile.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În fapt, reclamantul a arătat că

prin cererea adresată C.N.S.A.S. de către numitul M.T.A., s-a solicitat

verificarea sub aspectul stabilirii calității pârâtului de lucrător al securității.

Astfel învestită, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

atacată cu recurs, a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

cu constatarea calității pârâtului de lucrător al securității.

Instanța a pronunțat această

sentință cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la citarea pârâtului,

prevăzute de dispozițiile art. 100 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Astfel, din extrasul Cărții de

identitate a pârâtului ca și din adresa din 6 mai 2009 eliberată de S.E.P.I.,

acte aflate la filele dosarului de recurs, rezultă că domiciliul pârâtului S.T.

la momentul promovării acțiunii era în municipiul Iași și nu în Timișoara, cum

greșit a fost indicat de reclamant și citat de instanța de fond.

Îndeplinirea procedurii de citare cu

nerespectarea dispozițiilor art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., atrage

nulitatea formei de procedură în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Cum în speță pârâtul nu a fost legal

citat și prin urmare nu s-au putut stabili împrejurările de fapt reținute de

instanță, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.T., împotriva

sentinței civile nr. 1.799 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2010.