ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2559 din 28 mai 2010 a Curții de Apel București a fost admisă cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul G.M. și, în consecință, a fost constatată existența calității pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989. 2. În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție instanța a constatat că această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent major în 1984, ulterior căpitan 1984 - 1985, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Mehedinți. De asemenea, a reținut că și cea de-a doua condiție este îndeplinită deoarece activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: - dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice); - dreptul la viață privată, secretul corespondenței (art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Activitățile desfășurate de către pârât care au încălcat aceste drepturi au constat în supravegherea informativă, iar ulterior deschiderea unui dosar de urmărire asupra unei persoane semnalată cu comentarii necorespunzătoare asupra situației economice din județ, și care critică tendențios organele de conducere județene. În același context, pârâtul a participat activ la urmărirea persoanei, sens în care a considerat că se impun următoarele măsuri informativ-operative: - dirijarea rețelei informative cu sarcini concrete pe lângă persoana urmărită, precum și recrutarea de noi surse din anturaj; - interceptarea corespondenței pentru a cunoaște acțiunile protestatare; - investigații la domiciliul și la locul de naștere al acesteia.

De asemenea, a dispus identificarea și verificarea rudelor persoanei urmărite. În același context, propune instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soțului persoanei urmărite. Conchide că pârâtul a desfășurat activități de urmărire informativă a unei persoane semnalate cu atitudine protestatară la adresa conducerii locale de partid, precum și exprimarea unor critici la nivelul de trai. Încălcarea dreptului la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în care pârâtul a trecut la dirijarea surselor și instruirea lor pentru a semnala comentariile celor cu care intră în contact, precum și în momentul declanșării verificărilor și investigațiilor asupra anturajului.

În legătură cu activitatea de îngrădire a dreptului la viață privată, secretul corespondenței, s-a produs, în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite pentru a afla ce activități desfășoară, i-a interceptat corespondența, și nu în ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute.

Instanța a reținut că motivele invocate de pârât în apărarea sa sunt neîntemeiate deoarece: - activitatea informativ-operativă desfășurată de pârât trebuia să se desfășoare nu numai în temeiul ordinelor primite de la superiori, dar și a Constituției României și a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, acte normative cu o forță juridică superioară, ce consacră și garantează drepturi fundamentale ale persoanelor, printre care și drepturile încălcate de pârât, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată și secretul corespondenței, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

- inclusiv cercetarea faptelor ce se încadrau în conținutul infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, trebuia făcută cu respectarea drepturilor fundamentale menționate mai sus. - activitatea reclamantului care a participat activ la urmărirea persoanei, în care a considerat că se impun, printre altele, interceptarea corespondenței pentru a cunoaște acțiunile protestatare și investigații la domiciliul și la locul de naștere al unei persoane, instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soțului persoanei urmărite a dus în mod efectiv la luarea măsurilor propuse. Încălcarea dreptului la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în care pârâtul a trecut la dirijarea surselor și instruirea lor pentru a semnala comentariile celor cu care intră în contact, precum și în momentul declanșării verificărilor și investigațiilor asupra anturajului.

Prin aceste mijloace se urmărea înlăturarea manifestării unor idei, concepții contrare regimului comunist. Îngrădirea dreptului la viață privată și secretul corespondenței, s-a produs, în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite pentru a afla ce activități desfășoară, i-a interceptat corespondența, și nu în ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute, măsuri luate în urma activității desfășurate de pârât. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G.M. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în esență arătându-se că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 2 (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, aprobată prin Legea nr. 293/2008, instanța ignorând aspecte importante legate de contextul social și politic al perioadei în care s-a desfășurat activitatea informativ operativă, de calitatea de tip militar pe care recurentul a desfășurat-o și care era structurată pe o ierarhie militară, fiind supusă ordinelor și regulamentelor militare și nu în ultimul rând de împrejurarea că persoana urmărită nu a suferit niciun fel de urmări, nefiind supusă unor măsuri represive de către autoritățile de la acea vreme.

De altfel, subliniază recurentul, s-a omis a se observa că în toate notele informative sunt reliefate exclusiv aspecte pozitive referitoare la persoana urmărită, fiind relevant raportul de investigații întocmit în data de 10 octombrie 1984. Examinând cauza Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt nefondate criticile enunțate de recurent, că reiterarea apărărilor formulate și în fața instanței de fond nu schimbă cu nimic datele problemei, mai exact că acestea nu sunt de natură a conduce la înlăturarea art. 2 (1) lit. a) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată. Considerentele sentinței aflată în control judiciar demonstrează că judecătorul fondului a examinat materialul probator existent la dosar din perspectiva dispozițiilor art. 2 (1) lit. a) al ordonanței de urgență în discuție care definește semnificația sintagmei de „lucrător al Securității”.

Cea dintâi condiție cerută de textul legal amintit nu a comportat discuții, rezultând cu evidență că pârâtul a avut gradul de locotenent major în anul 1984, iar în 1984 - 1985 gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Mehedinți. Preocuparea deosebită a judecătorului fondului a constituit-o verificarea îndeplinirii celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 (1) lit. a) din actul normativ incident, respectiv „desfășurarea de activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale al omului”.

S-a constatat că prin activitățile desfășurate de recurentul-pârât au fost încălcate dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (recunoscut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viața privată, secretul corespondenței (recunoscut de art. 33 din Constituția României 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional menționat mai sus). Așa cum se poate lesne observa din considerentele sentinței, instanța nu s-a limitat la aprecieri cu caracter general ci a făcut o analiză punctuală, motivând înlăturarea apărărilor pârâtului. Concluzia ce a rezultat a fost aceea că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.

Față de cele punctate, văzând și dispozițiile art. 312 (1) C. proc. civ., art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 11 (2) din O.U.G. nr. 24/2001 modificată și completată prin Legea de aprobare nr. 293/2008,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de G.M. împotriva Sentinței nr. 2559 din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.