ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2559 din 28 mai 2010 a
Curții de Apel București a fost admisă cererea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu
pârâtul G.M. și, în consecință, a fost constatată existența calității pârâtului
de lucrător al Securității.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.
24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a
se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite
următoarele condiții:
Persoana să aibă
calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în
perioada 1945 - 1989.
În calitatea
menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Cu privire la prima
condiție instanța a constatat că această condiție este asigurată deoarece
pârâtul a avut gradul de locotenent major în 1984, ulterior căpitan 1984 - 1985,
în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Mehedinți.
De asemenea, a
reținut că și cea de-a doua condiție este îndeplinită deoarece activitățile
desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au
îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute
și garantate de legislația în vigoare la acea dată:
- dreptul la
libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția
României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la
Drepturile Civile și Politice);
- dreptul la viață
privată, secretul corespondenței (art. 33 din Constituția României din 1965,
coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile
și Politice).
Activitățile
desfășurate de către pârât care au încălcat aceste drepturi au constat în
supravegherea informativă, iar ulterior deschiderea unui dosar de urmărire
asupra unei persoane semnalată cu comentarii necorespunzătoare asupra situației
economice din județ, și care critică tendențios organele de conducere județene.
În același context,
pârâtul a participat activ la urmărirea persoanei, sens în care a considerat că
se impun următoarele măsuri informativ-operative:
- dirijarea rețelei
informative cu sarcini concrete pe lângă persoana urmărită, precum și
recrutarea de noi surse din anturaj;
- interceptarea
corespondenței pentru a cunoaște acțiunile protestatare;
- investigații la
domiciliul și la locul de naștere al acesteia. De asemenea, a dispus
identificarea și verificarea rudelor persoanei urmărite. În același context,
propune instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soțului persoanei
urmărite. Conchide că pârâtul a desfășurat activități de urmărire informativă a
unei persoane semnalate cu atitudine protestatară la adresa conducerii locale
de partid, precum și exprimarea unor critici la nivelul de trai. Încălcarea
dreptului la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în
care pârâtul a trecut la dirijarea surselor și instruirea lor pentru a semnala
comentariile celor cu care intră în contact, precum și în momentul declanșării
verificărilor și investigațiilor asupra anturajului. În legătură cu activitatea
de îngrădire a dreptului la viață privată, secretul corespondenței, s-a produs,
în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite
pentru a afla ce activități desfășoară, i-a interceptat corespondența, și nu în
ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute.
Instanța a reținut că
motivele invocate de pârât în apărarea sa sunt neîntemeiate deoarece:
- activitatea
informativ-operativă desfășurată de pârât trebuia să se desfășoare nu numai în
temeiul ordinelor primite de la superiori, dar și a Constituției României și a
Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, acte
normative cu o forță juridică superioară, ce consacră și garantează drepturi
fundamentale ale persoanelor, printre care și drepturile încălcate de pârât,
dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28
din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional
cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată și
secretul corespondenței, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965,
coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile
și Politice.
- inclusiv cercetarea
faptelor ce se încadrau în conținutul infracțiunii de propagandă împotriva
orânduirii socialiste, trebuia făcută cu respectarea drepturilor fundamentale
menționate mai sus.
- activitatea
reclamantului care a participat activ la urmărirea persoanei, în care a
considerat că se impun, printre altele, interceptarea corespondenței pentru a
cunoaște acțiunile protestatare și investigații la domiciliul și la locul de
naștere al unei persoane, instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soțului
persoanei urmărite a dus în mod efectiv la luarea măsurilor propuse.
Încălcarea dreptului
la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în care
pârâtul a trecut la dirijarea surselor și instruirea lor pentru a semnala
comentariile celor cu care intră în contact, precum și în momentul declanșării
verificărilor și investigațiilor asupra anturajului. Prin aceste mijloace se
urmărea înlăturarea manifestării unor idei, concepții contrare regimului
comunist. Îngrădirea dreptului la viață privată și secretul corespondenței, s-a
produs, în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei
urmărite pentru a afla ce activități desfășoară, i-a interceptat corespondența,
și nu în ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute, măsuri
luate în urma activității desfășurate de pârât.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul G.M.
Cererea de recurs a
fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.
civ., în esență arătându-se că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 2 (1)
lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, aprobată prin Legea
nr. 293/2008, instanța ignorând aspecte importante legate de contextul social
și politic al perioadei în care s-a desfășurat activitatea informativ
operativă, de calitatea de tip militar pe care recurentul a desfășurat-o și
care era structurată pe o ierarhie militară, fiind supusă ordinelor și
regulamentelor militare și nu în ultimul rând de împrejurarea că persoana
urmărită nu a suferit niciun fel de urmări, nefiind supusă unor măsuri
represive de către autoritățile de la acea vreme. De altfel, subliniază
recurentul, s-a omis a se observa că în toate notele informative sunt reliefate
exclusiv aspecte pozitive referitoare la persoana urmărită, fiind relevant
raportul de investigații întocmit în data de 10 octombrie 1984.
Examinând cauza
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt nefondate criticile enunțate
de recurent, că reiterarea apărărilor formulate și în fața instanței de fond nu
schimbă cu nimic datele problemei, mai exact că acestea nu sunt de natură a
conduce la înlăturarea art. 2 (1) lit. a) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008
modificată și completată.
Considerentele
sentinței aflată în control judiciar demonstrează că judecătorul fondului a
examinat materialul probator existent la dosar din perspectiva dispozițiilor
art. 2 (1) lit. a) al ordonanței de urgență în discuție care definește
semnificația sintagmei de „lucrător al Securității”.
Cea dintâi condiție
cerută de textul legal amintit nu a comportat discuții, rezultând cu evidență
că pârâtul a avut gradul de locotenent major în anul 1984, iar în 1984 - 1985
gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Mehedinți.
Preocuparea deosebită
a judecătorului fondului a constituit-o verificarea îndeplinirii celei de-a
doua condiții prevăzute de art. 2 (1) lit. a) din actul normativ incident,
respectiv „desfășurarea de activități prin care a suprimat sau a îngrădit
drepturi și libertăți fundamentale al omului”.
S-a constatat că prin
activitățile desfășurate de recurentul-pârât au fost încălcate dreptul la
libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (recunoscut de art. 28 din
Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu
privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viața privată, secretul
corespondenței (recunoscut de art. 33 din Constituția României 1965 coroborat
cu art. 17 din Pactul Internațional menționat mai sus).
Așa cum se poate
lesne observa din considerentele sentinței, instanța nu s-a limitat la
aprecieri cu caracter general ci a făcut o analiză punctuală, motivând
înlăturarea apărărilor pârâtului.
Concluzia ce a
rezultat a fost aceea că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții
prevăzute de lege pentru constatarea calității pârâtului de lucrător al
Securității.
Față de cele
punctate, văzând și dispozițiile art. 312 (1) C. proc. civ., art. 20 (1) din
Legea nr. 554/2004 și art. 11 (2) din O.U.G. nr. 24/2001 modificată și
completată prin Legea de aprobare nr. 293/2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de G.M. împotriva Sentinței nr. 2559 din 28 mai 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 martie 2011.