ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.

11054/2/2010, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.Ș. -

născut la data de 24 septembrie 1941, în S., județul Mehedinți - solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate calitatea

acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin cererile din 10 februarie 2009 și din 18 iunie 2009,

adresate C.N.S.A.S. de către doamna I.D., respectiv domnul E.B., s-a solicitat verificarea,

sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenții au avut

acces, în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în Dosarul nr. 1211815,

solicitat în temeiul legii de doamna Ilea, pârâtul a întocmit documente care se

află în vol. 1,. De asemenea, în Dosarul 1163563, la care a avut acces domnul E.,

pârâtul a întocmit documentele. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate

sunt legale.

Reclamantul a mai arătat

că, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/1945 din 12

august 2010, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a avut gradul

de maior în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 2.

În această calitate, pârâtul

a propus luarea în supraveghere informativă a unei persoane semnalată că întreține,

în afara cadrului legal, legături cu cetățeni străini. Drept urmare, pentru a stabili

natura și caracterul acestor legături, pârâtul a propus următoarele măsuri:

punerea sub control a

corespondenței interne și externe a acesteia, fapt realizat așa cum rezultă din

documentele existente în Dosarul nr. 13831;

stabilirea activității

de la domiciliu a persoanei urmărite, pentru a identifica dacă este vizitată de

cetățeni străini. Ca urmare a aprobării acestei propuneri, pârâtul a solicitat respectivele

investigații, așa cum o dovedesc adresele de răspuns de la U.M. București.

De asemenea, în procesul

urmăririi informative a unui cercetător român pentru că fusese plecat la specializare

în străinătate, pârâtul a instruit colaboratorii din subordine să-l contacteze și

să relateze poziția și comentariile acestuia, informațiile astfel obținute fiind

folosite pentru a documenta decizia de avizare a plecării în străinătate. Așadar,

la data de 27 aprilie 1985, analizând materialele adunate despre persoana urmărită,

pârâtul a propus „avizarea negativă", deoarece „este lucrat în S.I. (supraveghere

informativă) pentru că în 1974-1975 a fost la specializare în S.U.A. Este semnalat

că întreține relații cu numita R.G.- de la V.A.". A apreciat reclamantul că,

prin această propunere întemeiată pe o motivare pur politică, pârâtul a îngrădit

dreptul la libera circulație al persoanei vizate.

În plus, reclamantul a

apreciat ca fiind activitate prin care se produce o ingerință în dreptul la viață

privată al persoanelor urmărite, dirijarea de către pârât a rețelei informative

pe lângă persoane urmărite pentru motive politice (foști condamnați politici).

Ca atare, reclamantul

a conchis că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.

În drept, acțiunea reclamantului

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit.

a), art. 11 alin. (1) ale O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5)

lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin

Hotărârea Colegiului nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 al C. proc.

civ.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul M.Ș. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond,

a solicitat respingerea acțiunii în constatare ca netemeinică și nefondată, având

în vedere că din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant nu rezultă că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, pe calea

întâmpinării, pârâtul a solicitat și anularea notei de constatare emisă de C.N.S.A.S.,

cererea acestuia fiind calificată de instanță ca fiind o cerere reconvențională.

Față de această cerere,

reclamantul a invocat, în ședința publică din data de 30 iunie 2011, excepția inadmisibilității

acțiunii, motivat de faptul că nota de constatare nu este un act administrativ,

în accepțiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În cauză s-a administrat

proba cu înscrisuri.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4611 din 30

iunie 2011, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția inadmisibilității

cererii reconvenționale, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și

a constatat calitatea pârâtului M.Ș. de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Excepția inadmisibilității

acțiunii este neîntemeiată, întrucât instanța nu a fost investită cu cercetarea

unor fapte de natură penală, ci cu analizarea activității desfășurate de pârât în

calitate de lucrător al Securității, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Aceste dispoziții legale

nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, după cum a statuat Curtea

Constituțională prin Deciziile nr. 1512/2009 și nr. 557/2010.

2) Excepția inadmisibilității

cererii de anulare a notei de constatare este neîntemeiată, întrucât aceasta, împreună

cu documentația care a stat la baza întocmirii sale, produce efecte pe plan procesual,

legate de sesizarea instanței de contencios-administrativ cu acțiunea în constatarea

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.

Prin urmare, nu se poate

susține că nota de constatare nu întrunește cerințele unui act administrativ, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

3) Pe fondul cauzei, curtea

de apel a precizat faptul că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului

de lucrător al Securității.

Mai precis, instanța a

arătat faptul că pârâtul a fost ofițer în cadrul I.J.S. Arad și a avut gradele de

locotenent major în cadrul Serviciului 1 (1970,1971), maior în cadrul Direcției

a II-a, Serviciul 2 (1982, 1984 și 1985), iar în această calitate a dispus și a

întreprins măsurile informativ-operative menționate în nota de constatare din

12 august 2010, care nu au fost contestate în cauză.

Prin activitățile desfășurate

de pârât în scopul susținerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi

și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în

vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la secretul corespondenței, la viață privată

(art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice); dreptul la libera circulație (art. 12 din Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice).

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul M.Ș., care a solicitat, în principal, casarea acesteia

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, modificarea

sa, în sensul respingerii acțiunii.

În primul motiv de recurs

încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut

faptul că prima instanță a preluat în hotărârea contestată doar susținerile reclamantului,

fără a proceda la analizarea probatoriului administrat în cauză.

În cel de-al doilea motiv

de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a

precizat faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:

În mod greșit, prima instanță

a apreciat că activitatea pe care a desfășurat-o, în calitate de ofițer de carieră

la S.R.I., se încadrează în noțiunea de lucrător de Securitate, definită de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai precis, în activitățile

operativ-informative pe care le-a întreprins a respectat legislația în vigoare,

ordinele de serviciu și instrucțiunile specifice de muncă pentru descoperirea și

prevenirea oricăror acțiuni care ar fi adus atingere siguranței naționale și ordinii

de drept din acea perioadă.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

În prezenta cauză, problema

dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată

de către C.N.S.A.S. cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător

al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prezenta acțiune în contencios

administrativ a avut la bază cererile din 10 februarie 2009 și din 18 iunie 2009

adresate C.N.S.A.S. de către doamna I.D., respectiv domnul E.B., prin care s-a solicitat

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. 1211815 și 1163563, în temeiul

art. 1 alin. (7) din ordonanța aflată în discuție.

Înalta Curte apreciază

că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

prima instanță a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1),

(7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008.

Astfel, conform art. 1

alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care

după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre

a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al U.E. au

dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente

și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate

cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională;

acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului

și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc

propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului,

și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță

precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și

(7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor

legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea

în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor

persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun

text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător

al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat

o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate

al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor

persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu

procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza

de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare din 12 august 2010

anexată acesteia au avut în vedere cererile formulate de către numiții I.D. și E.B.,

însă aceștia din urmă nu au avut nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de

recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.

Ca atare, în raport de

probatoriul administrat, numiții I.D. și E.B. nu pot avea calitatea de subiecți

ai unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmăriți de către Securitate, mai

precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta.

Prin urmare, cererile

de verificare a calității de „lucrător de Securitate”, formulate de aceste persoane

fizice, nu puteau să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de autoritatea

intimată.

Având în vedere nelegala

sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare,

Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de

lucrător al Securității și nici a motivului de recurs reglementat de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

În raport de cele anterior

expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o

interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de

C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 4611 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea formulată de C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.