ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin Sentința civilă

nr. 1888 din 10 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4776/2/2010, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității în contradictoriu cu pârâtul Ț.L., constatând calitatea de lucrător

al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 4776/2/2009, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe

pârâtul Ț.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

calitatea acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P/3340/08 din 1 ianuarie 2008,

adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.H., s-a solicitat verificarea, sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 210847 (cota

C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 2, fila 223. Ținând

cont de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.

Reclamantul a mai

arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/495

din 16 februarie 2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul,

având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Timiș, a dirijat un informator din legătura personală a domniei sale, să

culeagă informații despre diferite persoane, profesori și studenți, din cadrul

Universității din Timișoara. Astfel, așa cum rezultă și din materialele depuse

în probatoriu, sarcinile cu care sursa a fost dirijată au fost următoarele:

"ce comentarii face lectorul francez și preocupările ce le are", dacă

persoana vizată "are intenția de rămânere în străinătate", de

asemenea să stabilească "comentariile și atitudinea celui în cauză,

preocupările ce le are".

Pârâtul, având gradul

de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul

l/A, a propus recrutarea, în calitate de colaborator, a unui student din cadrul

Facultății de Științe ale Naturii din Timișoara în scopul obținerii de

informații despre colegii de facultate, referitoare la "comentarii cu

caracter dușmănos, preocupări de rămânere în străinătate, relații dubioase cu

cetățeni străini". Ulterior, pârâtul a procedat la definitivarea

recrutării și la dirijarea sursei recrutate "privitor la aspectele și

persoanele ce prezintă interes pentru organele noastre".

În concluzie,

reclamantul a opinat că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de

angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți

fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată:

- dreptul la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile

și politice;

- dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional

privind drepturile civile și politice;

Pentru argumentele

prezentate, reclamantul a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de

legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de

"lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea

următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:

calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în

perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată,

deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean

de Securitate Timiș, Serviciul l/A, în anii 1977,1978.

menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție

este asigurată, deoarece dirijarea surselor, investigațiile întreprinse asupra

persoanelor urmărite, reprezintă încălcări ale drepturilor și libertăților

expuse mai sus.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7) teza a II-a, art. 2 lit. a),

art. 8 lit. a), și art. 11 alin. (1) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu

art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de

organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului nr. 2/2008, publicat în M. Of.

al României nr. 18 din 9 ianuarie 2009, precum și pe dispozițiile articolului

112 al Codului de procedură civilă.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 11 noiembrie 2010, pârâtul Ț.L., a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, prin raportare la art. 4 alin. (2), art. 11, art.

16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 26, art. 37, art. 47 alin. (1), art. 53,

art. 58 alin. (1), art. 130, art. 131 din Constituție.

Prin încheierea

pronunțată la data de 13 ianuarie 2011, Curtea a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, stabilind termen pentru continuarea

judecății acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității în ceea

ce îl privește pe pârât.

În dovedirea acțiunii

s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului".

Pârâtul Ț.L.

îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, întrucât a avut

gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Timiș, Serviciul 1/A, în anii 1977 - 1978, iar în această calitate a dispus și

a întreprins măsurile informativ - operative menționate în Nota de constatare

nr. DI/I/495 din 16 februarie 2010, care nu au fost contestate în cauză.

Prin activitățile

desfășurate de pârât în scopul susținerii regimului totalitar comunist au fost

suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv : dreptul la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile

și politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

În concluzie, pentru

considerentele evidențiate, Curtea de Apel București a constatat că în cauză

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, astfel că urmează să dispună,

în temeiul art. 11 din acest act normativ, admiterea acțiunii promovate de

reclamant și constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl

privește pe pârâtul Ț.L.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

În primul rând,

acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității este lipsită de interes, acesta nu are calitatea de reprezentant,

nu are, de asemenea, calitatea procesuală activă, iar instanța de contencios

administrativ nu este competentă să soluționeze o astfel de acțiune civilă.

Apoi, hotărârea

recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cauză fiind incidente

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., considerentele sentinței fiind

confuze, inexacte și insuficiente, în acest fel instanța încălcând prevederile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la obligativitatea

motivării  hotărârilor judecătorești.

De asemenea, sunt

incidente și prevederile art. 304 C. proc. civ., întrucât instanța a ignorat

principii generale de drept, interpretând  injust textele  de lege aplicabile

speței, fapt care este de natură să lipsească de temei legal hotărârea

pronunțată în aceste condiții.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor invocate, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Înalta Curte

apreciază că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a

prevederilor art. 1 alin. (1), 7 și 9 din ordonanța mai sus arătată.

Astfel, conform art.

1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin

care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări

membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii

privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept

se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin.

(1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială

și autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană

poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de

această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul

dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au

fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității

de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul,

presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste

persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza

dedusă judecății, acțiunea în constatare a fost promovată în urma solicitării

formulată de domnul B.H. de a se verifica, sub aspectul constatării calității

de lucrător al Securității, a  ofițerilor sau subofițerilor care au contribuit

la instrumentarea Dosarului nr. I 210847, dosar în care domnul Ț.L. figurează

în volumul 2, fila  223.

În consecință,

verificarea întreprinsă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității trebuia limitată la dosarele ce-l priveau pe B.N., astfel cum

solicitase petentul (fila 17 dosar de fond), iar acțiunea în constatare, de

asemenea, trebuia să se refere doar la activitățile întreprinse de pârâtul Ț.L.

exclusiv în ceea ce-l privește pe B.N. Or, cum lesne se poate observa, toate

datele furnizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

privesc alte persoane, astfel că în raport de prevederile art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care acele persoane nu au solicitat

verificarea pârâtului din perspectiva  prevederilor art. 2 lit. a) din

ordonanța de urgență precizată, rezultă că reclamantul în mod nelegal a sesizat

instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare.

În raport de cele

anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a

realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ț.L. împotriva Sentinței civile nr. 1888 din 10 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - DG