ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2012

Prin Sentința civilă nr. 1888 din 10 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4776/2/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul Ț.L., constatând calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4776/2/2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul Ț.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P/3340/08 din 1 ianuarie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.H., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 210847 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 2, fila 223. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.

Reclamantul a mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/495 din 16 februarie 2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, a dirijat un informator din legătura personală a domniei sale, să culeagă informații despre diferite persoane, profesori și studenți, din cadrul Universității din Timișoara.

Astfel, așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu, sarcinile cu care sursa a fost dirijată au fost următoarele: "ce comentarii face lectorul francez și preocupările ce le are", dacă persoana vizată "are intenția de rămânere în străinătate", de asemenea să stabilească "comentariile și atitudinea celui în cauză, preocupările ce le are". Pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul l/A, a propus recrutarea, în calitate de colaborator, a unui student din cadrul Facultății de Științe ale Naturii din Timișoara în scopul obținerii de informații despre colegii de facultate, referitoare la "comentarii cu caracter dușmănos, preocupări de rămânere în străinătate, relații dubioase cu cetățeni străini". Ulterior, pârâtul a procedat la definitivarea recrutării și la dirijarea sursei recrutate "privitor la aspectele și persoanele ce prezintă interes pentru organele noastre". În concluzie, reclamantul a opinat că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată: - dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice;

- dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; Pentru argumentele prezentate, reclamantul a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată, deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul l/A, în anii 1977,1978.

2. În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată, deoarece dirijarea surselor, investigațiile întreprinse asupra persoanelor urmărite, reprezintă încălcări ale drepturilor și libertăților expuse mai sus. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7) teza a II-a, art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), și art. 11 alin. (1) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului nr. 2/2008, publicat în M. Of.

al României nr. 18 din 9 ianuarie 2009, precum și pe dispozițiile articolului 112 al Codului de procedură civilă. Prin întâmpinarea formulată la data de 11 noiembrie 2010, pârâtul Ț.L., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin raportare la art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 26, art. 37, art. 47 alin. (1), art. 53, art. 58 alin. (1), art. 130, art. 131 din Constituție. Prin încheierea pronunțată la data de 13 ianuarie 2011, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, stabilind termen pentru continuarea judecății acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu înscrisuri. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Pârâtul Ț.L. îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, întrucât a avut gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul 1/A, în anii 1977 - 1978, iar în această calitate a dispus și a întreprins măsurile informativ - operative menționate în Nota de constatare nr. DI/I/495 din 16 februarie 2010, care nu au fost contestate în cauză.

Prin activitățile desfășurate de pârât în scopul susținerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv : dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea de Apel București a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 11 din acest act normativ, admiterea acțiunii promovate de reclamant și constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul Ț.L. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele: În primul rând, acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este lipsită de interes, acesta nu are calitatea de reprezentant, nu are, de asemenea, calitatea procesuală activă, iar instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze o astfel de acțiune civilă.

Apoi, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., considerentele sentinței fiind confuze, inexacte și insuficiente, în acest fel instanța încălcând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești. De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 304 C. proc. civ., întrucât instanța a ignorat principii generale de drept, interpretând injust textele de lege aplicabile speței, fapt care este de natură să lipsească de temei legal hotărârea pronunțată în aceste condiții. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, precum și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Înalta Curte apreciază că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), 7 și 9 din ordonanța mai sus arătată. Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. Într-adevăr, în cauza dedusă judecății, acțiunea în constatare a fost promovată în urma solicitării formulată de domnul B.H. de a se verifica, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, a ofițerilor sau subofițerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 210847, dosar în care domnul Ț.L.

figurează în volumul 2, fila 223. În consecință, verificarea întreprinsă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității trebuia limitată la dosarele ce-l priveau pe B.N., astfel cum solicitase petentul (fila 17 dosar de fond), iar acțiunea în constatare, de asemenea, trebuia să se refere doar la activitățile întreprinse de pârâtul Ț.L. exclusiv în ceea ce-l privește pe B.N. Or, cum lesne se poate observa, toate datele furnizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității privesc alte persoane, astfel că în raport de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care acele persoane nu au solicitat verificarea pârâtului din perspectiva prevederilor art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență precizată, rezultă că reclamantul în mod nelegal a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare.

În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.L. împotriva Sentinței civile nr. 1888 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012. Procesat de GGC - DG