ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1686 din 24 mai 2013, Curtea de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată
de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu
pârâtul P.P.A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în sarcina
pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța
de fond a constatat
în
fapt că,
prin
cererile din 24 octombrie 2005 și din 20 ianuarie 2010 adresate Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Consiliul Superior al
Magistraturii, respectiv cererea din 07 februarie 2008 formulată de domnul S.I.,
precum și prin cererea din 10 octombrie 2008 adresată instituției reclamante de
către domnul M.T., s-a solicitat verificarea domnului P.P.A. în calitate de
judecător la Tribunalul Prahova. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. i) din O.U.G.
nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,
cererea formulată a fost considerată legală. De asemenea, prin cererea din 06
mai 2010 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
de către domnul R.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării
calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au
contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul
art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea Securității. Astfel, în dosarul solicitat în temeiul legii de
către domnul R., pârâtul figurează. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7)
din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
293/2008 și această cerere a fost considerată legală.
Curtea a reținut, astfel cum rezultă din
cuprinsul notei de constatare din 21 august 2012, precum și al înscrisurilor
care au fost atașate acțiunii, că domnul P., având gradul de locotenent major
în cadrul Securității Municipiului București, Sectorul Agricol Ilfov a
participat activ la urmărirea informativă a scriitorului G.C., lucrat de
organele de securitate deoarece fusese semnalat cu comentarii dușmănoase la
adresa regimului comunist. Astfel, pentru documentarea activității ostile a
acestuia, pârâtul a propus recrutarea de noi surse informative din anturajul
scriitorului, o mai bună încadrare cu sursele existente. Activitatea
desfășurată de pârât a constat, într-o primă fază în instruirea și dirijarea
rețelei informative pe lângă urmărit, cu scopul de a stabili pe mai departe
„comportamentul, activitatea, atitudinea și comentariile negative”, de a
identifica persoane din anturaj și legăturile acestora. Ca urmare a
informațiilor adunate prin rețeaua informativă timp de aproape 2 ani, cpt. P.
reanalizează cazul „Scriitorul”, conchizând că „și în prezent are manifestări
dușmănoase, face comentarii negative de natură politică și colportează știrile
postului de radio „E.L.”. Ca urmare, propune o serie de măsuri prin care
urmărește „influențarea pozitivă” a urmăritului pentru a renunța la acest
comportament. Printre acestea, dirijarea informatorului „S.S.” pentru a afla
locul unde își păstrează lucrările în scopul inițierii unei percheziții
secrete, precum și interceptarea corespondenței.
Ca dovezi, Curtea a mai constatat ca unele file
din dosar atestă ca intimatul răspundea de „combinațiile initiate în scopul
efectuării unei percheziții domiciliare sub acoperirea organelor de miliție,
pentru a ști dacă suspecții dețineau scrieri cu caracter dușmănos (…)” și că instruia
surse ca să „furnizeze informații despre activitatea, comportamentul și
relațiile scriitorului C.G.; se va informa ofițerul care răspunde pe linie de
artă cultură despre aspectele legate de actorul S.P. (…) sursa a fost instruită
să identifice cine este K. (…) să semnaleze natura relațiilor din cercul de
prieteni al lui (…)”.
Redând și examinând dispozițiile
art. 2 din O.U.G. nr.
24/2008 și art. 28-35 din Constituția României, Curtea
a apreciat că prin
supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a
colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965
dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor.
Pentru aceste motive, sesizarea Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost apreciată ca fiind
întemeiată, motiv pentru care Curtea de apel a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs
reclamantul P.P.A., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru
următoarele argumente:
- sentința pronunțată de instanța de fond
este nemotivată, aceasta necuprinzând referiri punctuale la apărările
reclamantului, ci exclusiv aprecieri generale la instituția fostei securități
și citarea unor articole din O.U.G. nr 24/2008;
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în cauză nefiind întrunite condițiile
art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu se poate considera că simpla
propunere a unor măsuri de urmărire sau verificare a corespondenței unei
persoane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale, din moment ce nu
s-a dovedit că persoana respectivă era vizată pentru atitudinea sa
anticomunistă. În perioada analizată de Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității (1986 - 1989) calitatea sa era aceea de ofițer de contraspionaj,
activitate reglementată de HCM nr. 924/1964 și alte acte normative și care
presupunea măsuri informative de securitate a Președintelui României de la acea
dată.
Criticile formulate de recurent se încadrează
în prevederile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de
fond, precum și criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că
recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ.,
hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele „(…) 5. motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care
s-au înlăturat cererile părților”.
În speță instanța de fond a omis să analizeze
apărările pârâtului prin referire punctuală la acestea, procedând la o
respingere în bloc a lor și la citarea definiției legale a calității de
lucrător al fostei securități.
În acțiunea reclamantei au fost prezentate un
număr de 6 (șase) dosare de urmărire informativă, instanța făcând referire la
unul singur. Totodată, nu au fost analizate argumentele pârâtului privind
inexistența încălcării sau îngrădirii drepturilor fundamentale în acele cazuri.
Pentru considerentele menționate, cu referire
la art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ. instanța de control
judiciar va admite recursul, apreciind că se impune casarea sentinței cu
trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea
fondului cauzei prin analiza argumentată a apărărilor părților, conform exigențelor
art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.P.A. împotriva
sentinței civile nr. 1686 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
decembrie 2014.