ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1686 din 24 mai 2013, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.P.A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în sarcina pârâtului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, prin cererile din 24 octombrie 2005 și din 20 ianuarie 2010 adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv cererea din 07 februarie 2008 formulată de domnul S.I., precum și prin cererea din 10 octombrie 2008 adresată instituției reclamante de către domnul M.T., s-a solicitat verificarea domnului P.P.A.

în calitate de judecător la Tribunalul Prahova. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. i) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată a fost considerată legală. De asemenea, prin cererea din 06 mai 2010 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către domnul R.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Astfel, în dosarul solicitat în temeiul legii de către domnul R., pârâtul figurează.

Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 și această cerere a fost considerată legală. Curtea a reținut, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 21 august 2012, precum și al înscrisurilor care au fost atașate acțiunii, că domnul P., având gradul de locotenent major în cadrul Securității Municipiului București, Sectorul Agricol Ilfov a participat activ la urmărirea informativă a scriitorului G.C., lucrat de organele de securitate deoarece fusese semnalat cu comentarii dușmănoase la adresa regimului comunist. Astfel, pentru documentarea activității ostile a acestuia, pârâtul a propus recrutarea de noi surse informative din anturajul scriitorului, o mai bună încadrare cu sursele existente.

Activitatea desfășurată de pârât a constat, într-o primă fază în instruirea și dirijarea rețelei informative pe lângă urmărit, cu scopul de a stabili pe mai departe „comportamentul, activitatea, atitudinea și comentariile negative”, de a identifica persoane din anturaj și legăturile acestora. Ca urmare a informațiilor adunate prin rețeaua informativă timp de aproape 2 ani, cpt. P. reanalizează cazul „Scriitorul”, conchizând că „și în prezent are manifestări dușmănoase, face comentarii negative de natură politică și colportează știrile postului de radio „E.L.”. Ca urmare, propune o serie de măsuri prin care urmărește „influențarea pozitivă” a urmăritului pentru a renunța la acest comportament.

Printre acestea, dirijarea informatorului „S.S.” pentru a afla locul unde își păstrează lucrările în scopul inițierii unei percheziții secrete, precum și interceptarea corespondenței. Ca dovezi, Curtea a mai constatat ca unele file din dosar atestă ca intimatul răspundea de „combinațiile initiate în scopul efectuării unei percheziții domiciliare sub acoperirea organelor de miliție, pentru a ști dacă suspecții dețineau scrieri cu caracter dușmănos (…)” și că instruia surse ca să „furnizeze informații despre activitatea, comportamentul și relațiile scriitorului C.G.; se va informa ofițerul care răspunde pe linie de artă cultură despre aspectele legate de actorul S.P. (…) sursa a fost instruită să identifice cine este K. (…) să semnaleze natura relațiilor din cercul de prieteni al lui (…)”.

Redând și examinând dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 28-35 din Constituția României, Curtea a apreciat că prin supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965 dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor. Pentru aceste motive, sesizarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost apreciată ca fiind întemeiată, motiv pentru care Curtea de apel a admis-o. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.P.A., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele argumente: - sentința pronunțată de instanța de fond este nemotivată, aceasta necuprinzând referiri punctuale la apărările reclamantului, ci exclusiv aprecieri generale la instituția fostei securități și citarea unor articole din O.U.G.

nr 24/2008; - instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în cauză nefiind întrunite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu se poate considera că simpla propunere a unor măsuri de urmărire sau verificare a corespondenței unei persoane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale, din moment ce nu s-a dovedit că persoana respectivă era vizată pentru atitudinea sa anticomunistă. În perioada analizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (1986 - 1989) calitatea sa era aceea de ofițer de contraspionaj, activitate reglementată de HCM nr. 924/1964 și alte acte normative și care presupunea măsuri informative de securitate a Președintelui României de la acea dată.

Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive: Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele „(…) 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. În speță instanța de fond a omis să analizeze apărările pârâtului prin referire punctuală la acestea, procedând la o respingere în bloc a lor și la citarea definiției legale a calității de lucrător al fostei securități.

În acțiunea reclamantei au fost prezentate un număr de 6 (șase) dosare de urmărire informativă, instanța făcând referire la unul singur. Totodată, nu au fost analizate argumentele pârâtului privind inexistența încălcării sau îngrădirii drepturilor fundamentale în acele cazuri. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ. instanța de control judiciar va admite recursul, apreciind că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului cauzei prin analiza argumentată a apărărilor părților, conform exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.P.A. împotriva sentinței civile nr. 1686 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.