ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1686 din 24 mai 2013, Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată

de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul P.P.A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în sarcina

pârâtului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a constatat

în

fapt că,

prin

cererile din 24 octombrie 2005 și din 20 ianuarie 2010 adresate Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Consiliul Superior al

Magistraturii, respectiv cererea din 07 februarie 2008 formulată de domnul S.I.,

precum și prin cererea din 10 octombrie 2008 adresată instituției reclamante de

către domnul M.T., s-a solicitat verificarea domnului P.P.A. în calitate de

judecător la Tribunalul Prahova. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. i) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

cererea formulată a fost considerată legală. De asemenea, prin cererea din 06

mai 2010 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

de către domnul R.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității. Astfel, în dosarul solicitat în temeiul legii de

către domnul R., pârâtul figurează. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008 și această cerere a fost considerată legală.

Curtea a reținut, astfel cum rezultă din

cuprinsul notei de constatare din 21 august 2012, precum și al înscrisurilor

care au fost atașate acțiunii, că domnul P., având gradul de locotenent major

în cadrul Securității Municipiului București, Sectorul Agricol Ilfov a

participat activ la urmărirea informativă a scriitorului G.C., lucrat de

organele de securitate deoarece fusese semnalat cu comentarii dușmănoase la

adresa regimului comunist. Astfel, pentru documentarea activității ostile a

acestuia, pârâtul a propus recrutarea de noi surse informative din anturajul

scriitorului, o mai bună încadrare cu sursele existente. Activitatea

desfășurată de pârât a constat, într-o primă fază în instruirea și dirijarea

rețelei informative pe lângă urmărit, cu scopul de a stabili pe mai departe

„comportamentul, activitatea, atitudinea și comentariile negative”, de a

identifica persoane din anturaj și legăturile acestora. Ca urmare a

informațiilor adunate prin rețeaua informativă timp de aproape 2 ani, cpt. P.

reanalizează cazul „Scriitorul”, conchizând că „și în prezent are manifestări

dușmănoase, face comentarii negative de natură politică și colportează știrile

postului de radio „E.L.”. Ca urmare, propune o serie de măsuri prin care

urmărește „influențarea pozitivă” a urmăritului pentru a renunța la acest

comportament. Printre acestea, dirijarea informatorului „S.S.” pentru a afla

locul unde își păstrează lucrările în scopul inițierii unei percheziții

secrete, precum și interceptarea corespondenței.

Ca dovezi, Curtea a mai constatat ca unele file

din dosar atestă ca intimatul răspundea de „combinațiile initiate în scopul

efectuării unei percheziții domiciliare sub acoperirea organelor de miliție,

pentru a ști dacă suspecții dețineau scrieri cu caracter dușmănos (…)” și că instruia

surse ca să „furnizeze informații despre activitatea, comportamentul și

relațiile scriitorului C.G.; se va informa ofițerul care răspunde pe linie de

artă cultură despre aspectele legate de actorul S.P. (…) sursa a fost instruită

să identifice cine este K. (…) să semnaleze natura relațiilor din cercul de

prieteni al lui (…)”.

Redând și examinând dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr.

24/2008 și art. 28-35 din Constituția României, Curtea

a apreciat că prin

supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a

colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965

dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor.

Pentru aceste motive, sesizarea Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost apreciată ca fiind

întemeiată, motiv pentru care Curtea de apel a admis-o.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul P.P.A., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru

următoarele argumente:

- sentința pronunțată de instanța de fond

este nemotivată, aceasta necuprinzând referiri punctuale la apărările

reclamantului, ci exclusiv aprecieri generale la instituția fostei securități

și citarea unor articole din O.U.G. nr 24/2008;

- instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în cauză nefiind întrunite condițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu se poate considera că simpla

propunere a unor măsuri de urmărire sau verificare a corespondenței unei

persoane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale, din moment ce nu

s-a dovedit că persoana respectivă era vizată pentru atitudinea sa

anticomunistă. În perioada analizată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității (1986 - 1989) calitatea sa era aceea de ofițer de contraspionaj,

activitate reglementată de HCM nr. 924/1964 și alte acte normative și care

presupunea măsuri informative de securitate a Președintelui României de la acea

dată.

Criticile formulate de recurent se încadrează

în prevederile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de

fond, precum și criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că

recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:

Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele „(…) 5. motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților”.

În speță instanța de fond a omis să analizeze

apărările pârâtului prin referire punctuală la acestea, procedând la o

respingere în bloc a lor și la citarea definiției legale a calității de

lucrător al fostei securități.

În acțiunea reclamantei au fost prezentate un

număr de 6 (șase) dosare de urmărire informativă, instanța făcând referire la

unul singur. Totodată, nu au fost analizate argumentele pârâtului privind

inexistența încălcării sau îngrădirii drepturilor fundamentale în acele cazuri.

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ. instanța de control

judiciar va admite recursul, apreciind că se impune casarea sentinței cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea

fondului cauzei prin analiza argumentată a apărărilor părților, conform exigențelor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.P.A. împotriva

sentinței civile nr. 1686 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2014.