ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5221/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5221/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5074 din 13

decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 2351/27/2010 Curtea de Apel București

– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.A., și a constatat calitatea de

lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2351/2/2010

pe rolul Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal,

în data de 15 martie 2010 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.A. pronunțarea

unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al

Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii s-a arătat că,

prin cererea din 02 septembrie 2008, domnul D.A. a solicitat verificarea sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. 1210948, la care

domnul D.A. a avut acces în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Față de împrejurarea că pârâtul A.A.

a întocmit documente care se află la filele 5, 98, în temeiul dispozițiilor art.

11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, a fost sesizată instanța cu prezenta

acțiune.

Astfel, reclamantul a arătat în

esență că, din cuprinsul Notei de Constatare din 24 noiembrie 2009, precum și

al înscrisurilor atașate acțiunii, a rezultat că pârâtul A.A., având gradul de

maior și funcția de șef Birou 1 în cadrul Direcției VI, Serviciul 4 a aprobat urmărirea, prin dosar de verificare, a unei asistente medicale de la Spitalul Elias, față de care a dispus măsuri informativ – operative (instruirea rețelei informative,

interceptarea convorbirilor telefonice, a corespondenței pe o perioadă de 1 an,

verificarea complexă a rudelor etc.), a analizat măsurile stabilite la nivelul

conducerii unității în cazul P.G., urmărit pentru „lucrarea literară cu

conținut ostil orânduirii socialiste”, care a fost expediată postului de radio

Europa Liberă, luând măsuri pentru compromiterea acestuia și, totodată, a propus

interceptarea convorbirilor telefonice în privința unei persoane urmărită

informativ, care era semnalată că păstrează legături cu rudele sale în Israel,

Brazilia, SUA, Franța și Australia.

În concluzie, reclamantul a arătat

că, pârâtul, prin activitățile desfășurate, în calitate de angajat al fostei

Securități, a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând actele, lucrările cauzei

și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, Curtea a

apreciat că acțiunea formulată este întemeiată, astfel că a admis-o pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește - interesul,

mandatul, calitatea în care reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a promovat prezenta acțiune, Curtea a reținut că aceste

apărări sunt lipsite de temei legal întrucât, pe de o parte, legitimitatea

acțiunilor reclamantului izvorăște dintr-o lege specială care, prin prevederile

sale i-a dat o astfel de însărcinare, Curtea Constituțională pronunțându-se în

nenumărate rânduri în ceea ce privește constituționalitatea acestor dispoziții

legale, iar pe de altă parte, se constată că la fila 17 dosar este cererea din

02 septembrie 2008 prin care numitul D.A. a solicitat în conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului 1210948.

În plus, în conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (7) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea

putea fi efectuată și din oficiu.

Totodată, la fila 16 dosar se află

Anexa la Nota de constatare din care rezultă că, în ședința din 02 februarie 2010

Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întrunit

în cvorum, a aprobat prezenta Notă și a dispus Direcției Juridice sesizarea

Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal cu

prezenta acțiune.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 – lucrător al Securității – „este orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții

pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”.

Referitor la prima condiție impusă

de textul de lege anterior citat – respectiv calitatea de lucrător (….) al

Securității, Curtea a constatat că este îndeplinită această cerință, întrucât

din actele dosarului rezultă că pârâtul A.A. a fost angajat al fostei

Securități, având gradul de maior și funcția de șef al Biroului 1 din cadrul

Direcției a VI-a, Serviciul 4 (1965, 1966, 1967), respectiv gradele de

locotenent colonel, 1978, colonel (1979) și funcțiile de șef al Serviciului 7

(1978) și șef al Serviciului 1 (1979) din cadrul Direcției I-a.

Referitor la cea de-a doua condiție,

impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, Curtea constată că și această condiție este

îndeplinită.

Astfel, din actele cauzei rezultă că

pârâtul A.A., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, a

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

În acest sens, Curtea de apel a

reținut că la cota 12217, avându-l ca titular pe G.P., „fost condamnat pentru

infracțiuni contra securității statului, cunoscut cu atitudine ostilă

orânduirii socialiste”, autor al unor lucrări literare cu conținut ostil

orânduirii noastre socialiste”, a expediat pe adresa postului de radio „Europa

Liberă” și a „altor organisme internaționale scrisori cu conținut denigrator la

adresa realităților din Republica Socialistă România, invocând așa – zisa

nerespectare a drepturilor omului se află documente care atestă desfășurarea acestor

activități.

Astfel, în calitatea pe care o

deținea de șef al Serviciului 7 din cadrul Ministerului de Interne –

Departamentul de Securitate al Statului – Direcția I, a analizat și propus

măsuri pentru neutralizarea persoanelor care au declarat că aderă la acțiunea P.G.

În raportul întocmit (existent la

fila 18 dosar) s-a reținut că: „pe fondul acțiunilor dușmănoase întreprinse de

„B.” – acesta fiind numele conspirativ de urmărire atribuit lui P.G. – în anul

1977, au intrat în legătură sau au încercat să ia contact cu acesta un număr de

430 persoane, a căror situație o prezentăm în Anexa 1 (atașată și aceasta la

dosarul cauzei – filele 22-36 dosar).

În același raport au fost prezentate

măsurile care au fost întreprinse pentru ca persoanele din lista anexă să „fie

influențate să renunțe la ideile lor”, măsurile ce se impun a fi menținute în

continuare, constând în menținerea în „ contactul ofițerilor e securitate cu

acestea” etc.

Referitor la activitatea „de viitor”

în raportul menționat, s-a dispus întreprinderea de măsuri ordonate realizând

prioritar următoarele:

- în conlucrare cu unitățile

operative competente, se va acționa în vederea compromiterii în străinătate a

lui „B.”, valorificând elementele noi apărute în situația operativă, ca urmare

a măsurilor combinative de demascare a lui;

- asigurarea cunoașterii cu

oportunitate a eventualelor manifestări și acțiuni ce ar putea fi puse la cale

de către unele dintre aceste persoane;

- atenție deosebită va fi acordată

tuturor persoanelor care au plecat în străinătate în acest context și vor

reveni în țară pentru a elucida adevăratul motiv al reîntoarcerii și a

întreprinde măsurile ce se impun;

- în funcție de informațiile ce le

vom obține cât și de rezultatele acțiunii de compromitere a lui „B.”, vom analiza

oportunitatea măsurii de interzicere a ieșirii din țară a persoanelor ce

insistă pentru a pleca și care, prin activitatea ce o desfășoară, nu prezintă o

valoare pentru societatea noastră și nici nu pot fi folosite în scop

propagandistic în străinătate, chiar dacă s-ar întâlni cu „B.”.

Curtea a mai reținut că, și în

privința cotei 12273, avându-l ca titular pe S.S. (P.) consilier în cadrul

Secretariatului General al Consiliului de Miniștri, urmărit de Direcția a VI-a,

fiind semnalat cu „rude apropiate în Israel, SUA, Brazilia, Franța și

Australia, cu care întreține relații prin corespondență și de la care primește

pachete cu diferite obiecte”, pârâtul A.A., prin raportul întocmit în 30 mai

1967 (fila 37 dosar) a propus aprobarea „interceptării convorbirilor telefonice

de la postul instalat la domiciliul numitului S. (P.) S. consilier la S.G.C.M.

Prin măsurile propuse s-a avut în

vedere verificarea activității lui „din instituție” dar și „din viața

particulară”.

Curtea de apel a constatat însă că,

în privința celorlalte cote (dosare) 1210948, având-o ca titular pe G.D.L., 15842,

avându-l ca titular pe Ș.M., R 280 titular H.I., 11788 – titular K.E.E., deși

reclamantul a evocat în Nota de constatare activități desfășurate de pârât de

tipul celor anterior menționate, la dosarul cauzei nu au fost transmise și

înscrisurile doveditoare referitoare la acestea; aspecte care nu prezintă

relevanță juridică din perspectiva îndeplinirii condiției impusă de art. 2 lit.

a) din Ordonanță, întrucât nu numărul persoanelor urmărite contează, ci

activitatea desfășurată de pârât.

Or, așa cum cu ușurință se poate

observa, prin activitățile desfășurate, care au vizat persoane determinate,

cetățeni români, pârâtul A.A. a suprimat și îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului precum:

- dreptul la secretul corespondenței

și al convorbirilor telefonice prevăzut de art. 33 din Constituția României din

1965, art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Publice;

- dreptul la viață privată, prevăzut

de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;

- dreptul la liberă circulație,

prevăzut de art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;

Prin urmare, instanța de fond nu a

putut reține apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el de

încadrau în dispozițiile legale, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus,

drepturile și libertățile încălcate erau reglementate ca atare atât în legea

fundamentală cât și în pactele internaționale semnate de România.

De asemenea, nu poate fi reținut

nici argumentul, potrivit căruia acțiunile întreprinse aveau ca scop protejarea

interesului economic național, întrucât, așa cum cu ușurință se poate observa,

acestea, în nici un caz nu s-au referit la activități legate de spionajul/contraspionajul

economic, antiterorism, etc., ci exclusiv la restrângerea drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, care, dacă ar fi fost lăsate

să se manifeste – în acord cu prevederile legale din acea epocă – ar fi putut periclita”

ordinea” regimului totalitar instituit, în slujba căruia a lucrat pârâtul.

În fine, Curtea de apel are în

vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanțe, în nici un caz nu se

urmărește o condamnare a persoanelor vizate, ci doar o devoalare publică a

activităților exercitate de regimul comunist, care prin intermediul Securității

a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetățeni, a drepturilor

și libertăților fundamentale.

Prin urmare, accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității prin consemnarea publică a abuzurilor ar

trebui să contribuie la o mai bună înțelegere a trecutului, prezentului și la o

proiectare adecvată a viitorului societății românești.

În concluzie, față de cele expuse,

Curtea de Apel București, în baza art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a admis acțiunea și a constatat calitatea de lucrător al Securității a

pârâtului A.A., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a formulat recurs pârâtul arătând, în esență, următoarele:

Cererea reconvențională a fost

respinsă în mod greșit de instanța de judecată, activitatea pe care a

desfășurat-o 35 de ani în serviciul de gardă, escortă și antiatentat demnitari

fiind conformă cu atribuțiile sale stabilite prin lege, acționând mereu în

limitele statutului său profesional.

Instanța a procedat nelegal când a respins

excepția lipsei de interes în promovarea de către Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a acțiunii în constatare, după o examinare

sumară a acesteia.

O.U.G. nr. 24/2008 este un act normativ

eminamente politic care încalcă prevederile Constituției României, dar și ale tratatelor

internaționale care protejează drepturile omului, precum și ale altor acte

normative.

Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a promovat acțiunea în constatare fără a face dovada unui

mandat expres asumat de petent în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008, pentru simplul fapt că a întocmit o notă sinteză

cuprinzând o listă cu 430 de persoane care erau suspectate de aderență la

acțiunea ilegală a lui P.G., care nu avea decât rol statistic, de influențare

pozitivă a celor vizați pentru a se abține de la implicarea în mișcări nocive.

Nota privind pe S.S. era o notă de

studiu în considerarea faptului că acesta era demnitar și existau suspiciuni că

întreține legături nepermise cu cetățeni străini, fără a informa conducerea

Guvernului.

Activitățile imputate au fost

desfășurate într-o ordine de drept existentă și recunoscută.

Prevederile Ordonanței de Urgență a

Guvernului nr. 24/2008 aduc atingere principiului neretroactivității legii,

consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție, conform căruia legea prevede

numai pentru viitor.

În acțiunile în privința cărora se

susține că au fost suprimate drepturi și libertăți nu s-a ținut cont de art. 29

din Constituția din 1965 care prevedea că libertatea de opinie nu poate fi

folosită în scopuri potrivnice orânduirii socialiste, precum nici de

prevederile Decretului nr. 177/1948, ale art. 166 C. pen. și nici de

prevederile Pactului Internațional privind drepturile civile și politice.

Recursul este nefondat.

Având ca reper prevederile art. 119 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins cererea

reconvențională formulată de pârâtul A.A. deoarece prin respectiva cerere nu se

ridică pretenții de sine stătătoare împotriva reclamantului, ci practic se

formulează apărări de fond pe care instanța le-a examinat în cadrul soluționării

acțiunii în constatare cu care a fost sesizată.

Nici critica privitoare la modul în

care prima instanță a soluționat excepția lipsei de interes nu poate fi

primită.

Există un interes public major al

promovării acțiunilor în constatare întemeiate pe prevederile O.U.G. nr. 24/2008,

așa cum se degajă neechivoc din conținutul acestui act normativ - acela de a

devoala activitățile de poliție politică ale regimului comunist din România,

demers care implică și identificarea atât a persoanelor care au desfășurat astfel

de activități (lucrătorii de Securitate), cât și a persoanelor care au

colaborat cu fosta poliție politică a regimului totalitar comunist

(colaboratori ai Securității), conform definițiilor legale din ordonanța de

urgență. În concret, în cauză, interesul este acela de a stabili dacă pârâtul,

domnul A.A., a fost lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008.

De asemenea, nici excepția lipsei calității

de reprezentant al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu

este fondată, reclamantul fiind titularul acțiunii în constatarea calității de

lucrător al Securității, astfel cum rezultă neechivoc din prevederile art. 11

al O.U.G. nr. 24/2008, pentru promovarea unei astfel de acțiuni nefiind necesar

un mandat de reprezentare din partea vreunei persoane.

Cât privește criticile referitoare la O.U.G. nr. 24/2008, acestea nu pot fi examinate de instanța de contencios administrativ,

abilitată doar cu controlul de legalitate al actelor infralegislative. Asupra unor

critici similare ca cele ale pârâtului, s-a pronunțat în mod constant Curtea Constituțională

în jurisprudența sa statuând că prevederile criticate sunt conforme cu Legea

fundamentală română, singură, instanța constituțională fiind învestită cu

competența de a proceda la un examen al ordonanței de urgență amintite.

Înalta Curte va înlătura și

celelalte critici formulate de pârâtul A.A., în raport de actele și lucrările dosarului,

pe baza cadrului legal aplicabil în cauză.

Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

explicitează semnificația termenului de „lucrător al Securității” și precizează

că „

lucrător al Securității este - orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției

cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada

1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului”.

Deci, textul de lege

instituie două condiții ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să

dobândească calitatea de lucrător al Securității:

1) să fi fost încadrat

ca ofițer sau subofițer al Securității sau al miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire;

2) să fi desfășurat activități prin

care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în

scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de textul de lega a fost constatată în mod corect de către

instanța de fond în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.

Recurentul-pârât a încercat să

acrediteze ideea că prin acțiunile desfășurate în calitatea sa de ofițer de

Securitate, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale

omului.

Susținerile sale sunt infirmate de

înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosință

acțiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate.

În acest sens, Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de fond a considerat că este irelevant în

soluționarea cauzei faptul că recurentul și-a desfășurat activitatea în

limitele cadrului legal de la acea dată.

Așadar, este de necontestat că în

cauză instanța de fond a reținut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ condiții

prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător al Securității, cât

timp, recurentul în calitate de ofițer de Securității, a desfășurat o serie de

activități de natură a conduce la îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă,

cât și de legislația internațională.

Astfel, Înalta Curte constată că în

mod corect instanța de fond a apreciat că activitățile reținute în sarcina

recurentului, cum ar fi măsurile întreprinse cu privire la cele 430 de persoane

care au aderat la acțiunea lui P.G., în sensul de a le determina să renunțe la

intențiile lor precum și măsurile întreprinse pentru compromiterea în

străinătate a domului P.G., aprobarea interceptării convorbirilor telefonice

ale domnului S.S., persoană care avea rude în străinătate și întreținea relații

cu acestea, sau măsurile de supraveghere referitoare la anumite persoane care

plecau în străinătate, au fost de natură a îngrădi exercițiul unor drepturi

fundamentale ale persoanelor vizate.

Cât privește natura și importanța

muncii desfășurate de recurent în contextul istoric al perioadei în discuție,

precum și conținutul documentelor întocmite în cadrul atribuțiilor de serviciu

conform ordinelor și regulamentelor în vigoare, Înalta Curte remarcă faptul că,

în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind

„continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților

exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special prin intermediul

Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor

și libertăților lor fundamentale”. Curtea Constituțională a reținut consecvent în

jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că

„deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie

la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului

societății românești” și că „scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice

ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din

Constituția României”.

În acest sens și în acest scop au

fost efectuate verificări în privința pârâtului, ocazie în care reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității identificat anumite

măsuri ordonate sau întreprinse de acesta, încadrabile în ipoteza normei

cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, constatând că,

potrivit probelor dosarului, recurentul pârât, în calitate de ofițer al

Securității, a desfășurat activități de natură a îngrădi exercitarea unor

drepturi și libertăți fundamentale, criticile din recurs apar ca neîntemeiate,

astfel că în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței nr. 5074 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2011.