ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul P.I.A..

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat cererea formulată de petenta V.S., de verificare a calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 1212, dosar în care pârâtul P.I.A. figurează în vol. 3 la fila 275, 319, 323. 324, 325.

Prin sentința civilă nr. 4096 din 08 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P.I.A., ce a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3354 din 29 iunie 2012, care a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea deciziei de trimitere spre rejudecare, I.C.C.J. a reținut că exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică, în acest scop.

S-a mai reținut că, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare din 26 octombrie 2010 anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare formulată de numita V.S., persoană ce nu apare ca fiind cercetată în dosarul I 1212 (cotă C.N.S.A.S.) - titular V.V.G. și în legătură cu care să se fi luat măsurile aprobate de recurent și individualizate în respectiva notă de constatare.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare sub nr. 12685/2/2010* din 21 noiembrie 2012.

Cu ocazia rejudecării, prin cererea din 09 ianuarie 2013, pârâtul a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței, întemeiată pe aceleași aspecte reținute în decizia de casare cu trimitere, excepție pe care Curtea a calificat-o, ca fiind excepția inadmisibilității acțiunii.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 150 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.I.A., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că una din condițiile de sesizare a instanței cu o acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, este aceea ca verificarea să fie solicitată de persoana urmărită în dosarul respectiv sau în baza unei procuri speciale și autentice dată de această persoană.

În cazul de față, reclamantul a demarat procedura de verificare a calității de lucrător a pârâtului, care ar fi contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 1212 privindu-l pe V.V.G., în urma cererii depuse de V.S., aceasta din urmă nefiind nici persoana subiect al Dosarului nr. I 1212 și nici persoana împuternicită cu procură specială și autentică de V.V.G.

De altfel, având în vedere că, în rejudecare, reclamantul nu a depus înscrisuri prin care să dovedească îndeplinirea condițiilor legale de sesizare a instanței cu acțiunea de față, instanța de fond a constatat că problema în discuție a fost deja dezlegată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cele reținute de instanța de recurs fiind obligatorii pentru judecătorii fondului, astfel cum prevede art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență recurentul C.N.S.A.S. a arătat următoarele:

Prima instanță, soluționând cauza în rejudecare, a respins acțiunea, aplicând eronat prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (7), precum și ale art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

- Se arată că, prima instanță nu a respectat dispozitivul Deciziei nr. 3354 din 29 iunie 2012 a Înaltei curți de Casație și Justiție, care constată, cu privire la prima Sentință pronunțată în această cauză, încălcarea art. 129 C. proc. civ., în sensul neaplicării principiului rolului activ al instanței.

Sentința atacată a arătat că persoana care și-a exercitat dreptul de acces la propriul dosar, doamna V.S. nu ar fi trebuit să poată studia Dosarul cu cota arhivistică nr. I 1212, întrucât acest dosar a fost deschis de fosta Securitate pe numele domnului G.V.V. (fostul soț al petentei), iar acesta nu a mandatat-o pe autoarea cererii să studieze dosarul și să ceară verificarea ofițerilor care au contribuit la instrumentarea acestuia.

În consecință, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii și nu a mai analizat, din perspectiva definiției legale a noțiunii de lucrător al Securității, actele abuzive descrise în motivarea acțiunii, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Față de considerentele Sentinței atacate, se arată că doamna V.S. este - în înțelesul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 - titulară a Dosarului nr. I 1212, astfel încât putea cere verificarea, cu privire la existența posibilei calități de lucrător al Securității a ofițerilor de Securitate care au contribuția instrumentarea acestuia. Prin urmare, verificarea intimatului care, potrivit Notei de Constatare a participat la instrumentarea acestui dosar (așa cum rezultă din materialele de la filele 275 - 319, 323, 324 și 325 din volumul 3 al Dosarului cu cota arhivistică nr. I 1212), a fost legală.

Mai mult, se arată că, chiar dacă pe coperta dosarului se face trimitere la numele fostului soț al persoanei care a cerut verificarea, acțiunea Securității a vizat întreaga familie a acestuia inclusiv petenta, care, în perioada acțiunii de urmărire a Securității, era soția domnului G.V.V., care era vizat, în principal, de Securitate.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, „Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie, română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum si la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională

”

.

Potrivit art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008, prin noțiunea de „propriul dosar” legiuitorul înțelege „orice material întocmit de Securitate și de către alte structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, indiferent de suport, despre persoana îndreptățită la acces sau despre alte persoane, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă”.

În consecință, de dreptul accesului la propriul dosar, precum și de celelalte drepturi prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 nu se bucură numai persoana la care se face trimitere pe coperta unui dosar întocmit de fosta Securitate, ci, în egală măsură, orice persoană care a fost urmărită de Securitate alături de acesta din urmă, inclusiv membrii familiei sale.

Prin urmare, petenta V.S. care, în perioada acțiunii de urmărire a Securității, era soția domnului G.V.V. (cel care era vizat, în principal de Securitate) avea calitatea de titulară a dosarului cu cota I 1212, în înțelesul art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel, că, în mod legal, putea cere verificarea, cu privire la existența posibilei calități de lucrător al Securității a ofițerilor de Securitate care au contribuit la instrumentarea acestuia.

Apărările intimatului

Intimatul – reclamant P.I.A. a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Așa cum s-a reținut și în prima decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 3354/2012 de casare și trimitere spre rejudecare pronunțată în acest dosar, din prevederile art. 1 alin. (9) din ordonanță se înțelege că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că sunt subiecți ai unui alt dosar din care rezultă că au fost urmăriți de securitate.

În mod concret, fosta soție a lui G.V.V., petenta care a formulat cerere în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) coroborat cu alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unei procuri speciale nu avea nici o calitate pentru a solicita în numele persoanei care a făcut obiectul instrumentării unui dosar al Securității, verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițeri sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului G.V.V.

Este adevărat că din înscrisurile depuse în recurs de către recurentă rezultă că persoana care a formulat cererea, numita V.S. a făcut obiectul unor urmăriri cu aparatură specială și resurse deosebite însă aceasta nu a făcut o cerere expresă pentru a avea acces la propriul dosar ci la dosarele fostului soț și așa cum pârâtul a arătat în acțiune acesta nu a instrumentat nici una dintre măsurile de urmărire, neexistând probe la dosar în acest sens.

Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, numita V.S. neavând calitatea pentru a formula o cerere în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru fostul soț G.V.V., în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. (vezi soluția de principiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 11 iunie 2012, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1582/2011, 2562/2011, 3253/2011, 5359/2011).

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 150 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015.