ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3642/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2489 din 29 martie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul S.L. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În speța de față, pârâtul a avut gradul de maior, în anii 1981, 1983, locotenent colonel în 1985 și funcția de Șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean Sibiu, fiind îndeplinită prima condiție, lucru de altfel recunoscut și de pârât prin întâmpinare.

Curtea de apel a reținut că la dosarul cauzei se află acte din care rezultă că pârâtul a procedat la instrumentarea Dosarului de problemă nr. 124 ”Emigrația română în Franța și Spania”, care conținea documente privitoare la acțiunile întreprinse de organele de Securitate împotriva cetățenilor români emigranți în occident, precum și documente privitoare la cetățenii români din țară semnalați ca auditori ai posturilor de radio străine, aflați în relații de corespondență sau suspectați că ar întreține legături cu angajații acestor posturi de radio. În calitate de Șef al Serviciului III, pârâtul a întreprins activități de verificare a mai multor persoane, arătate în Adresa nr. 310/BG/0044965 din 15 iunie 1981, semnată de către pârât, în scopul contracarării activității ostile desfășurate de posturile de radio străine, în special „ Europa Liberă”, suspectate de activități de contraspionaj, angajați ai posturilor respective, rude sau prieteni cu persoane angajate.

De asemenea, pârâtul a procedat la instrumentarea Dosarului de problemă nr. 122 ”Posturi de Radio Străine Spațiu Europa (Europa Liberă și Deutsche Welle)”, care conținea documente privitoare la acțiunile întreprinse de organele de Securitate pentru identificarea celor care întrețin sau intenționează să ia legătura cu posturile de radio străine sau cu alte organizații folosite în propaganda ostilă țării, a persoanelor care aveau preocupări în culegerea și transmiterea de date cu conținut denigrator în exterior, sau erau rude ale colaboratorilor sau angajaților posturilor de radio străine. Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la urmărirea informativă a numitului K.L., profesor de limbă franceză la Liceul G.L.

din Sibiu, supravegheat informativ ca urmare a relațiilor sale cu E.S., fost adjunct al atașatului cultural de la Ambasada Franței din București, cunoscut ca având preocupări pe linia culegerii de informații cu caracter politico-social, dosar în care pârâtul a procedat la verificarea amănunțită a acestuia, atât profesională, cât și familială, pasiunile și viciile acestuia, care este situația sa materială și cercul de prieteni. Prin urmare, faptul că pârâtul a respectat întotdeauna legile, decretele, ordinele, instrucțiunile în vigoare la acea dată nu prezintă relevanță din punct de vedere al cauzei de față, esențială fiind activitatea desfășurată în calitate de ofițer de securitate, acțiunile sau inacțiunile săvârșite de către pârât la acel moment și modul de suprimare și îngrădire a unor drepturi fundamentale ale omului.

Curtea de apel a mai apreciat că nu poate fi reținută susținerea că Serviciul III, al cărui șef era pârâtul, nu a avut niciodată în preocupări urmărirea persoanelor pentru convingerile lor politice, în condițiile în care urmărirea informativă în dosarul “Eterul” s-a realizat față de persoanele care lucrau sau colaborau cu cele două posturi de radio străine, tocmai pentru că datorită convingerilor lor politice și naturii informațiilor oferite, erau denigratoare la adresa politicii din România de la acea vreme. Împotriva Sentinței civile nr. 1489 din data de 29 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul S.L., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

S-a învederat, prin motivele recursului, că hotărârea recurată a fost dată în baza interpretării eronate a unor acțiuni întreprinse de recurent în perioada cât a deținut funcția de Șef al Serviciului III Sibiu (contraspionaj), respectiv între anii 1976 - 1986. Acțiunea "Eterul" derulată la nivel național, la care face referire C.N.S.A.S., s-a arătat, era un plan de măsuri potrivit căreia Direcției a III-a (Contraspionaj) și Serviciilor III din teritoriu le reveneau sarcini corespunzător activității specifice de contraspionaj (prevenirea scurgerii de date și documente clasificate, prevenirea racolării cetățenilor români de serviciile străine de informații, cunoașterea activității cadrelor și agenților serviciilor de spionaj străine ce acționau pe teritoriul Românie, etc). În cazul numitului K.L., s-a relevat, ca și cazul altor situații similare, nu poate fi vorba de îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, ci de verificarea unei persoane care era în contact cu un cadru al unui serviciu de spionaj străin.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, s-a mai arătat, nu a prezentat probe din care să rezulte că recurentul a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, în condițiile în care a verifica o persoană aflată în legătură cu un cadru sau oficină de spionaj și care era suspectă constituie un drept legitim al statului care se exercită prin autoritățile sale competente (serviciile de contraspionaj) indiferent de ce orânduire de stat ar fi vorba, iar acele autorități nu pot fi acuzate că au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului decât în situația în care ar fi făcut acea verificare fără vreun motiv concret.

Pe linie de contraspionaj, s-a mai menționat, scopul precis și concret al verificărilor persoanelor ce veneau în contact cu posturile de radio străine prevăzute în planul de măsuri "Eterul" era acela de a stabili dacă acele persoane au fost sau nu au fost racolate de către serviciile de spionaj străine ce stăteau în spatele acestor posturi de radio - urmărindu-se aspectele legate de spionaj - trădare și nu aspectele legate de comentariile politice. De asemenea, a concluzionat recurentul că verificările efectuate de acesta (împreună cu subalternii săi) nu s-au efectuat pentru a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ci dimpotrivă, pentru apărarea suveranității și independenței statului român, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor României.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, "Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul la acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională.

Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană". De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din actul normativ mai sus menționat, "Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență". În fine, în condițiile art. 1 alin. (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordine proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor". Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) - (7) se face, cum dispune expres art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă, pe de o parte, că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate, și, pe de altă parte, sub aspectul sferei verificării calității de lucrător al Securității, că aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Altfel spus, legiuitorul a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, iar nicio normă din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Or, se constată, în cauză, că atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere Cererea nr. P 3489/01 din 24 septembrie 2008, formulată de numitul M.A.G.

și adresată C.N.S.A.S, prin care s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 001129, reținându-se în acestea numai că pârâtul S.L. figurează în acest dosar în fila 18 a volumului I. În concret, fila 18 din volumul I al dosarului nr. I 001129 (cota C.N.S.A.S.) consemnează numai că în problema privind "Călugărul" s-a dispus, printre altele, măsura de a se obține tabele nominale cu persoanele din București, Bacău și Alba ce au fost cazate la hotelurile din Sibiu în perioada 8 - 9 mai 1977, "dintre care se vor selecționa persoanele pretabile de la care se vor cere probe de scris", și că de îndeplinirea acestei măsuri, cu termen de realizare 12 mai 1977, răspunde maiorul S.L.

(recurentul-pârât). În aceste condiții, se reține că nu s-a făcut dovada, în litigiu, că sunt întrunite în persoana pârâtului S.L. (ofițer de Securitate ce a participat la instrumentarea Dosarului nr. I 001129) cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, nefiind relevată și probată, de către reclamantul Consiliul Naționale pentru Studierea Arhivelor Securității, vreo împrejurare care să ateste că în dosarul mai sus menționat recurentul a desfășurat activități prin care, în mod efectiv, a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În raport de cele mai sus arătate, constatând că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. (hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii), se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de S.L. împotriva Sentinței civile nr. 2489 din data de 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.L. împotriva Sentinței civile nr. 2489 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ