ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3642/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 2489 din 29 martie 2011, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

contradictoriu cu pârâtul S.L. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de

lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că

o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această

persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în

perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în

sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În speța de față, pârâtul a avut gradul de

maior, în anii 1981, 1983, locotenent colonel în 1985 și funcția de Șef al

Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean Sibiu, fiind îndeplinită

prima condiție, lucru de altfel recunoscut și de pârât prin întâmpinare.

Curtea de apel a reținut că la dosarul cauzei

se află acte din care rezultă că pârâtul a procedat la instrumentarea Dosarului

de problemă nr. 124 ”Emigrația română în Franța și Spania”, care conținea

documente privitoare la acțiunile întreprinse de organele de Securitate

împotriva cetățenilor români emigranți în occident, precum și documente privitoare

la cetățenii români din țară semnalați ca auditori ai posturilor de radio

străine, aflați în relații de corespondență sau suspectați că ar întreține

legături cu angajații acestor posturi de radio.

În calitate de Șef al Serviciului III,

pârâtul a întreprins activități de verificare a mai multor persoane, arătate în

Adresa nr. 310/BG/0044965 din 15 iunie 1981, semnată de către pârât, în scopul

contracarării activității ostile desfășurate de posturile de radio străine, în

special „ Europa Liberă”, suspectate de activități de contraspionaj, angajați

ai posturilor respective, rude sau prieteni cu persoane angajate.

De asemenea, pârâtul a procedat la

instrumentarea Dosarului de problemă nr. 122 ”Posturi de Radio Străine Spațiu

Europa (Europa Liberă și Deutsche Welle)”, care conținea documente privitoare

la acțiunile întreprinse de organele de Securitate pentru identificarea celor

care întrețin sau intenționează să ia legătura cu posturile de radio străine

sau cu alte organizații folosite în propaganda ostilă țării, a persoanelor care

aveau preocupări în culegerea și transmiterea de date cu conținut denigrator în

exterior, sau erau rude ale colaboratorilor sau angajaților posturilor de radio

străine.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei

înscrisuri referitoare la urmărirea informativă a numitului K.L., profesor de

limbă franceză la Liceul G.L. din Sibiu, supravegheat informativ ca urmare a

relațiilor sale cu E.S., fost adjunct al atașatului cultural de la Ambasada

Franței din București, cunoscut ca având preocupări pe linia culegerii de

informații cu caracter politico-social, dosar în care pârâtul a procedat la

verificarea amănunțită a acestuia, atât profesională, cât și familială,

pasiunile și viciile acestuia, care este situația sa materială și cercul de

prieteni.

Prin urmare, faptul că pârâtul a respectat

întotdeauna legile, decretele, ordinele, instrucțiunile în vigoare la acea dată

nu prezintă relevanță din punct de vedere al cauzei de față, esențială fiind

activitatea desfășurată în calitate de ofițer de securitate, acțiunile sau

inacțiunile săvârșite de către pârât la acel moment și modul de suprimare și

îngrădire a unor drepturi fundamentale ale omului. Curtea de apel a mai

apreciat că nu poate fi reținută susținerea că Serviciul III, al cărui șef era

pârâtul, nu a avut niciodată în preocupări urmărirea persoanelor pentru

convingerile lor politice, în condițiile în care urmărirea informativă în

dosarul “Eterul” s-a realizat față de persoanele care lucrau sau colaborau cu

cele două posturi de radio străine, tocmai pentru că datorită convingerilor lor

politice și naturii informațiilor oferite, erau denigratoare la adresa

politicii din România de la acea vreme.

Împotriva Sentinței civile nr. 1489 din data

de 29 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul

S.L., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

S-a învederat, prin motivele recursului, că

hotărârea recurată a fost dată în baza interpretării eronate a unor acțiuni

întreprinse de recurent în perioada cât a deținut funcția de Șef al Serviciului

III Sibiu (contraspionaj), respectiv între anii 1976 - 1986. Acțiunea

"Eterul" derulată la nivel național, la care face referire

C.N.S.A.S., s-a arătat, era un plan de măsuri potrivit căreia Direcției a III-a

(Contraspionaj) și Serviciilor III din teritoriu le reveneau sarcini

corespunzător activității specifice de contraspionaj (prevenirea scurgerii de

date și documente clasificate, prevenirea racolării cetățenilor români de

serviciile străine de informații, cunoașterea activității cadrelor și agenților

serviciilor de spionaj străine ce acționau pe teritoriul Românie, etc).

În cazul numitului K.L., s-a relevat, ca și

cazul altor situații similare, nu poate fi vorba de îngrădirea unor drepturi

fundamentale ale omului, ci de verificarea unei persoane care era în contact cu

un cadru al unui serviciu de spionaj străin. Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, s-a mai arătat, nu a prezentat probe din care

să rezulte că recurentul a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale

omului, în condițiile în care a verifica o persoană aflată în legătură cu un

cadru sau oficină de spionaj și care era suspectă constituie un drept legitim

al statului care se exercită prin autoritățile sale competente (serviciile de

contraspionaj) indiferent de ce orânduire de stat ar fi vorba, iar acele

autorități nu pot fi acuzate că au încălcat drepturile și libertățile

fundamentale ale omului decât în situația în care ar fi făcut acea verificare

fără vreun motiv concret.

Pe linie de contraspionaj, s-a mai menționat,

scopul precis și concret al verificărilor persoanelor ce veneau în contact cu

posturile de radio străine prevăzute în planul de măsuri "Eterul" era

acela de a stabili dacă acele persoane au fost sau nu au fost racolate de către

serviciile de spionaj străine ce stăteau în spatele acestor posturi de radio -

urmărindu-se aspectele legate de spionaj - trădare și nu aspectele legate de

comentariile politice.

De asemenea, a concluzionat recurentul că

verificările efectuate de acesta (împreună cu subalternii săi) nu s-au efectuat

pentru a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ci

dimpotrivă, pentru apărarea suveranității și independenței statului român,

pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor României.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu a depus la dosar întâmpinare.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu modificările și completările ulterioare, "Orice cetățean

român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și

orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de

Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul la acces la

propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și

informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de

urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea

informațiilor care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la

cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de

pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria

persoană".

De asemenea, în conformitate cu prevederile

art. 1 alin. (7) din actul normativ mai sus menționat, "Persoana, subiect

al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este

aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din

oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență".

În fine, în condițiile art. 1 alin. (8) din

O.U.G. nr. 24/2008, "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7)

beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv

ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi

beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordine

proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces

la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor

din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor".

Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 1

alin. (1) - (7) se face, cum dispune expres art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr.

24/2008, cu modificările și completările ulterioare, personal sau prin

reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior

citate, rezultă, pe de o parte, că nu orice persoană poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci

numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate,

și, pe de altă parte, sub aspectul sferei verificării calității de lucrător al

Securității, că aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu

și a altor persoane.

Altfel spus, legiuitorul a statuat că

verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar

al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu

au cerut verificarea, iar nicio normă din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede

extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la

alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar

întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest

sens.

Or, se constată, în cauză, că atât acțiunea

în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere

Cererea nr. P 3489/01 din 24 septembrie 2008, formulată de numitul M.A.G. și

adresată C.N.S.A.S, prin care s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond

informativ nr. I 001129, reținându-se în acestea numai că pârâtul S.L.

figurează în acest dosar în fila 18 a volumului I.

În concret, fila 18 din volumul I al

dosarului nr. I 001129 (cota C.N.S.A.S.) consemnează numai că în problema

privind "Călugărul" s-a dispus, printre altele, măsura de a se obține

tabele nominale cu persoanele din București, Bacău și Alba ce au fost cazate la

hotelurile din Sibiu în perioada 8 - 9 mai 1977, "dintre care se vor

selecționa persoanele pretabile de la care se vor cere probe de scris", și

că de îndeplinirea acestei măsuri, cu termen de realizare 12 mai 1977, răspunde

maiorul S.L. (recurentul-pârât).

În aceste condiții, se reține că nu s-a făcut

dovada, în litigiu, că sunt întrunite în persoana pârâtului S.L. (ofițer de

Securitate ce a participat la instrumentarea Dosarului nr. I 001129) cerințele

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările

ulterioare, nefiind relevată și probată, de către reclamantul Consiliul

Naționale pentru Studierea Arhivelor Securității, vreo împrejurare care să

ateste că în dosarul mai sus menționat recurentul a desfășurat activități prin

care, în mod efectiv, a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

În raport de cele mai sus arătate, constatând

că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. (hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a

legii), se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului

declarat de S.L. împotriva Sentinței civile nr. 2489 din data de 29 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii ca

neîntemeiată a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.L. împotriva

Sentinței civile nr. 2489 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ