ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță

înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 20 octombrie 2008, Consiliul

Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul I.E.R.

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

calitatea de lucrător al securității, în ceea ce-l privește pe pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că i s-a solicitat prin cerere (din 25 ianuarie 2007) de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să se verifice posibila

calitate de lucrător sau de colaborator al securității persoanelor care dețin titlu

de revoluționar, în speță, acest titlu fiind deținut de pârât.

A mai arătat reclamantul

că, din cuprinsul Notei de Constatare din 30 septembrie 2008 și al altor înscrisuri,

rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratul Județean

Timiș, Serviciul I/B în anii 1983-1984 și că în această calitate a procedat la avertizarea

unei persoane care a trimis prin intermediari o scrisoare la Postul de Radio E.L.,

iar în perioada anilor 1983-1984 a procedat la dirijarea informatorilor, aflați

în legătura sa, pe lângă persoane aflate în atenția organelor de securitate.

A susținut că activitățile

desfășurate de pârât au suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la

libertatea conștiinței și a religiei, dreptul la viață privată, dreptul la libera

circulație, consideră că sunt impuse condițiile prevăzute în art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, spre a se putea constata calitatea de lucrător al securității.

Prin încheierea de ședință

din 5 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a, contencios administrativ

și fiscal, a procedat la scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei către Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile

art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, care stabilesc competența curților de apel, secția

de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă

nr. 621 din 17 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea de lucrător al

Securității în privința pârâtului, reținând că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, impun, spre a avea calitatea de lucrător al securității, ca persoana

să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit sau subofițer al Securității, în

perioada 1945-1989.

Împotriva acestei sentințe

a formulat contestației în anulare pârâtul I.E.R., invocând faptul că a fost pronunțată

cu încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea părților, dat fiind că reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a indicat cu rea credință

adresa sa de domiciliu, astfel că nu a avut cunoștință de existența litigiului și

drept urmare nu a avut posibilitatea de a propune și administra probe în apărarea

sa.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în nume propriu și în interesul contestatorului petentul Alămorean

Pompiliu Viorel, în calitate de președinte al Fundației Naționale a Revoluției din

Decembrie 1989, cereri admise în principiu.

Astfel, instanța a apreciat

că față de motivele invocate de către contestator în fapt, contestația sa în anulare

are ca temei de drept disp. art. 317 alin. (2) C. proc. civ., procedura de citare

nefiind realizată cu pârâtul, sens în care contestația în anulare a fost admisă,

s-a dispus anularea sentinței nr. 621 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a stabilit

termen pentru soluționarea fondului.

Prin sentința civilă

nr. 3083 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor în contradictoriu cu

pârâtul I.E.R. și a constatat calitatea de lucrător al securității în privința pârâtului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese

că pârâtul I.E.R. a avut gradul de locotenent în cadrul Securității Județului Timiș

în perioada 23 august 1983-31 mai 1985, apreciind astfel, îndeplinită astfel prima

condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul

că pârâtul a avut calitatea de ofițer de securitate cu atribuții pe linie de securitate

în perioada 1983-1985.

A mai reținut că din Raportul

cu propuneri de avertizare a numitei P.R. întocmit și semnat olograf de către pârât

reiese că acesta, urmare a anchetei desfășurate asupra persoanei menționate, suspectată

că în înțelegere cu un cetățean iugoslav a adresat o scrisoare unui post de radio

străin, a propus avertizarea persoanei urmărite și întocmirea unui raport prin care

cetățeanul sârb să fie declarat indezirabil.

S-a mai constatat că pârâtul

a întocmit și semnat olograf Nota raport privind analiza aportului informativ al

unui colaborator al Securității care oferea informații despre persoane membre ale

partidelor politice sau ale mișcării legionare, sau despre persoane care corespondau

cu posturi de radio străine, dispunând dirijarea unor surse pe lângă astfel de persoane

care să informeze organele Securității despre activitatea apreciată ca potrivnică

regimului comunist.

Față de materialul probator

arătat Curtea de apel a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile

întreprinse în calitatea sa de angajat al Securității cu atribuții pe linie de securitate,

pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare, dreptul la viață privată

(art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

cu privire la drepturi civile și politice) și la dreptul la liberă circulație.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul I.E.R..

În motivarea cererii de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 21 și

art. 24 din Constituția României, s-a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond a pronunțat

o sentință nelegală , deoarece a omis să comunice conform art. 86 alin. (1) pârâtului

- recurent actele depuse de reclamanta - intimată astfel că recurentul-pârât a fost

în imposibilitate de a formula apărări - fiind încălcate dreptul privind „accesul

liber la justiție” - (art. 21 Constituția României) precum și dreptul la apărare

(art. 24 Constituția României).

De asemenea arată recurentul

că nu a fost citat la adresa sa de domiciliu, că nu a beneficiat de un proces echitabil,

fiind încălcat principiul contradictorialității.

Arată recurentul că în

sentința civilă recurată se face referire la anumite procese-verbale și note informative

de care nu are cunoștință.

- Pe fondul cauzei, recurentul

a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând cererea de recurs,

normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele

considerente:

- Recurentul-pârât a fost

citat la instanța de fond, la adresa indicată în contestația în anulare formulată

de acesta împotriva sentinței civile nr. 621 din 17 februarie 2009 pronunțată de

Curtea de Ape București, secția de contencios administrativ și fiscal și verificată

prin Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor - respectiv - Municipiul Timișoara,

județul Timiș - adresa care corespunde și celei arătată în prezenta cerere de recurs.

Prin urmare, motivul de

recurs având greșita citare a recurentului-pârât, urmează a fi înlăturat.

- În ceea ce privește

comunicarea proceselor-verbale, a notei de constatare și a celorlalte documente

către recurent, se constată că acesta a fost prezent personal în data de 18 noiembrie

2009 - cu ocazia judecării contestației în anulare și a depus la rândul său înscrisuri.

Acesta nu a solicitat

comunicarea înscrisurilor de la dosar, a învederat doar lipsa de procedură cu ocazia

primei judecăți în fața instanței de fond.

De altfel, putea să ceară

fotocopierea înscrisului și personal, însă în realitate pârâtul - recurent a solicitat

doar amânarea îndelungată a procesului pentru 1 an de zile din rațiuni de ordin

medical, lucru pe care l-a învederat de altfel și în fața instanței de recurs -

când a solicitat suspendarea până când se va recupera complet - deoarece a suferit

o intervenție chirurgicală pe creier și a rămas cu sechele și nici apărător nu-și

poate angaja.

- Pe fond, deși recurentul

a arătat în cererea de recurs că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

2 din O.U.G. nr. 24/2008, nu face nici o probă în acest sens și nu motivează în

raport de reținerile instanței de fond.

Înalta Curte, reține că

în mod corect instanța de fond a apreciat că pârâtul a întocmit și semnat acte prin

care au fost recrutați colaboratori ai Securității precum și înscrisuri având la

bază informații oferite de persoane care relatau despre atitudini ostile regimului

comunist sau despre încercările unor cetățeni români de a trece fraudulos frontiera,

încălcând drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod corect situația de fapt și a interpretat riguros dispozițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că sunt îndeplinite condițiile

pentru constatarea calității de lucrător al Securității în sarcina recurentului-pârât.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.E.R., împotriva

sentinței civile nr. 3083 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.