ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1708/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 august 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului B.M. de lucrător al securității. În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâtul a avut gradul de locotenent major și maior în cadrul Direcției a III-a a Securității municipiului București, calitate în care a dispus supravegherea unei persoane, legionar, fost condamnat, grațiat în 1964 și prin activitatea desfășurată a încălcat dreptul la libera exprimare, dreptul la viață privată și dreptul la liberă circulație. Prin sentința civilă nr. 1.183 din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea și s-a constatat calitatea pârâtului B.M.

de lucrător al securității. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, deoarece pârâtul a avut gradele de locotenent major în cadrul Direcției a III-a (1966, 1967), maior (1977) și respectiv, locotenent colonel, șef de colectiv în cadrul Securității municipiului București (1984). În această calitate, pârâtul a dirijat rețeaua informativă, prin stabilirea sarcinilor pentru informatorii din dosarul vizând supravegherea unei persoane, legionar, fost condamnat, semnalat cu legături suspecte cu elemente legionare. Conform mențiunilor din dosarele informative, măsurile operative aprobate de pârât au fost puse în aplicare, astfel că activitățile desfășurate au fost de natură a suprima drepturi recunoscute și garantate de legislația în vigoare, cum sunt dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la viața privată și dreptul la liberă circulație.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul B.M. și a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca întemeiată. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind reluate susținerile din acțiune, dar fără a se arăta faptele de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului sau modalitatea prin care au fost vătămate aceste drepturi. Recurentul a arătat că din acest motiv i-a fost prejudiciat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost cunoscute argumentele reținute de instanța de fond. Pe fondul cauzei, s-a arătat că au fost greșit interpretate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) O.G.

nr. 24/2008, deoarece notele informative privind persoanele de apartenență legionară au fost întocmite în cadrul sarcinilor de serviciu, iar furnizarea de date și informații despre persoane care prezintă interes operativ nu este de natură să încalce drepturi sau libertăți ale cetățeanului. Recurentul a învederat că, în virtutea rolului activ, instanța de fond avea datoria să cerceteze justețea și legalitatea fiecărei măsuri luate în timpul carierei de ofițer de informații, fără a se rezuma la materialele depuse de intimatul-reclamant, menite să pună într-o postură negativă persoanele acuzate. Analizând actele și lucrările din dosar, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de fond a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Contrar criticilor formulate în primul motiv de recurs, sentința pronunțată în cauză prezintă situația de fapt stabilită de instanța de fond prin analizarea tuturor probelor administrate și temeiurile juridice, în baza cărora a fost admisă cererea de chemare în judecată. În consecință, argumentele de fapt și de drept expuse în hotărârea atacată au corespondent în actele și lucrările dosarului și constituie motivarea dată soluției de admitere a acțiunii, astfel că recurentul-pârât nu a fost lipsit de posibilitatea de a formula apărări și de a exercita drepturile procesuale prevăzute de lege.

Recurentul a criticat de asemenea neîntemeiat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. Conform acestei reglementări, prin lucrător al securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al securității sau al miliției cu atribuții pe linie de securitate , inclusiv ofițer acoperit , în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurentul a avut gradele de locotenent major în cadrul Direcției a III-a, maior și locotenent colonel, șef de colectiv în cadrul Securității Municipiului București și în calitate de ofițer de informații a întocmit note informative prin care s-a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptului la viață privată și dreptului la liberă circulație.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă informațiile concrete furnizate și persoanele vizate de acestea, iar recurentul-pârât nu a contestat probele respective și nici nu a solicitat administrarea de dovezi pentru a combate susținerile din acțiune. Activitatea recurentului de ofițer de informații s-a desfășurat până în anul 1984, astfel că este lipsită de relevanță susținerea acestuia că multe din notele sale informative au fost anterioare reglementărilor interne sau internaționale referitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, exprimate sau îngrădite prin conținutul informațiilor furnizate. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 1183 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011 .