ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5359/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B.I. În motivarea cererii s-a arătat că urmare a cererii de verificare din 26 mai 2008 adresată C.N.S.A.S.

de către I.C., s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, iar din cuprinsul Notei de constatare nr. S/D3359 din 29 octombrie 2009 și a înscrisurilor atașate acesteia s-a stabilit că, pârâtul având gradul de locotenent (1957), colonel (1985 - 1989) și funcția de adjunct al șefului securității municipiului București (1985 - 1989) a procedat la supravegherea informativă a unui fost deținut politic și a pus la dispoziția Direcției Securității Statului informații despre o persoană emigrată într-o țară capitalistă. Totodată, pârâtul a aprobat măsuri referitoare la adepții mișcării spirituale Meditația transcendentală în sensul avertizării persoanei avută în vedere de către organele de securitate.

Se susține că activitățile desfășurate de către pârât au fost de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), dreptul la liberă circulație prevăzut de art. 12 din pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la libertate conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția România din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului B.I.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul B.I. a avut gradele de locotenent (1957), colonel (1985 - 1989) și funcția de adjunct al șefului securității municipiului București (1985 - 1989). În raport de conținutul acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de subofițer al Miliției cu atribuții pe linie de securitate în perioada 1964 - 1968. Din Nota informativă din 5 aprilie 1957 completată și semnată olograf de pârât reiese că acesta a dispus urmărirea informativă a numitului I.C., condamnat pentru activitate legionară, în sensul cunoașterii persoanelor cu care acesta întreținea legături supravegherii fizice a acestuia, a verificării corespondenței și a plasării mijloacelor tehnice operative în domiciliul acestuia.

Din adresa din 7 noiembrie 1988 semnată olograf de către pârât se poate reține faptul că acesta a dispus urmărirea unei persoane rămasă ilegal în străinătate, precum și măsurile apreciate necesare de către pârât în vederea supravegherii acestei persoane și a familiei sale. Raportul cu propuneri de scoatere din SI a numitei M.M. din 6 mai 1989, aprobat prin semnătură olografă de către pârât, relevă faptul că pârâtul în calitatea sa a aprobat influențarea pozitivă a unui membru al mișcării spirituale Meditația transcedentală, iar adresa din 26 ianuarie 1985 de asemenea, semnată olograf de pârât demonstrează faptul că în calitatea sa pârâtul a dispus supravegherea unei persoane aflată în atenția Securității municipiului București, în calitatea acesteia de director la Combinatul agricol Crevedia, prin comunicarea comportamentului său în străinătate, dar și prin relațiile familiei acestuia, respectiv ale soției și fiului numitului C.R.V.

În consecință, Curtea a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securității Statului, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), dreptului la liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și dreptului la libertate conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția România din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.I.

și a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, ca urmare a rejudecării cauzei pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În cadrul motivelor de recurs s-au invocat: - necompetența materială a instanței de contencios administrativ pentru că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. ; - excepția lipsei de interes; - excepția lipsei calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și implicit excepția lipsei calității procesuale active pentru că CNSAS nu a acționat în baza unui mandat legal de reprezentare; - excepția necompetenței materiale față de obiectul cauzei pentru că legea contenciosului administrativ este prohibitivă în a se pronunța în materia actelor administrative de comandament militar.

Pe fondul cauzei, este criticată soluția instanței de fond pentru că deși s-a reținut încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că a realizat acele sarcini impuse de un plan de măsuri, nu a luat declarații, nu a semnat procesul-verbal de interogatoriu. Nu pot fi asimilate unor acte de îngrădire a drepturilor civile, simpla caracterizare și cunoașterea muncii și preocupărilor unei persoane prin caracterizarea sa, conduita în societate și în grupul relațional. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Referitor la excepțiile invocate, acestea vor fi respinse, fiind neîntemeiate.

Excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma inițială, acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității se introducea la Secția de contencios administrativ a Tribunalului București. Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat și s-a stabilit competența exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, suntem în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care a soluționat cauza în fond. Excepția lipsei de interes Și această excepție este nefondată deoarece interesul în promovarea acțiunii rezultă chiar din motivul pentru care a fost promovată O.U.G.

nr. 24/2008, acela de a permite accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ca parte a poliției politice. Excepția lipsei calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și a lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S. vor fi respinse pentru că legea a stabilit că persoanele îndreptățite care solicită accesul la propriul dosar se adresează C.N.S.A.S., dar acesta poate efectua verificări și ca urmare a sesizării din oficiu. În art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008 au fost stabilite atribuții la C.N.S.A.S. și în art. 24 sunt stabilite atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., iar pentru Notele de constatare care sunt aprobate, se dispune introducerea acțiunii în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Pe fondul motivelor de recurs, criticile formulate sunt întemeiate. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este orice persoană care având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste. Din examinarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se stabili calitatea de lucrător al Securității, trebuie întrunite cumulativ două condiții, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității și în perioada 1945 - 1989 să fi desfășurat activități care au avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce privește prima condiție, aceasta este îndeplinită însă nu este suficientă pentru a conduce la atribuirea calității de lucrător al Securității. Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanța are obligația legală de a stabili vinovăția persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În speța analizată, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul administrat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, din care rezultă că reclamantul nu a desfășurat activități care să fi condus la suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum se va explica în continuare.

Domnul I.C., care a solicitat efectuarea verificărilor, a făcut parte dintr-o grupare legionară, fiind și condamnat pentru această activitate. Mișcarea legionară a debutat în perioada interbelică, făcând parte din categoria mișcărilor extremiste de dreapta, fiind interzisă și sancționată chiar prin Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele statului. Mișcările și partidele politice extremiste, atât cele de dreapta cât și cele de stânga, încalcă normele statului democratic, fiind ele însele prin scop și acțiune, de natură a afecta drepturile și libertățile omului, esența statului de drept. Într-un astfel de context supravegherea persoanelor care au făcut sau fac parte din mișcări ori partide extremiste, fie de dreapta, fie de stânga, se circumscrie scopului de a veghea la siguranța, securitatea statului, a drepturilor și libertăților individuale.

Drepturile omului reglementate prin diverse instrumente internaționale au un regim juridic diferit, în raport de conținutul lor. Astfel, există drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub nicio formă, acestea fiind dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie și dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv în Pactul privitor la drepturile civile și politice. Însă, atât actele internaționale cât și cele interne pot institui limitări ale exercițiului unor drepturi și libertăți ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții esențiale, limitările să fie prevăzute de legea națională în materie, să aibă un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică.

În ceea ce privește activitatea mișcării legionare, aceasta a fost interzisă, deci prevăzută în legea națională, s-a urmărit un scop legitim, în sensul că s-a avut în vedere atât protejarea securității publice, a ordinii publice, cât și apărarea drepturilor și libertăților altor persoane, iar măsura a fost necesară. Trebuie precizat că toate societățile democratice, toate statele de drept limitează și chiar interzic manifestările extremiste, al căror efect negativ acoperă atât ordinea și securitatea publică, cât și libertățile și drepturile altor cetățeni. În aceste condiții supravegherea unor membrii ai unei mișcări extremiste, nu îndeplinește condiția impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, întrucât acestea au fost și sunt supuse unor limitări.

Activitatea pârâtului-intimat s-a circumscris acestor limitări și ca urmare, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. Înalta Curte, arată că în Decizia nr. 843/2011 și Decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Considerentele deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la soluționarea prezentului recurs. Analiza motivelor de recurs se circumscrie numai la persoana lui I.C., pentru că acesta a sesizat C.N.S.A.S., iar cu privire la celelalte persoane incluse în Nota de constatare nr. DI/I/3646 din 23 noiembrie 2009 acestea nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei acțiuni, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Acțiunea în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de I.C. în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității, pentru alte persoane decât aceea care a solicitat verificarea. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.