ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5359/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5359/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se

constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește

pe pârâtul B.I.

În motivarea cererii

s-a arătat că urmare a cererii de verificare din 26 mai 2008 adresată

C.N.S.A.S. de către I.C., s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul

constatării calității de lucrător al Securității, iar din cuprinsul Notei de

constatare nr. S/D3359 din 29 octombrie 2009 și a înscrisurilor atașate

acesteia s-a stabilit că, pârâtul având gradul de locotenent (1957), colonel

(1985 - 1989) și funcția de adjunct al șefului securității municipiului

București (1985 - 1989) a procedat la supravegherea informativă a unui fost

deținut politic și a pus la dispoziția Direcției Securității Statului

informații despre o persoană emigrată într-o țară capitalistă.

Totodată, pârâtul a aprobat

măsuri referitoare la adepții mișcării spirituale Meditația transcendentală în

sensul avertizării persoanei avută în vedere de către organele de securitate.

Se susține că

activitățile desfășurate de către pârât au fost de natură să suprime drepturi

și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la

acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață

privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), dreptul la

liberă circulație prevăzut de art. 12 din pactul internațional privind

drepturile civile și politice, dreptul la libertate conștiinței și a religiei

prevăzut de art. 30 din Constituția România din 1965 coroborat cu art. 18 din

Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului B.I.

Pentru a motiva

această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile existente la

dosarul cauzei reiese că pârâtul B.I. a avut gradele de locotenent (1957),

colonel (1985 - 1989) și funcția de adjunct al șefului securității municipiului

București (1985 - 1989).

În raport de

conținutul acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție

impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că

pârâtul a avut calitatea de subofițer al Miliției cu atribuții pe linie de

securitate în perioada 1964 - 1968.

Din Nota informativă

din 5 aprilie 1957 completată și semnată olograf de pârât reiese că acesta a

dispus urmărirea informativă a numitului I.C., condamnat pentru activitate

legionară, în sensul cunoașterii persoanelor cu care acesta întreținea legături

supravegherii fizice a acestuia, a verificării corespondenței și a plasării

mijloacelor tehnice operative în domiciliul acestuia.

Din adresa din 7

noiembrie 1988 semnată olograf de către pârât se poate reține faptul că acesta

a dispus urmărirea unei persoane rămasă ilegal în străinătate, precum și

măsurile apreciate necesare de către pârât în vederea supravegherii acestei

persoane și a familiei sale.

Raportul cu propuneri

de scoatere din SI a numitei M.M. din 6 mai 1989, aprobat prin semnătură

olografă de către pârât, relevă faptul că pârâtul în calitatea sa a aprobat

influențarea pozitivă a unui membru al mișcării spirituale Meditația

transcedentală, iar adresa din 26 ianuarie 1985 de asemenea, semnată olograf de

pârât demonstrează faptul că în calitatea sa pârâtul a dispus supravegherea

unei persoane aflată în atenția Securității municipiului București, în

calitatea acesteia de director la Combinatul agricol Crevedia, prin comunicarea

comportamentului său în străinătate, dar și prin relațiile familiei acestuia,

respectiv ale soției și fiului numitului C.R.V.

În consecință, Curtea

a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în

calitatea sa de angajat al Securității Statului, pârâtul a adus atingere

dreptului la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată (art. 12 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului), dreptului la liberă circulație

prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice și dreptului la libertate conștiinței și a religiei prevăzut de art.

30 din Constituția România din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul

internațional privind drepturile civile și politice.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul B.I. și a solicitat admiterea acestuia,

casarea sentinței și, ca urmare a rejudecării cauzei pe fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În cadrul motivelor

de recurs s-au invocat:

- necompetența

materială a instanței de contencios administrativ pentru că acțiunea este

întemeiată pe dispozițiile art. 111

C. proc. civ.

;

- excepția lipsei de

interes;

- excepția lipsei

calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și implicit excepția lipsei calității

procesuale active pentru că CNSAS nu a acționat în baza unui mandat legal de

reprezentare;

- excepția

necompetenței materiale față de obiectul cauzei pentru că legea contenciosului

administrativ este prohibitivă în a se pronunța în materia actelor

administrative de comandament militar.

Pe fondul cauzei,

este criticată soluția instanței de fond pentru că deși s-a reținut încălcarea

unor drepturi și libertăți fundamentale nu s-au depus înscrisuri din care să

rezulte că a realizat acele sarcini impuse de un plan de măsuri, nu a luat

declarații, nu a semnat procesul-verbal de interogatoriu.

Nu pot fi asimilate

unor acte de îngrădire a drepturilor civile, simpla caracterizare și

cunoașterea muncii și preocupărilor unei persoane prin caracterizarea sa,

conduita în societate și în grupul relațional.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul pentru următoarele considerente:

Referitor la

excepțiile invocate, acestea vor fi respinse, fiind neîntemeiate.

Excepția

necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ

Potrivit art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma inițială, acțiunea în constatarea

calității de lucrător sau colaborator al Securității se introducea la Secția de

contencios administrativ a Tribunalului București.

Ulterior, prin Legea

nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat și s-a stabilit competența

exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin urmare, suntem

în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție

expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care

a soluționat cauza în fond.

Excepția lipsei de

interes

Și această excepție

este nefondată deoarece interesul în promovarea acțiunii rezultă chiar din

motivul pentru care a fost promovată O.U.G. nr. 24/2008, acela de a permite

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ca parte a poliției

politice.

Excepția lipsei

calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și a lipsei calității procesuale active

a C.N.S.A.S. vor fi respinse pentru că legea a stabilit că persoanele

îndreptățite care solicită accesul la propriul dosar se adresează C.N.S.A.S.,

dar acesta poate efectua verificări și ca urmare a sesizării din oficiu.

În art. 14 din O.U.G.

nr. 24/2008 au fost stabilite atribuții la C.N.S.A.S. și în art. 24 sunt

stabilite atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., iar pentru Notele de constatare

care sunt aprobate, se dispune introducerea acțiunii în constatarea calității

de lucrător sau colaborator al Securității.

Pe fondul motivelor

de recurs, criticile formulate sunt întemeiate.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este orice persoană care

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar

comuniste.

Din examinarea

prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se

stabili calitatea de lucrător al Securității, trebuie întrunite cumulativ două

condiții, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al

Securității și în perioada 1945 - 1989 să fi desfășurat activități care au avut

drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce privește

prima condiție, aceasta este îndeplinită însă nu este suficientă pentru a

conduce la atribuirea calității de lucrător al Securității.

Pentru a stabili

calitatea de lucrător, instanța are obligația legală de a stabili vinovăția

persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității.

În speța analizată,

instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul

administrat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, din

care rezultă că reclamantul nu a desfășurat activități care să fi condus la

suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum se va

explica în continuare.

Domnul I.C., care a

solicitat efectuarea verificărilor, a făcut parte dintr-o grupare legionară,

fiind și condamnat pentru această activitate.

Mișcarea legionară a

debutat în perioada interbelică, făcând parte din categoria mișcărilor

extremiste de dreapta, fiind interzisă și sancționată chiar prin Legea nr.

80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele

statului.

Mișcările și

partidele politice extremiste, atât cele de dreapta cât și cele de stânga,

încalcă normele statului democratic, fiind ele însele prin scop și acțiune, de

natură a afecta drepturile și libertățile omului, esența statului de drept.

Într-un astfel de

context supravegherea persoanelor care au făcut sau fac parte din mișcări ori

partide extremiste, fie de dreapta, fie de stânga, se circumscrie scopului de a

veghea la siguranța, securitatea statului, a drepturilor și libertăților

individuale.

Drepturile omului

reglementate prin diverse instrumente internaționale au un regim juridic

diferit, în raport de conținutul lor.

Astfel, există

drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub

nicio formă, acestea fiind dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus la

tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie

și dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv

în Pactul privitor la drepturile civile și politice.

Însă, atât actele

internaționale cât și cele interne pot institui limitări ale exercițiului unor

drepturi și libertăți ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții

esențiale, limitările să fie prevăzute de legea națională în materie, să aibă

un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică.

În ceea ce privește

activitatea mișcării legionare, aceasta a fost interzisă, deci prevăzută în

legea națională, s-a urmărit un scop legitim, în sensul că s-a avut în vedere

atât protejarea securității publice, a ordinii publice, cât și apărarea

drepturilor și libertăților altor persoane, iar măsura a fost necesară.

Trebuie precizat că

toate societățile democratice, toate statele de drept limitează și chiar

interzic manifestările extremiste, al căror efect negativ acoperă atât ordinea

și securitatea publică, cât și libertățile și drepturile altor cetățeni.

În aceste condiții

supravegherea unor membrii ai unei mișcări extremiste, nu îndeplinește condiția

impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind desfășurarea de

activități prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, întrucât acestea au fost și sunt supuse unor limitări.

Activitatea

pârâtului-intimat s-a circumscris acestor limitări și ca urmare, soluția

instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Înalta Curte, arată

că în Decizia nr. 843/2011 și Decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale,

s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea

publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică

comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și

fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă,

pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în

condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Considerentele

deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la

soluționarea prezentului recurs.

Analiza motivelor de

recurs se circumscrie numai la persoana lui I.C., pentru că acesta a sesizat

C.N.S.A.S., iar cu privire la celelalte persoane incluse în Nota de constatare

nr. DI/I/3646 din 23 noiembrie 2009 acestea nu pot forma obiectul analizei în

cadrul prezentei acțiuni, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Acțiunea în

constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de I.C. în baza art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, conform art.

1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau străin, care

după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre

a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al

Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate,

precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană.

Acest drept se

exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea

de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria

persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) -

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității, pentru alte persoane

decât aceea care a solicitat verificarea.

De aceea, în baza

art. 312

C.

proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, modificată

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii Consiliului pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de B.I. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2011.