ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1230/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9 martie

2010, C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe B.C., solicitând constatarea calității

pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâtul a deținut funcția de locotenent colonel în

cadrul Securității Municipiului București în perioada 1983 - 1989, desfășurând

activități prin care a suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, constând în întreprinderea unor investigații asupra unor persoane urmărite.

Prin Sentința civilă

nr. 837 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

cererii și a admis acțiunea, constatând calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâtul, în calitatea pe care

o deținea, a suprimat prin activitatea desfășurată o serie de drepturi

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și la

libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulație și dreptul la viață privată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

arătat că din probele dosarului nu rezultă îndeplinirea niciuneia din

condițiile prevăzute imperativ de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, potrivit cărora lucrător al Securității este persoana care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989, a

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii comuniste.

Or, a precizat

pârâtul, în cazurile "V." și "C.", contribuția sa a fost

doar de a-și da acordul asupra măsurilor propuse de alți ofițeri, iar

persoanele verificate nu au fost afectate de ceea ce s-a întreprins, nefiind

astfel lezate drepturile lor legale.

Pârâtul a mai

învederat că toată activitatea desfășurată în perioada cât a lucrat în

Securitate a fost conformă legislației în vigoare la acea dată, potrivit

atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, s-a

arătat că prevederile O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituționale și

discriminatorii în ceea ce privește ofițerii de informații.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține

că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, prevederile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, stabilind elemente care trebuie

întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securității, nu

instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind

aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei‚ neputându-se susține o

pretinsă nerespectare a principiului egalității în drepturi. De altfel, pârâtul

nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sus-menționate,

rezumându-se doar să susțină încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din

Constituție.

Pe fondul litigiului,

pârâtul, ca lucrător al Securității, a făcut parte dintr-un mecanism care, prin

punerea în aplicare a unor legi și decrete, a contribuit la limitarea și

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în condițiile

în care Constituția din 1965 nu conținea prevederi privind posibilitatea

efectuării unor ingerințe în exercițiul unor astfel de drepturi ale omului, în

scopul apărării siguranței naționale.

Instanța de fond a

analizat în mod judicios materialul probator, apreciind faptele în raport de

prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea nu poate

reține apărarea pârâtului că nu a produs nici o ingerință în drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanelor asupra cărora a aprobat planurile de

măsuri privind culegerea de informații, întrucât este vorba de imixtiuni în

viața privată a persoanelor ca și în conștiința acestora, prin îngrădirea

libertății de exprimare și a libertății opiniilor.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.C., împotriva Sentinței civile nr. 837 din 4 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA