ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9

noiembrie 2009, C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu A.E. constatarea

calității pârâtei de lucrător al Securității, întrucât în perioada 1986-1989,

având grade în cadrul Securității Municipiului București a desfășurat

activități prin care a îngrădit dreptul la viața privată și dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

Excepțiile invocate

prin întâmpinare privind necompetența materială a instanțelor de contencios

administrativ și respectiv, lipsa de interes au fost respinse de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința

civilă nr. 6066 din 20 octombrie 2011.

Prin aceeași hotărâre

instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că obiectul litigiului nu îl constituie anularea unor

acte de comandament militar, și nici pronunțarea asupra unor fapte de natură penală,

astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

În privința interesului

în promovarea acțiunii instanța a constatat netemeinicia excepției invocate, acțiunea

în constatare și rolul reclamantului în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008

vizând realizarea unui interes general, de a face cunoscută activitatea abuzivă

desfășurată de fosta Securitate.

Pe fondul cauzei s-a reținut

în esență că prin activitățile desfășurate în calitate de ofițer al Securității

Municipiului București pârâta a dispus măsuri informativ-operative care prin natura

și conținutul lor au suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a reiterat

excepțiile privind necompetența materială a instanței de contencios administrativ

și respectiv lipsa de interes a reclamantului de a promova acțiunea, invocând de

asemenea și excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S..

Pârâta a arătat astfel

că instanța nu avea competența de a se pronunța asupra activității desfășurate în

exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice unui ofițer de informații, aceasta

privind aspecte ce țin de regulamentele militare fiind incidente prevederile

art. 5 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 2 lit. l) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament militar

și cele care privesc apărarea securității naționale.

În susținerea celorlalte

două excepții s-a invocat împrejurarea că reclamantul era mandatat de a efectua

verificări în baza O.U.G. nr. 24/2008 numai prin cererea formulată de G.H., neregăsindu-se

solicitări din partea celorlalte persoane la care face referire nota de constatare,

aspect care demonstrează în opinia pârâtei atât lipsa interesului în promovarea

acțiunii, cât și lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Pârâta a criticat sentința

și sub aspectul interpretării greșite a probelor administrate în cauză, arătând

totodată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea eronată a prevederilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Sub acest aspect, s-a

învederat că din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat faptul că prin activitatea

desfășurată, pârâta ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută imperativ

de textul de lege susmenționat pentru a se putea reține calitatea de lucrător al

Securității.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,urmând a fi admis și a

se dispune modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la critica

privind necompetența materială a instanței, Curtea constată că hotărârea contestată

a reținut în mod justificat faptul că nu sunt incidente prevederile art. 5

alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză nu se

discută aspecte vizând acte de comandament militar, astfel cum este definită această

sintagmă prin art. 2 alin. (1) lit. l) ca fiind referitoare la problemele strict

militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare.

Referitor la lipsa calității

procesuale active a reclamantului - excepție pe care Curtea o califică ca o precizare

a motivelor de recurs - precum și la lipsa de interes în promovarea acțiunii, critica

este de asemenea nefondată, atribuțiile C.N.S.A.S. în domeniul deconspirării Securității

fiind reglementate prin O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul funcționând ca autoritate

administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte sunt

supuse controlului instanței de contencios administrativ.

Curtea va constata însă

că instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a avut gradul de ofițer

de securitate și ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi ale omului.

Astfel, în cauză, verificarea

calității pârâtei de lucrător al Securității, finalizată prin nota de constatare

din 22 martie 2010, a fost efectuată la solicitarea lui G.H., formulată în baza

art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, sfera verificării fiind însă

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului.

Cu referire la persoana

care a solicitat efectuarea de verificări, la dosar s-a depus un singur înscris,

un raport întocmit de pârâtă în decembrie 1989 (dosar recurs) care însă nu face

dovada vreunui abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

De menționat că toate

celelalte înscrisuri aflate la dosar, reținute ca atare în nota de constatare, privesc

alte persoane decât solicitantul, deși acestea nu au formulat cereri de identificare

a lucrătorilor Securității care au contribuit la instrumentarea dosarelor ale căror

subiecte au fost.

Având în vedere împrejurarea

că nota de constatare se referă la activitatea pârâtei în instrumentarea unor dosare

ce vizau urmărirea unor persoane ce nu au formulat cereri de verificare a calității

de lucrător al Securității, precum și faptul că reclamantul nu poate extinde din

oficiu verificările și la aceste persoane, Curtea constată că instanța a admis în

mod greșit acțiunea în constatare.

Astfel, hotărârea atacată

reține în mod eronat și cu o motivare generică că activitățile desfășurate de pârâtă

au depășit cadrul legal în vigoare și au fost de natură a îngrădi persoanelor urmărite

o serie de drepturi și libertăți fundamentale, fără a observa lipsa cerinței esențiale

a existenței cererilor de verificare, ca temei al sesizării potrivit art. 2

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În raport de cele expuse

mai sus, față de greșita interpretare a prevederilor alin. (1), (7) și (9) din actul

normativ susmenționat, Curtea va constata că sentința pronunțată este nelegală și

netemeinică, urmând ca prin admiterea recursului să se dispună modificarea hotărârii

și respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.E. împotriva sentinței civile nr. 6066 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge

ca neîntemeiată acțiunea formulată de către C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie

2013.