ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 noiembrie 2009, C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu A.E. constatarea calității pârâtei de lucrător al Securității, întrucât în perioada 1986-1989, având grade în cadrul Securității Municipiului București a desfășurat activități prin care a îngrădit dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. Excepțiile invocate prin întâmpinare privind necompetența materială a instanțelor de contencios administrativ și respectiv, lipsa de interes au fost respinse de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 6066 din 20 octombrie 2011. Prin aceeași hotărâre instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul litigiului nu îl constituie anularea unor acte de comandament militar, și nici pronunțarea asupra unor fapte de natură penală, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004. În privința interesului în promovarea acțiunii instanța a constatat netemeinicia excepției invocate, acțiunea în constatare și rolul reclamantului în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 vizând realizarea unui interes general, de a face cunoscută activitatea abuzivă desfășurată de fosta Securitate.

Pe fondul cauzei s-a reținut în esență că prin activitățile desfășurate în calitate de ofițer al Securității Municipiului București pârâta a dispus măsuri informativ-operative care prin natura și conținutul lor au suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a reiterat excepțiile privind necompetența materială a instanței de contencios administrativ și respectiv lipsa de interes a reclamantului de a promova acțiunea, invocând de asemenea și excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S..

Pârâta a arătat astfel că instanța nu avea competența de a se pronunța asupra activității desfășurate în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice unui ofițer de informații, aceasta privind aspecte ce țin de regulamentele militare fiind incidente prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 2 lit. l) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament militar și cele care privesc apărarea securității naționale. În susținerea celorlalte două excepții s-a invocat împrejurarea că reclamantul era mandatat de a efectua verificări în baza O.U.G. nr. 24/2008 numai prin cererea formulată de G.H., neregăsindu-se solicitări din partea celorlalte persoane la care face referire nota de constatare, aspect care demonstrează în opinia pârâtei atât lipsa interesului în promovarea acțiunii, cât și lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Pârâta a criticat sentința și sub aspectul interpretării greșite a probelor administrate în cauză, arătând totodată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Sub acest aspect, s-a învederat că din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat faptul că prin activitatea desfășurată, pârâta ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută imperativ de textul de lege susmenționat pentru a se putea reține calitatea de lucrător al Securității. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat,urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu privire la critica privind necompetența materială a instanței, Curtea constată că hotărârea contestată a reținut în mod justificat faptul că nu sunt incidente prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză nu se discută aspecte vizând acte de comandament militar, astfel cum este definită această sintagmă prin art. 2 alin. (1) lit. l) ca fiind referitoare la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare. Referitor la lipsa calității procesuale active a reclamantului - excepție pe care Curtea o califică ca o precizare a motivelor de recurs - precum și la lipsa de interes în promovarea acțiunii, critica este de asemenea nefondată, atribuțiile C.N.S.A.S.

în domeniul deconspirării Securității fiind reglementate prin O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul funcționând ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ. Curtea va constata însă că instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a avut gradul de ofițer de securitate și ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi ale omului. Astfel, în cauză, verificarea calității pârâtei de lucrător al Securității, finalizată prin nota de constatare din 22 martie 2010, a fost efectuată la solicitarea lui G.H., formulată în baza art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G.

nr. 24/2008, sfera verificării fiind însă limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului. Cu referire la persoana care a solicitat efectuarea de verificări, la dosar s-a depus un singur înscris, un raport întocmit de pârâtă în decembrie 1989 (dosar recurs) care însă nu face dovada vreunui abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu. De menționat că toate celelalte înscrisuri aflate la dosar, reținute ca atare în nota de constatare, privesc alte persoane decât solicitantul, deși acestea nu au formulat cereri de identificare a lucrătorilor Securității care au contribuit la instrumentarea dosarelor ale căror subiecte au fost.

Având în vedere împrejurarea că nota de constatare se referă la activitatea pârâtei în instrumentarea unor dosare ce vizau urmărirea unor persoane ce nu au formulat cereri de verificare a calității de lucrător al Securității, precum și faptul că reclamantul nu poate extinde din oficiu verificările și la aceste persoane, Curtea constată că instanța a admis în mod greșit acțiunea în constatare. Astfel, hotărârea atacată reține în mod eronat și cu o motivare generică că activitățile desfășurate de pârâtă au depășit cadrul legal în vigoare și au fost de natură a îngrădi persoanelor urmărite o serie de drepturi și libertăți fundamentale, fără a observa lipsa cerinței esențiale a existenței cererilor de verificare, ca temei al sesizării potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. În raport de cele expuse mai sus, față de greșita interpretare a prevederilor alin. (1), (7) și (9) din actul normativ susmenționat, Curtea va constata că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, urmând ca prin admiterea recursului să se dispună modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 6066 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către C.N.S.A.S. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013.