ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul S.P., născut în județul Dolj, să se constate

calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în

calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la secretul

corespondenței și al convorbirilor telefonice, dreptul la viață privată,

prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a

participat la acțiuni de poliție politică (a se vedea dosar fond).

de Apel

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 487

din 25 ianuarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În speță, sunt

întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a

se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Mai precis, instanța

a arătat faptul că pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef de colectiv

în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului București, iar prin

activitățile desfășurate a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

de pârâtul S.P.

În recursul său,

pârâtul a solicitat casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs se susține faptul că nu au fost depuse la dosar probe

din care să rezulte faptul că măsurile propuse de parte și descrise în nota de

constatare au fost puse în executare și au îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Recurentul arată că

instanța de fond a ignorat cadrul normativ în care și-a desfășurat activitatea,

scopul activității de informații nefiind susținerea puterii totalitare, ci

apărarea securității statului.

De asemenea,

recurentul precizează că faptele ce îi sunt imputate nu erau încriminate de

legislația în vigoare anterior anului 1989, așa încât nu poate fi condamnat în

prezent pentru acestea.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant a

învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

constatarea calității recurentului-pârât S.P. de lucrător al Securității, în

baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost

efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest

sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuție, de

către numiții V.I. (pentru Dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS) și

D.I. (pentru dosarul informativ nr. I 210198 - cotă CNSAS).

În urma analizării

înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la

concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt

îndeplinite în speță.

Această concluzie nu

poate fi împărtășită și de instanța de control judiciar.

Astfel, norma

anterior individualizată prevede următoarele condiții:

1) Persoana să aibă

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții

pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989.

Într-adevăr, după cum

rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/288 din 4 februarie 2011 și din

înscrisurile existente la dosar, recurentul a avut gradul de maior și funcția

de șef colectiv în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului

București.

2) În calitatea

menționată la punctul 1 și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste

partea în cauză să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte

consideră că această condiție nu este îndeplinită în speța de față, în

condițiile în care numitul D.I., care a formulat cererea de verificare din 5

iunie 2008 adresată CNSAS, nu apare nominalizat în nota de constatare din 4

februarie 2011 și, pe cale de consecință, nu sunt descrise activitățile

desfășurate de recurent în legătură cu acesta.

În ceea ce îl

privește pe petentul V.I., care a formulat cererea de verificare din 29

octombrie 2010, în nota de constatare individualizată anterior se consemnează,

referitor la dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS, faptul că recurentul

a desfășurat următoarele activități:

- a întocmit și

semnat nota la informațiile furnizate de sursa "C." din 13 aprilie

1985, în care a menționat: "V.I. este în atenție pe linia Alfa. Nota a

fost luată pentru cunoașterea și verificarea sa în scopul acordării avizului de

deplasare"; totodată, în cuprinsul acestei note se arată cu privire la

V.I.: "Inginer în cadrul Trustului de Construcții Hidroenergetice

București, serviciul tehnic. Are o practică de cca 8 ani, fiind un element

tânăr, în curs de formare. Este bine pregătit profesional și caută să învețe

lucruri noi, fapt pentru care este apreciat în cadrul serviciului și unității.

A fost trimis să lucreze în Algeria, unde a activat în ultimii 2 ani, fiind

apreciat ca un element bun. Este un element disciplinat, cinstit și corect, bun

coleg, muncește cu seriozitate (...)" - dosar fond;

- a întocmit și

semnat nota la informațiile furnizate de sursa "A." din 8 mai 1985,

în care a arătat: "V.I. este în atenție pe linia Alfa. Nota a fost luată

pentru verificarea sa, sursa fiind instruită în mod corespunzător cu sarcini în

acest sens. Nota se va exploata la acordarea avizului" - dosar fond; în

nota informativă aflată în discuție, sursa "Andrei" relatează cu

privire la V.I. că "este un om serios, bine pregătit profesional, cu o

frumoasă comportare, atât în cadrul serviciului, cât și în familie (...). Este

bine pregătit din punct de vedere politic, este de acord cu politica partidului

nostru (...)" dosar fond;

- a întocmit și

semnat raportul olograf cu privire la V.I., în care a consemnat următoarele

aspecte: "este un element conștiincios, pregătit profesional, care nu are

manifestări ostile la adresa regimului nostru, nu întreține relații cu cetățeni

străini și nu are rude în străinătate. Nu sunt cunoscuți cu pregătiri pentru o

eventuală rămânere ilegală în străinătate (...)".

Prin urmare, după cum

s-a precizat anterior, Înalta Curte nu poate reține faptul că activitatea

desfășurată de recurent în legătură cu petentul V.I. ar fi îngrădit drepturile

și libertățile fundamentale ale acestuia.

În același timp,

instanța de control judiciar nu poate analiza activitățile întreprinse de

recurent în privința celorlalte persoane nominalizate în nota de constatare

aflată în discuție, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, conform art.

1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin

care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări

membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii

privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept

se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea

de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria

persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au procedat la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) -

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană

poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de

această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul

dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au

fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun

text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de

lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul,

presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste

persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În speța de față,

Înalta Curte constată că celelalte persoane indicate în nota de constatare, în

afara petentului V.I., nu au solicitat stabilirea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

acestora.

În raport de cele

anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a

realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit.

a), art. 7 și art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Totodată, față de

soluția reținută anterior, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune

analizarea excepțiilor invocate în memoriul de recurs.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul S.P. împotriva Sentinței nr. 487 din 25 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - CL