ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.P., născut în județul Dolj, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a participat la acțiuni de poliție politică (a se vedea dosar fond).

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 487 din 25 ianuarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: În speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef de colectiv în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului București, iar prin activitățile desfășurate a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

3. Recursul declarat de pârâtul S.P. În recursul său, pârâtul a solicitat casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține faptul că nu au fost depuse la dosar probe din care să rezulte faptul că măsurile propuse de parte și descrise în nota de constatare au fost puse în executare și au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurentul arată că instanța de fond a ignorat cadrul normativ în care și-a desfășurat activitatea, scopul activității de informații nefiind susținerea puterii totalitare, ci apărarea securității statului.

De asemenea, recurentul precizează că faptele ce îi sunt imputate nu erau încriminate de legislația în vigoare anterior anului 1989, așa încât nu poate fi condamnat în prezent pentru acestea. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât S.P.

de lucrător al Securității, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuție, de către numiții V.I. (pentru Dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS) și D.I. (pentru dosarul informativ nr. I 210198 - cotă CNSAS). În urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță.

Această concluzie nu poate fi împărtășită și de instanța de control judiciar. Astfel, norma anterior individualizată prevede următoarele condiții: 1) Persoana să aibă calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989. Într-adevăr, după cum rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/288 din 4 februarie 2011 și din înscrisurile existente la dosar, recurentul a avut gradul de maior și funcția de șef colectiv în cadrul Serviciului 240 din Securitatea Municipiului București. 2) În calitatea menționată la punctul 1 și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte consideră că această condiție nu este îndeplinită în speța de față, în condițiile în care numitul D.I., care a formulat cererea de verificare din 5 iunie 2008 adresată CNSAS, nu apare nominalizat în nota de constatare din 4 februarie 2011 și, pe cale de consecință, nu sunt descrise activitățile desfășurate de recurent în legătură cu acesta. În ceea ce îl privește pe petentul V.I., care a formulat cererea de verificare din 29 octombrie 2010, în nota de constatare individualizată anterior se consemnează, referitor la dosarul informativ nr. I 258913 - cotă CNSAS, faptul că recurentul a desfășurat următoarele activități: - a întocmit și semnat nota la informațiile furnizate de sursa "C." din 13 aprilie 1985, în care a menționat: "V.I.

este în atenție pe linia Alfa. Nota a fost luată pentru cunoașterea și verificarea sa în scopul acordării avizului de deplasare"; totodată, în cuprinsul acestei note se arată cu privire la V.I.: "Inginer în cadrul Trustului de Construcții Hidroenergetice București, serviciul tehnic. Are o practică de cca 8 ani, fiind un element tânăr, în curs de formare. Este bine pregătit profesional și caută să învețe lucruri noi, fapt pentru care este apreciat în cadrul serviciului și unității. A fost trimis să lucreze în Algeria, unde a activat în ultimii 2 ani, fiind apreciat ca un element bun. Este un element disciplinat, cinstit și corect, bun coleg, muncește cu seriozitate (...)" - dosar fond; - a întocmit și semnat nota la informațiile furnizate de sursa "A." din 8 mai 1985, în care a arătat: "V.I.

este în atenție pe linia Alfa. Nota a fost luată pentru verificarea sa, sursa fiind instruită în mod corespunzător cu sarcini în acest sens. Nota se va exploata la acordarea avizului" - dosar fond; în nota informativă aflată în discuție, sursa "Andrei" relatează cu privire la V.I. că "este un om serios, bine pregătit profesional, cu o frumoasă comportare, atât în cadrul serviciului, cât și în familie (...). Este bine pregătit din punct de vedere politic, este de acord cu politica partidului nostru (...)" dosar fond; - a întocmit și semnat raportul olograf cu privire la V.I., în care a consemnat următoarele aspecte: "este un element conștiincios, pregătit profesional, care nu are manifestări ostile la adresa regimului nostru, nu întreține relații cu cetățeni străini și nu are rude în străinătate.

Nu sunt cunoscuți cu pregătiri pentru o eventuală rămânere ilegală în străinătate (...)". Prin urmare, după cum s-a precizat anterior, Înalta Curte nu poate reține faptul că activitatea desfășurată de recurent în legătură cu petentul V.I. ar fi îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale acestuia. În același timp, instanța de control judiciar nu poate analiza activitățile întreprinse de recurent în privința celorlalte persoane nominalizate în nota de constatare aflată în discuție, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au procedat la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. În speța de față, Înalta Curte constată că celelalte persoane indicate în nota de constatare, în afara petentului V.I., nu au solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului acestora. În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 7 și art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Totodată, față de soluția reținută anterior, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepțiilor invocate în memoriul de recurs. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.P. împotriva Sentinței nr. 487 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - CL