ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 13 iulie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului I.L. de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011 și înscrisurilor atașate cererii, pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Județean de Securitate Prahova și prin activitatea desfășurată a îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la secretul corespondenței, la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute de art. 28, art. 33 din Constituția României din 1965 și art. 17, art. 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Reclamantul a precizat că verificarea pârâtului sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității a fost efectuată în baza Cererii nr. P 778/03 din 21 mai 2009, formulată de N.M., în privința căreia a fost deschisă o acțiune informativă, fiind semnalată ca o persoană care comentează ostil conducerea superioară de partid și de stat, întreține relații cu cetățenii străini și are intenții de rămânere ilegală în străinătate. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 476 din 25 ianuarie 2012, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului I.L.

de lucrător al Securității. Instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității, întrucât acesta, în virtutea funcției exercitate, de locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Județean de Securitate Prahova, a desfășurat activități prin care s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată. Apărările pârâtului, în sensul conformității acțiunilor sale cu legislația în vigoare la data la care au fost săvârșite, au fost considerate de prima instanță ca fiind fără relevanță juridică în cauză, cu motivarea că nu pot fi exceptate de la aplicarea O.U.G.

nr. 24/2008 acele acțiuni care au avut ca rezultat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, care erau recunoscute prin legile în vigoare la acea dată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I.L., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de pârâtul C.N.S.A.S. Ca prim motiv de recurs, s-a invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii instanței de fond în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătându-se că nu au fost expuse considerentele care au stat la baza admiterii acțiunii, nu au fost analizate probele administrate și nu s-a răspuns la apărările formulate de recurentul-pârât prin întâmpinare, completarea la întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, formulat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-au formulat următoarele susțineri: - nu a fost analizată de prima instanță apărarea privind nerespectarea dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că notele de constatare se comunică persoanelor verificate, precum și persoanelor care au solicitat verificarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; - nu s-a avut în vedere încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 prin formularea acțiunii în justiție în baza unei note de constatare, care la rubrica "întocmit" nu poartă nicio semnătură; - nu au fost analizate apărările referitoare la faptul că o parte din înscrisurile depuse la dosar nu au fost întocmite de recurentul-pârât și sunt chiar ulterioare perioadei în care acesta a fost lucrător al Securității, că solicitarea de date despre petenta N.M. s-a făcut ca urmare a cererii șefului unității și șefului de compartiment și că nu a existat o încălcare a libertății de exprimare, a libertății opiniilor, a secretului corespondenței și dreptului la viață privată, în condițiile în care nu au fost administrate dovezi, fiind prezentate numai măsurile pe care ofițerul informativ avea sarcina legală să le ia pentru prevenirea sau contracararea delictelor de opinie, incriminate penal ca reprezentând factori de risc la adresa securității statului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților. Recurentul a considerat neîntemeiat că nu au fost respectate aceste prevederi legale, astfel că este nefondată prima critică formulată în recurs în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., constatându-se că prima instanță a prezentat o motivare coerentă, clară și lipsită de contradicții sau de ambiguități, cu dezvoltarea raționamentului juridic care a condus la pronunțarea hotărârii printr-o interpretare corectă a normelor legale incidente în cauză. În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 martie 2007 în cauza Gheorghe c. României), sentința instanței de fond cuprinde un răspuns specific, explicit la problema dedusă judecății. Critica formulată pe fondul cauzei în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, în raport cu elementele de fapt concrete ale cauzei. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, se constată că judecătorul fondului nu a fost învestit în mod legal pentru a se pronunța, întrucât această apărare a fost formulată de către recurentul-pârât numai după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse la data de 25 ianuarie 2012 și fără a se dovedi vătămarea adusă dreptului la apărare, în condițiile în care partea a fost legal citată în cauză, i-au fost comunicate toate înscrisurile prezentate de intimatul-reclamant pentru dovedirea acțiunii, având astfel posibilitatea să propună și să administreze probele considerate necesare și utile în argumentarea propriilor susțineri.

Recurentul-pârât a invocat neîntemeiat și încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind că Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011 poartă numele și semnăturile persoanelor care au întocmit-o și vizat, deși mențiunile respective nu sunt prevăzute cu caracter obligatoriu, sub sancțiunea nulității, în legea indicată anterior. Ultima critică formulată pe fondul cauzei, cu privire la aprecierea probelor administrate și la interpretarea dispozițiilor legale referitoare la activitatea desfășurată de recurentul-pârât, în calitate de ofițer al fostei Securități, este nefondată și urmează să fie respinsă. Calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securității a fost corect stabilită de prima instanță numai în raport cu activitatea acestuia și în considerarea efectelor juridice produse asupra drepturilor fundamentale recunoscute și de legislația în vigoare la acea dată pentru persoana care a solicitat verificarea la C.N.S.A.S.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul-pârât a propus cu privire la persoana respectivă măsuri informativ-operative, care au și fost puse în aplicare, astfel că, s-a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptului la viață privată - secretul corespondenței, recunoscute și garantate de art. 28 și art. 33 din Constituția României din 1965, art. 17 și art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Față de acțiunile concrete realizate de recurentul-pârât, au fost corect respinse susținerile sale privind conformitatea activității desfășurate cu legislația în vigoare la acea dată, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru existența calității de lucrător al Securității după verificarea ofițerilor și subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate. Instanța de fond a realizat o interpretare corectă a actului normativ sus-menționat, reținând că poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituțiilor prevăzute expres de legea privind deconspirarea Securității în perioada 1945 - 1989 și a desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Față de definiția legală a noțiunii de lucrător al Securității, de gradele și de funcțiile deținute de recurentul-pârât în cadrul fostei Securități în perioada 1984 - 1985 și de măsurile informativ-operative propuse de acesta, conform documentelor indicate în Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011, instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat, constatând îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.L. împotriva Sentinței civile nr. 476 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ