ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 13 iulie 2011,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului I.L. de

lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1092

din 20 mai 2011 și înscrisurilor atașate cererii, pârâtul a avut gradul de

locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Județean de Securitate

Prahova și prin activitatea desfășurată a îngrădit următoarele drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în

vigoare la acea dată: dreptul la secretul corespondenței, la viață privată,

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute de art.

28, art. 33 din Constituția României din 1965 și art. 17, art. 19 din Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Reclamantul a

precizat că verificarea pârâtului sub aspectul constatării calității de

lucrător al Securității a fost efectuată în baza Cererii nr. P 778/03 din 21

mai 2009, formulată de N.M., în privința căreia a fost deschisă o acțiune

informativă, fiind semnalată ca o persoană care comentează ostil conducerea

superioară de partid și de stat, întreține relații cu cetățenii străini și are

intenții de rămânere ilegală în străinătate.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 476 din 25 ianuarie 2012, prin care a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului I.L. de

lucrător al Securității.

Instanța de fond a

reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de

lucrător al Securității, întrucât acesta, în virtutea funcției exercitate, de

locotenent în cadrul Serviciului II/A din Inspectoratul Județean de Securitate

Prahova, a desfășurat activități prin care s-a adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare

la acea dată.

Apărările pârâtului,

în sensul conformității acțiunilor sale cu legislația în vigoare la data la

care au fost săvârșite, au fost considerate de prima instanță ca fiind fără

relevanță juridică în cauză, cu motivarea că nu pot fi exceptate de la

aplicarea O.U.G. nr. 24/2008 acele acțiuni care au avut ca rezultat încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, care erau

recunoscute prin legile în vigoare la acea dată.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul I.L., solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de pârâtul

C.N.S.A.S.

Ca prim motiv de

recurs, s-a invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

nemotivarea hotărârii instanței de fond în conformitate cu prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătându-se că nu au fost expuse considerentele

care au stat la baza admiterii acțiunii, nu au fost analizate probele

administrate și nu s-a răspuns la apărările formulate de recurentul-pârât prin

întâmpinare, completarea la întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, formulat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru interpretarea

și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, s-au formulat următoarele susțineri:

- nu a fost analizată

de prima instanță apărarea privind nerespectarea dispozițiilor art. 10 din

O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că notele de constatare se comunică persoanelor

verificate, precum și persoanelor care au solicitat verificarea, prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire;

- nu s-a avut în

vedere încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prin

formularea acțiunii în justiție în baza unei note de constatare, care la

rubrica "întocmit" nu poartă nicio semnătură;

- nu au fost

analizate apărările referitoare la faptul că o parte din înscrisurile depuse la

dosar nu au fost întocmite de recurentul-pârât și sunt chiar ulterioare

perioadei în care acesta a fost lucrător al Securității, că solicitarea de date

despre petenta N.M. s-a făcut ca urmare a cererii șefului unității și șefului

de compartiment și că nu a existat o încălcare a libertății de exprimare, a

libertății opiniilor, a secretului corespondenței și dreptului la viață

privată, în condițiile în care nu au fost administrate dovezi, fiind prezentate

numai măsurile pe care ofițerul informativ avea sarcina legală să le ia pentru

prevenirea sau contracararea delictelor de opinie, incriminate penal ca

reprezentând factori de risc la adresa securității statului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Hotărârea instanței

de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., cuprinzând atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților.

Recurentul a

considerat neîntemeiat că nu au fost respectate aceste prevederi legale, astfel

că este nefondată prima critică formulată în recurs în baza dispozițiilor art.

304 pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că prima instanță a prezentat o

motivare coerentă, clară și lipsită de contradicții sau de ambiguități, cu

dezvoltarea raționamentului juridic care a condus la pronunțarea hotărârii

printr-o interpretare corectă a normelor legale incidente în cauză.

În conformitate cu

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din

Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 martie

2007 în cauza Gheorghe c. României), sentința instanței de fond cuprinde un

răspuns specific, explicit la problema dedusă judecății.

Critica formulată pe

fondul cauzei în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanța de fond a

interpretat corect dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată

prin Legea nr. 293/2008, în raport cu elementele de fapt concrete ale cauzei.

Cu privire la

încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, se constată

că judecătorul fondului nu a fost învestit în mod legal pentru a se pronunța,

întrucât această apărare a fost formulată de către recurentul-pârât numai după

închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse la data de 25 ianuarie

2012 și fără a se dovedi vătămarea adusă dreptului la apărare, în condițiile în

care partea a fost legal citată în cauză, i-au fost comunicate toate

înscrisurile prezentate de intimatul-reclamant pentru dovedirea acțiunii, având

astfel posibilitatea să propună și să administreze probele considerate necesare

și utile în argumentarea propriilor susțineri.

Recurentul-pârât a

invocat neîntemeiat și încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr.

24/2008, dat fiind că Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011 poartă

numele și semnăturile persoanelor care au întocmit-o și vizat, deși mențiunile

respective nu sunt prevăzute cu caracter obligatoriu, sub sancțiunea nulității,

în legea indicată anterior.

Ultima critică

formulată pe fondul cauzei, cu privire la aprecierea probelor administrate și

la interpretarea dispozițiilor legale referitoare la activitatea desfășurată de

recurentul-pârât, în calitate de ofițer al fostei Securități, este nefondată și

urmează să fie respinsă.

Calitatea

recurentului-pârât de lucrător al Securității a fost corect stabilită de prima

instanță numai în raport cu activitatea acestuia și în considerarea efectelor

juridice produse asupra drepturilor fundamentale recunoscute și de legislația

în vigoare la acea dată pentru persoana care a solicitat verificarea la

C.N.S.A.S.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că recurentul-pârât a propus cu privire la persoana

respectivă măsuri informativ-operative, care au și fost puse în aplicare,

astfel că, s-a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, precum și dreptului la viață privată - secretul corespondenței,

recunoscute și garantate de art. 28 și art. 33 din Constituția României din

1965, art. 17 și art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice.

Față de acțiunile

concrete realizate de recurentul-pârât, au fost corect respinse susținerile

sale privind conformitatea activității desfășurate cu legislația în vigoare la

acea dată, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru existența calității de

lucrător al Securității după verificarea ofițerilor și subofițerilor care au

contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate.

Instanța de fond a

realizat o interpretare corectă a actului normativ sus-menționat, reținând că

poate avea calitatea de lucrător al Securității doar persoana care a activat în

mod efectiv în cadrul instituțiilor prevăzute expres de legea privind

deconspirarea Securității în perioada 1945 - 1989 și a desfășurat activități

prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Față de definiția

legală a noțiunii de lucrător al Securității, de gradele și de funcțiile

deținute de recurentul-pârât în cadrul fostei Securități în perioada 1984 -

1985 și de măsurile informativ-operative propuse de acesta, conform

documentelor indicate în Nota de constatare nr. DI/I/1092 din 20 mai 2011,

instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat, constatând

îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile prevăzute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.L. împotriva Sentinței civile nr. 476 din 25 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ