ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se rețină calitatea de

lucrător al securității în ceea ce îl privește pârâtul M.E.

În motivarea acțiunii

s-au arătat următoarele:

Prin cererea din 8

martie 2010 adresată C.N.S.A.S. I.A., s-a solicitat verificarea, sub aspectul

constatării calității de lucrător al securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. X1, I.S.

De asemenea, s-a mai

arătat că prin cererea din 20 septembrie 2010 adresată instituției reclamante

de către B.V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de

lucrător al securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului nr. X2, la care petentul a avut acces în temeiul

legii.

A mai arătat

reclamantul că, din actele dosarului rezultă că pârâtul, având gradul de

locotenent în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, a

semnalat că numitului B.E. întreține relații cu cetățeni străini în scopul de a

rămâne ilegal în străinătate.

A conchis reclamantul

că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.

Prin sentința nr.

4231 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea promovată

de reclamantul C.N.S.A.S.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut următoarele:

În acțiune și în nota

de constatare se face vorbire despre calitatea de lucrător a pârâtului datorită

activității prestate de acesta în dosarele: (1) nr. X1, pentru care solicitarea

de verificare sub aspectul calității de lucrător al securității este formulată de

numita I.A. (cerere din 8 martie 2010); (2) nr. X2 pentru care solicitarea de verificare

este formulată de numitul B.V. (cerere din 20 septembrie 2010); precum și (3)

nr. X3.

Pentru acest din urmă

dosar însă, nr. X3, în care sunt semnalate informații în legătură cu numitul B.E.

(și anume în sensul că acesta ar întreține relații cu cetățeni străini în scopul

de a rămâne ilegal în străinătate, iar ca urmare s-a solicitat efectuarea de investigații,

pârâtul demarând măsuri de investigații asupra urmăritului), instanța a constatat

că nu există solicitare de verificare a pârâtului sub aspectul constatării calității

de lucrător al securității.

Așa fiind, în privința

acestui din urmă dosar, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

În ceea ce privește primul

dosar, nr. X1, instanța a constatat că în legătură cu persoana urmărită, I.S., sunt

depuse în dovedire doar două note de constatare.

A reținut instanța că

una din note nu este semnată și din niciuna dintre note nu rezultă desfășurarea

de activități prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Dincolo de împrejurarea

că nu se cunoaște cine a dat respectivele note, instanța a apreciat că informațiile

astfel comunicate nu se subscriu activității prestate de un lucrător al securității,

în sensul avut în vedere de O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește al

doilea dosar, nr. X2, persoană urmărită, B.V., s-a reținut că este depusă de către

reclamant doar o adresă în referire la numitul M.N.M., fără niciun act referitor

la solicitantul B.V.

În consecință, s-a apreciat

că în ceea ce privește faptele pentru care reclamantul a solicitat constatarea calității

de lucrător prin acțiune, acestea fie nu sunt dovedite, fie privesc persoane pentru

care solicitarea de verificare nu este formulată conform legii.

Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs C.N.S.A.S., care a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ, susținând, în

esență, următoarele critici:

- instanța de fond a interpretat

și aplicat greșit prevederile art. 1 alin. (7) și alin. (8) și art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, reținând fără temei că din probele cauzei nu ar rezulta că pârâtul

a desfășurat „activități prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi sau libertăți

fundamentale” ale persoanelor ale căror dosare de urmărire le-a instrumentat;

- din probele administrate

rezultă că pârâtul a realizat sau a organizat urmărirea informativă a titularilor

dosarelor;

- în mod greșit a reținut

instanța de fond că verificarea dosarului nr. X3, titular B.E. ar fi nelegală în

lipsa cererii de verificare din partea celui urmărit, atâta vreme cât este necesară

aprecierea întregii activități a fostului ofițer de securitate, pentru a se stabili

dacă sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, autoritatea

reclamantă a solicitat admiterea recursului, admiterea acțiunii și constatarea calității

de lucrător al fostei securități, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Intimatul-pârât a

depus concluzii scrise prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în

esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

recurs

Recursul este întemeiat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, prin nota de

constatare din 22 decembrie 2011 întocmită de Direcția de investigații din cadrul

C.N.S.A.S., s-a reținut, în esență, că intimatul-pârât ofițer în cadrul Inspectoratului

de Securitate al Municipiului București, în perioada 1979-1981, a contribuit la

instrumentarea dosarelor de urmărire nr. X1 titular I.S., nr. X3 titular B.E. și

nr. X2 titular B.V., desfășurând activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța de fond, prin

sentința pronunțată, a respins sesizarea C.N.S.A.S., reținând, în esență, că în

ceea ce privește dosarul nr. X3 titular B.E., verificarea s-a realizat prin extindere

din oficiu, în lipsa unei solicitări/cereri din partea titularului dosarului de

urmărire, așa cum cer dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Autoritatea recurentă,

prin cererea de recurs, a susținut că C.N.S.A.S. nu este limitat la verificarea

activității pe care ofițerii/subofițerii de securitate au desfășurat-o în dosarele

persoanelor care au formulat cerere de verificare, din moment ce calitatea de lucrător

în sensul art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie stabilită în raport cu întreaga

activitate a celui verificat, susținere care, în opinia Înaltei Curți, este lipsită

de temei legal.

Astfel, din interpretarea

art. 1 alin. (7) coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă, în mod neechivoc,

că aflarea identității și verificarea calității de lucrător al securității se face

exclusiv la cererea persoanei îndreptățite, față de cel care a contribuit la instrumentarea

dosarului său, atunci când cel vizat nu face parte dintre persoanele care ocupă

demnitățile și funcțiile enumerate la art. 3.

În ceea ce privește dosarele

nr. X1 titular I.S., nr. X3 și nr. X2 titular B.V., instanța de fond a reținut,

în esență, că susținerile autorității reclamante sunt nedovedite, concluzie lipsită

de temei faptic și legal.

Astfel, în ceea ce privește

dosarul nr. X1, din notele olografe aflate la dosarul instanței de fond, rezultă

că titularul dosarului, I.S. a făcut obiectul unor acțiuni de filaj și investigare/supraveghere

din partea intimatului-pârât, în cursul lunii aprilie 1981, în scopul stabilirii

atitudinii și activităților acestuia „la adresa politicii promovate de partidul

și statul nostru”, acesta nefiind semnalat „cu manifestări, discuții sau comentarii

negative la adresa politicii promovate de partidul și statul nostru pe plan intern

și extern”.

Deci, notele întocmite

de intimatul-pârât probează faptul că prin activitățile organizate și desfășurate

față de titularul dosarului nr. X1 a îngrădit dreptul la viață privată al acestuia,

recunoscut prin art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile

și politice.

Aceeași situație este

probată și în cazul numitului B.V., titular al dosarului nr. X2, fiul unui imigrat

politic grec, care, începând cu 10 ianuarie 1980 a fost supravegheat, stabilindu-se

că acesta „face unele afirmații și comentarii negative la adresa politicii partidului

și statului nostru”.

În concluzie, recursul

este întemeiat, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică în ceea

ce privește aprecierile referitoare la activitatea intimatului-pârât realizată în

dosarele nr. X1 titular I.S. și nr. X2 titular B.V., care întrunește condițiile

cerute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel fiind, rejudecând

cauza, acțiunea C.N.S.A.S. va fi admisă și se va constata calitatea de lucrător

al fostei securități, în ceea ce privește activitatea pârâtului din cele două dosare

de urmărire: nr. X1 și nr. X2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 4231 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată

de reclamantul C.N.S.A.S.

Constată calitatea pârâtului

de lucrător al securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.