ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1174/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul G.E., din localitatea Bistreț, județul Dolj, să se constate

calitatea pârâtului de lucrător al securității.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de

pârât, în calitate de angajat al fostei securități, au îngrădit dreptul la

viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965 și de art.

17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, excepție ce a fost respinsă de către

instanță la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2011.

Pe

fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a

participat la cercetarea unei persoane semnalate ca autoare a unor înscrisuri

cu caracter dușmănos la adresa regimului comunist. Totodată, pârâtul a arătat

că celelalte acte existente la dosar se referă la alte persoane.

2.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

6031 din 19 octombrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

-

În speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Mai

precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a avut gradul de ofițer și

funcția de locțiitor al comandantului al unei unității speciale din cadrul

Comandamentului pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni.

Pârâtul,

în calitatea de mai sus, a participat la cercetarea unor înscrisuri având un

caracter „dușmănos” sau „necorespunzător”, întrucât erau îndreptate împotriva

regimului totalitar comunist, a identificat autorul acestora și a informat

organul de securitate competent teritorial pe a se lua măsurile

corespunzătoare. În concret, instanța a făcut referire la mai multe persoane

aflate în această situație, printre care și solicitantul D.I.

Curtea

de apel a apreciat faptul că, prin activitățile pe care le-a desfășurat în

virtutea funcției sale, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare

la acea dată: dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor.

3.

Recursul declarat de pârâtul G.E.

În

recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

În

motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent

următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată:

3.1.

Soluția pronunțată de prima instanță pe excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei este dată cu nerespectarea prevederilor art. 9 C. proc.

civ.

În

opinia recurentului, calitatea pentru a putea promova acțiunea în justiție

trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului vătămat, întrucât

acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv ce aparține persoanei care

a adresat solicitarea C.N.S.A.S. și, în niciun caz, nu poate aparține acestei

instituții.

3.2.

Instanța de fond putea cerceta activitatea pârâtului doar cu privire la

persoana care a solicitat constatarea calității de lucrător al securității,

respectiv numitul D.I.

Recurentul

a arătat faptul că numitul D.I. a fost identificat în arhivele fostei securități

cu Dosarul nr. I/210198, în care numele părții se află doar la fila 5, într-o

adresa prin care o unitate de securitate a fost înștiințată că raportul de

constatare tehnico-științifică privitor la D.I. a fost trimis la o altă unitate

de securitate, adresă prin care se solicita să se întreprindă măsurile legale

ce se impuneau.

În

concepția recurentului, adresa anterior arătată nu poate fi interpretată ca

fiind de natură să îngrădească sau să suprime drepturile și libertățile

fundamentale ale celui la care se referă.

Intimatul

C.N.S.A.S.i a identificat în arhive materiale care se referă la alte persoane

decât numitul D.I., persoane care nu au solicitat constatarea calității de

lucrător al securității.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din

oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant

C.N.S.A.S. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca

obiect constatarea calității recurentului-pârât G.E. de lucrător al securității,

în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările

au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în

acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuție,

de către numitul D.I. Recurentul, în calitate de ofițer, a contribuit la

instrumentarea dosarului nr. I/210198 (cotă C.N.S.A.S.).

În

urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a

ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt

îndeplinite în speță.

Această

concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de control judiciar.

În

cuprinsul memoriului de recurs, partea nu a negat nici calitatea de lucrător al

securității și nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate

în instrumentarea dosarului nr. I/210198 (cotă C.N.S.A.S.).

Astfel,

prin adresa nr. 00338131 din 12 februarie 1985, recurentul-pârât G.E. în

calitate de locțiitor al comandantului unității speciale din cadrul

Departamentului Securității Statului, Comandamentul pentru Tehnică Operativă și

Transmisiuni, a informat securitatea Municipiului București că, în urma

cercetării unui număr de șase materiale cu conținut necorespunzător, expediate

pe calea poștei în luna noiembrie 1984, a fost identificat autorul acestora ca

fiind D.I. și a propus luarea acestuia în evidența autorilor de înscrisuri cu

conținut necorespunzător pe linia compartimentului și sub directa îndrumare a

Direcției cercetări penale, precum aplicarea măsurilor legale. Actele

respective se refereau la unele scrisori adresate de numitul D.I., fără a-și

preciza identitatea, către Congresul XIII al P.C.R., Marea Adunare Națională,

Televiziunea Română, redacția ziarului „S.”, organizația sindicală a

Întreprinderii T. și organizația sindicală a Întreprinderii „R. (a se vedea

fila 17 dosar fond).

Înalta

Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că activitatea desfășurată de

intimatul-pârât de cercetare a scrisorilor unor persoane particulare cu

conținut îndreptat împotriva regimului totalitar comunist, identificarea

acestor persoane și aducerea lor în atenția organelor de securitate competente

și a organelor de cercetare penală, în vederea luării de măsuri, încalcă

dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din

1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art.

19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Într-adevăr,

critica recurentului referitoare la faptul că nu putea fi analizată activitatea

sa în calitate de ofițer decât în legătură cu numitul D.I., care a făcut

solicitarea către C.N.S.A.S., este corectă. Însă, activitatea desfășurată de

parte cu privire la numitul D.I. este suficientă pentru constatarea calității

acestuia de lucrător al securității.

În

fine, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica

recurentului prezentată la pct. 3 alin. (1), întrucât intimatul C.N.S.A.S. avea

competența de a sesiza instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, în raport de prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) raportat la art.

11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față

de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.E. împotriva sentinței nr. 6031 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.