ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1174/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G.E., din localitatea Bistreț, județul Dolj, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție ce a fost respinsă de către instanță la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2011. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a participat la cercetarea unei persoane semnalate ca autoare a unor înscrisuri cu caracter dușmănos la adresa regimului comunist. Totodată, pârâtul a arătat că celelalte acte existente la dosar se referă la alte persoane. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6031 din 19 octombrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: - În speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al securității. Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a avut gradul de ofițer și funcția de locțiitor al comandantului al unei unității speciale din cadrul Comandamentului pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni. Pârâtul, în calitatea de mai sus, a participat la cercetarea unor înscrisuri având un caracter „dușmănos” sau „necorespunzător”, întrucât erau îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, a identificat autorul acestora și a informat organul de securitate competent teritorial pe a se lua măsurile corespunzătoare.

În concret, instanța a făcut referire la mai multe persoane aflate în această situație, printre care și solicitantul D.I. Curtea de apel a apreciat faptul că, prin activitățile pe care le-a desfășurat în virtutea funcției sale, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. 3. Recursul declarat de pârâtul G.E. În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 3.1. Soluția pronunțată de prima instanță pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este dată cu nerespectarea prevederilor art. 9 C. proc. civ. În opinia recurentului, calitatea pentru a putea promova acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului vătămat, întrucât acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv ce aparține persoanei care a adresat solicitarea C.N.S.A.S. și, în niciun caz, nu poate aparține acestei instituții. 3.2. Instanța de fond putea cerceta activitatea pârâtului doar cu privire la persoana care a solicitat constatarea calității de lucrător al securității, respectiv numitul D.I.

Recurentul a arătat faptul că numitul D.I. a fost identificat în arhivele fostei securități cu Dosarul nr. I/210198, în care numele părții se află doar la fila 5, într-o adresa prin care o unitate de securitate a fost înștiințată că raportul de constatare tehnico-științifică privitor la D.I. a fost trimis la o altă unitate de securitate, adresă prin care se solicita să se întreprindă măsurile legale ce se impuneau. În concepția recurentului, adresa anterior arătată nu poate fi interpretată ca fiind de natură să îngrădească sau să suprime drepturile și libertățile fundamentale ale celui la care se referă. Intimatul C.N.S.A.S.i a identificat în arhive materiale care se referă la alte persoane decât numitul D.I., persoane care nu au solicitat constatarea calității de lucrător al securității.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât G.E. de lucrător al securității, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuție, de către numitul D.I.

Recurentul, în calitate de ofițer, a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I/210198 (cotă C.N.S.A.S.). În urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță. Această concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de control judiciar. În cuprinsul memoriului de recurs, partea nu a negat nici calitatea de lucrător al securității și nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea dosarului nr. I/210198 (cotă C.N.S.A.S.).

Astfel, prin adresa nr. 00338131 din 12 februarie 1985, recurentul-pârât G.E. în calitate de locțiitor al comandantului unității speciale din cadrul Departamentului Securității Statului, Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, a informat securitatea Municipiului București că, în urma cercetării unui număr de șase materiale cu conținut necorespunzător, expediate pe calea poștei în luna noiembrie 1984, a fost identificat autorul acestora ca fiind D.I. și a propus luarea acestuia în evidența autorilor de înscrisuri cu conținut necorespunzător pe linia compartimentului și sub directa îndrumare a Direcției cercetări penale, precum aplicarea măsurilor legale. Actele respective se refereau la unele scrisori adresate de numitul D.I., fără a-și preciza identitatea, către Congresul XIII al P.C.R., Marea Adunare Națională, Televiziunea Română, redacția ziarului „S.”, organizația sindicală a Întreprinderii T. și organizația sindicală a Întreprinderii „R.

(a se vedea fila 17 dosar fond). Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că activitatea desfășurată de intimatul-pârât de cercetare a scrisorilor unor persoane particulare cu conținut îndreptat împotriva regimului totalitar comunist, identificarea acestor persoane și aducerea lor în atenția organelor de securitate competente și a organelor de cercetare penală, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Într-adevăr, critica recurentului referitoare la faptul că nu putea fi analizată activitatea sa în calitate de ofițer decât în legătură cu numitul D.I., care a făcut solicitarea către C.N.S.A.S., este corectă. Însă, activitatea desfășurată de parte cu privire la numitul D.I. este suficientă pentru constatarea calității acestuia de lucrător al securității. În fine, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentului prezentată la pct. 3 alin. (1), întrucât intimatul C.N.S.A.S. avea competența de a sesiza instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, în raport de prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) raportat la art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinței nr. 6031 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.