ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10138/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând să se constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului. În motivarea, în fapt, a cererii reclamantul arată în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată și la exprimare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, iar la data de 01 noiembrie 2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei nota de constatare din 26 august 2011 și actele care au stat la baza emiterii acesteia. Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de mandate expres a CNSAS, pentru Dosarele nr. R 1477 și R 1005, întrucât nu exista nici o solicitare a titularului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în calitate de angajat al Securității, s-a conformat cadrului legal în vigoare care reglementa activitatea informativ-operativă, care nu au fost emise în scopul susținerii regimului totalitar comunist, ci în scopul apărării securității statului.

În ceea ce privește presupusa încălcare a libertății de exprimare și a dreptului la viață privată, pârâtul susține că legislația comunistă limita dreptul la liberă exprimare, prin dispoziții cu caracter penal, iar delictele de opinie incriminate penal reprezentau factori de risc la adresa securității statului, organele de securitate având sarcină legală de a culege, valorifica și soluționa prin misiuni preventive sau de contracarare informații privind asemenea fapte. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4125 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul C.I.

S-a constatat că pârâtul a avut calitate de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentința, Curtea de apel a reținut că, raportat la condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, pârâtul, a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Municipiului București - Securitate, Serviciul 220 (1978, 1979) și respective maior (1985, 1987), îndeplinind și funcția de șef de colectiv în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 140 (1985, 1987). În ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea ca, în perioada 1945 - 1989, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Curtea a reținut că la dosarul cauzei se află mai multe înscrisuri din care rezultă că pârâtul, a dispus urmărirea informativă a numiților F.R.V., ghid O., supravegheat informativ în urma faptului că a depus o cerere de căsătorie cu o persoană din Anglia; T.A., economist la Grupul Școlar U., supravegheat informativ pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice și elevilor de la locul de muncă; R.L., inginer în cadrul Centrului de Cercetare Inginerie Tehnologică București, recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor de serviciu.

S-a reținut, de asemenea că la dosarul cauzei au fost depuse adrese semnate sau aprobate de către pârât, din care rezultă că efectuau activități de urmărire informativă cu privire la aceste persoane, solicitând informații, Sarcini de supraveghere a telefoanelor, Note de relații, Rapoarte de finalizare a urmăririi informative, întocmite și semnate de către pârât, din care rezultă natura cercetărilor efectuate față de persoanele urmărite și măsurile ce vor fi luate de către ofițerii din subordine, modalitatea de generare a discuțiilor și informațiile ce urmează a fi obținute, dirijarea informatorilor, folosirea mijloacelor de tehnică operativă, precum și aprobări cu propuneri de avertizare. Totodată s-a avut în vedere că pârâtul a întocmit Rapoartele cu propunerile de recrutare și cu privire la modul cum a decurs recrutarea numitului T.A., în care se a folosit mijloace specifice în vederea verificării acestei persoane, precum și un instructaj numitului R.L.

pentru a furniza informații în legătură cu persoanele care colportează știri difuzate la postul de radio “E.L.”, persoanele cu intenții de evaziune, etc. În ceea ce privește apărările pârâtului, s-a arătat in considerentele sentinței atacate că O.U.G. nr. 24/2008 nu-și propune să antreneze răspunderea penală pentru fapte săvârșite anterior, ci în scopul stabilirii adevărului istoric despre regimul comunist și de deconspirare a persoanelor prin consemnare publică a activității acestora, reglementează procedură prin care se constată că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securități.

Dincolo de scopul pentru care aceste persoane erau prelucrate în dosare de urmărire informativă, metodele prin care se desfășura această activitate, prin obținerea de informații ce vizau anturajul, comportamentul în familie și relațiile cu persoanele apropiate din viața profesională și socială ale persoanelor urmărite, precum și opiniile acestora despre anumite aspecte ale vieții sociale și politice, obținute prin intermediul unor informatori, mijloacele tehnice de obținere a informațiilor, s-a precizat că au încălcat dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare. În ceea ce privește aspectul legat de lipsa de mandat expres a CNSAS, pentru Dosarele nr. R 1477 și R 1005, întrucât nu exista nici o solicitare a titularului, Curtea de apel a reținut că cererea de verificare formulată de petiționar a vizat întreaga activitate informativă a pârâtului cuprinsă în nota de constatare din 26 august 2011 întocmită de CNSAS.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul - pârât C.I. În motivarea cererii de recurs, pârâtul C.I. a arătat în esență următoarele: - Hot ărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Legisla ția deconspirării provoacă restrângeri ale exercițiului unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării. Aceste restrângeri trebuie să fie justificate rezonabil într-o societate democratică și aplicate proporțional cu valorile ocrotite; Ne ținând seama de caracteristicile legislației revizuite a deconspirării, de specificul, limitele și riscurile domeniului reglementat, instanța de fond s-a situat în afara menirii constituționale a autorității judecătorești, transformând-o într-o prelungire a autorității executive.

În acest caz, liberul acces la justiție, un principiu consistent și real de asigurare a preeminenței dreptului, inseparabil de egalitatea părților, a devenit o simplă formalitate de validare a punctului de vedere și interesului funcțional al instituției reclamante. Controlul judiciar nu a fost efectiv, ci înlocuit cu un simulacru. Curtea a validat interpretarea că C.N.S.A.S. ar putea sesiza instanța cu privire la orice persoană pe care o identifică în arhivele sale, ceea ce este evident eronat. Se arată că instituția reclamantă a susținut în răspunsul la întâmpinarea pârâtului că, pentru depistarea colaboratorilor și a lucrătorilor de Securitate (în accepțiunea art. 2 din Lege) este necesară consultarea întregului material arhivistic.

Dar acest argument nu explică extinderea verificărilor în arhive, care este o activitate distinctă, la sesizarea Curții, care este o cu totul altă activitate. - În mod greșit a admis instanța de fond sesizarea reclamantului cu cererea de verificare a calității de lucrător al securității în cazul persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului privind pe T.A. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) din Regulamentul C.N.S.A.S., persoana îndreptățită la acces [potrivit art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008] trebuie să ata șeze cererii către C.N.S.A.S. dovada calității de persoana îndreptățită. În acela și mod nelegal și nepermis, a procedat reclamanta C.N.S.A.S. și în cazul extinderii ilegale a investigațiilor din arhiva propriei: în cazul lui R.L.

Dosar nr. R 1005, fapt de natură a duce la schimbarea solu ție pronunțate. - În legătură cu fondul cauzei consideră recurentul că în mod nelegal, instanța de judecată a apreciat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute in O.U.G. 24/2008, art. 2 lit. a), în sensul că prin activitatea desfășurată în general, deci nu în dosarul stipulat în art. 1 alin. (7), pârâtul recurent ar fi suprimat, respectiv a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Astfel, Curtea de Apel, preluând interpretările false, denaturate a invocat ca probe în susținerea sentinței, prezentările selective făcute de reclamant în acțiunea în constatare care omit relevarea obiectivelor de siguranță ale statului reale urmărite prin demersurile inițiate, aspecte evidențiate documentat de recurent (dar neluate în considerare de către Curte).

- Cazul titularului FRV care într-un moment clar stabilit al vieții sale a devenit o persoană debusolată, cu accente grave de aventurier, implicat în acțiuni ilegale și semnalat în derivă chiar de mama sa, a fost un caz fericit de rezolvarea și recuperare pentru familie și societate. Faptul că s-a reușit influențarea sa pozitivă prin eforturile conjugate ale colectivului de muncă, al familiei și chiar ale organelor judiciare care l-au prevenit ca infracțiunile comise pot conduce la pierderea libertății, nu poate fi considerată o încălcare a drepturilor sale la viața privată. Apoi se ignoră faptul că opțiunea de a se căsători și stabili în străinătate nu era responsabilitatea recurentului C.I.

ci a Consiliului de Stat, organism ce nu avea de a face prin nimic cu munca de securitate a statului. Nu serviciile securității aprobă căsătoria unui cetățean român cu o cetățeană britanică aceasta era realitatea și legea vremii pe care evident că judecătorul fondului a ignorat-o. CNSAS nu a făcut dovada că titularul dosarului FRV ar fi fost contactat de recurent că i s-ar fi luat o declarație și nici măcar nu a făcut dovada că cele două persoane s-ar fi cunoscut. Materialul imputat recurentului a fost scris și elaborat dar era în faza de propunere, studiu și proiect nefinalizat niciodată. În ordinele de linie ale fostei securități, influențarea pozitivă alături de avertizare și punerea în dezbaterea colectivelor de muncă constituia o metodă de prevenire și protecție a cetățeanului care nu era lăsat să comită sau să încalce legea ca apoi să devină infractor în detenție.

- Se arată că, în mod evident deliberat și cu rea-credință, Colegiul C.N.S.A.S., în materialul trimis instanței-nu menționează în „Acțiunea în constatare" scopul real al deschiderii dosarului de supraveghere informativ -, nr. 258502 privind pe I.R.V. și al măsurilor informativ - operative care au fost luate în decursul timpului în cadrul acestui dosar, respectiv clarificarea suspiciunii că obiectivul a fost sau nu dirijat, influențat sau racolat de serviciile de spionaj britanice sub aparența unei legături amoroase și a perspectivei de a se casatori eventual în viitor cu o cetățeană britanică W. Aceasta în condițiile în care făcea parte din echipa de specialiști din Uzinele Semănătoare și era implicat în unele proiecte cu caracter special, vizate și de serviciile de spionaj economic străine.

În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În ceea ce privește legislația deconspirării și restrângerea unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării. Înalta Curte reține că promovarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al securității nu presupune ca instanța să analizeze și să se pronunțe asupra unor fapte de natură penală, singurul scop al O.U.G. nr. 24/2008 prin reținerea acestei calități, dar mai ales prin publicarea faptelor respectivelor persoane, fiind acela de a face cunoscută activitatea abuzivă a Securității.

Se constată că, C.N.S.A.S. este singura autoritatea abilitată de lege să formuleze acțiuni în constatarea acțiunii în constarea calității de lucrător, în contradictoriu cu ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului petentului, întrucât verificarea privește activitatea desfășurată de aceste persoane și nu activitatea în ansamblu a instituției. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009 cât și prin Decizia Curții Constituționale nr. 557 din 29 aprilie 2010 s-a arătat că în ceea ce privește competența unei singure instanțe de a soluționa cauzele având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, dispozițiile art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigențele constituționale, inclusiv cele referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare prevăzute de art. 126 alin. (5) Constituția României. - În ceea ce privește motivul referitor la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curții de Apel București. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, având atribuțiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității [art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008]. În speță sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 care prevede „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. La dosar se află cererea numitului F.R.V. - care a solicitat verificarea sub aspectul calității de lucrător al securității pentru ofițerii/subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său informativ.

- În ceea ce privește faptul că în Nota de Constatare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității apar elemente din cotele de Dosare nr. R 1477 titular T.A. și nr. R1005 titular R.L. Înalta Curte constată că în contextul formulării unei cereri în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu se poate limita la a analiza doar dosarul indicat de titular trebuie efectuate verificări asupra întregii activități sau colateral perioadei respective solicitate, neexistând pericolul arătat de recurent al divulgării prin justiție a altor informații din arhive decât cele pentru care s-a făcut sesizarea.

În conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și art. 34 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității publicarea hotărârilor judecătorești se va face cu respectarea confidențialității informațiilor privind terțele persoane. - În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 Recurentul recunoaște calitatea sa de ofițer al Securității, având grad de căpitan în cadrul Inspectoratului Municipiului București - Serviciul 220 (1978 - 1978) maior (1985,1987) șef de colectiv în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 140 (1985,1987).

Referitor la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului garantate de legile în vigoare la acea dată, recurentul apreciază că în raport cu persoana care a formulat cererea de verificare sub aspectul calității de lucrător, această condiție nu ar fi îndeplinită cele scrise de acesta a rămas un proiect nefinalizat vreodată. A considerat recurentul că faptul că s-a reușit influențarea pozitivă a titularului FRV prin eforturile conjugate ale colectivului de muncă, al familiei și al organelor judiciare care l-au prevenit că infracțiunile comise pot conduce la pierderea libertății nu poate fi o privare de libertate. Se arată de asemenea că opțiunea de a se căsători și stabili în străinătate nu era responsabilitatea recurentului ci a Consiliului de stat, deci nu avea legătură cu munca de Securitate.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că este îndeplinită condiția îngrădirii și suprimării drepturilor și libertăților fundamentale privind pe FRV - având în vedere că acțiunile întreprinse de recurent, ofițer al Securității în felul în care a procedat recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viață privată a individului, de la libera exprimare, dreptul oricărei ființe de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, constatând că sentința de fond este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței nr. 4125 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014.