ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

10138/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând să se constate calitatea de

lucrător al Securității a pârâtului.

În motivarea, în fapt, a cererii reclamantul

arată în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar

acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată și la

exprimare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, iar la data de 01 noiembrie 2011 reclamanta a

depus la dosarul cauzei nota de constatare din 26 august 2011 și actele care au

stat la baza emiterii acesteia.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare,

prin care a invocat excepția lipsei de mandate expres a CNSAS, pentru Dosarele nr.

R 1477 și R 1005, întrucât nu exista nici o solicitare a titularului, iar pe fond

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în calitate de angajat

al Securității, s-a conformat cadrului legal în vigoare care reglementa activitatea

informativ-operativă, care nu au fost emise în scopul susținerii regimului totalitar

comunist, ci în scopul apărării securității statului.

În ceea ce privește presupusa încălcare a libertății

de exprimare și a dreptului la viață privată, pârâtul susține că legislația comunistă

limita dreptul la liberă exprimare, prin dispoziții cu caracter penal, iar delictele

de opinie incriminate penal reprezentau factori de risc la adresa securității statului,

organele de securitate având sarcină legală de a culege, valorifica și soluționa

prin misiuni preventive sau de contracarare informații privind asemenea fapte.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința

nr. 4125 din 19 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

s-a admis

acțiunea

formulată de reclamantul

Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul C.I.

S-a constatat că pârâtul a avut calitate de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această sentința, Curtea de

apel a reținut că, raportat la condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 293/2008, pârâtul, a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului

Municipiului București - Securitate, Serviciul 220 (1978, 1979) și respective maior

(1985, 1987), îndeplinind și funcția de șef de colectiv în cadrul Securității Municipiului

București, Serviciul 140 (1985, 1987).

În ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea

ca, în perioada 1945 - 1989, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau

a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Curtea a reținut că la

dosarul cauzei se află mai multe înscrisuri din care rezultă că pârâtul, a dispus

urmărirea informativă a numiților F.R.V., ghid O., supravegheat informativ în urma

faptului că a depus o cerere de căsătorie cu o persoană din Anglia; T.A., economist

la Grupul Școlar U., supravegheat informativ pentru supravegherea informativă a

cadrelor didactice și elevilor de la locul de muncă; R.L., inginer în cadrul Centrului

de Cercetare Inginerie Tehnologică București, recrutat pentru supravegherea informativă

a colegilor de serviciu.

S-a reținut, de asemenea că la dosarul cauzei

au fost depuse adrese semnate sau aprobate de către pârât, din care rezultă că efectuau

activități de urmărire informativă cu privire la aceste persoane, solicitând informații,

Sarcini de supraveghere a telefoanelor, Note de relații, Rapoarte de finalizare

a urmăririi informative, întocmite și semnate de către pârât, din care rezultă natura

cercetărilor efectuate față de persoanele urmărite și măsurile ce vor fi luate de

către ofițerii din subordine, modalitatea de generare a discuțiilor și informațiile

ce urmează a fi obținute, dirijarea informatorilor, folosirea mijloacelor de tehnică

operativă, precum și aprobări cu propuneri de avertizare.

Totodată s-a avut în vedere că pârâtul a întocmit

Rapoartele cu propunerile de recrutare și cu privire la modul cum a decurs recrutarea

numitului T.A., în care se a folosit mijloace specifice în vederea verificării acestei

persoane, precum și un instructaj numitului R.L. pentru a furniza informații în

legătură cu persoanele care colportează știri difuzate la postul de radio “E.L.”,

persoanele cu intenții de evaziune, etc.

În ceea ce privește apărările pârâtului, s-a arătat

in considerentele sentinței atacate că O.U.G. nr. 24/2008 nu-și propune să antreneze

răspunderea penală pentru fapte săvârșite anterior, ci în scopul stabilirii adevărului

istoric despre regimul comunist și de deconspirare a persoanelor prin consemnare

publică a activității acestora, reglementează procedură prin care se constată că

anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securități.

Dincolo de scopul pentru care aceste persoane

erau prelucrate în dosare de urmărire informativă, metodele prin care se desfășura

această activitate, prin obținerea de informații ce vizau anturajul, comportamentul

în familie și relațiile cu persoanele apropiate din viața profesională și socială

ale persoanelor urmărite, precum și opiniile acestora despre anumite aspecte ale

vieții sociale și politice, obținute prin intermediul unor informatori, mijloacele

tehnice de obținere a informațiilor, s-a precizat că au încălcat dreptul la viață

privată și dreptul la libertatea de exprimare.

În ceea ce privește aspectul legat de lipsa de

mandat expres a CNSAS, pentru Dosarele nr. R 1477 și R 1005, întrucât nu exista

nici o solicitare a titularului, Curtea de apel a reținut că cererea de verificare

formulată de petiționar a vizat întreaga activitate informativă a pârâtului cuprinsă

în nota de constatare din 26 august 2011 întocmită de CNSAS.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul

- pârât C.I.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul C.I. a

arătat în esență următoarele:

- Hot

ărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită

a legii.

Legisla

ția deconspirării provoacă restrângeri ale exercițiului

unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării. Aceste restrângeri trebuie să

fie justificate rezonabil într-o societate democratică și aplicate proporțional

cu valorile ocrotite;

Ne

ținând seama de caracteristicile legislației revizuite

a deconspirării, de specificul, limitele și riscurile domeniului reglementat, instanța

de fond s-a situat în afara menirii constituționale a autorității judecătorești,

transformând-o într-o prelungire a autorității executive. În acest caz, liberul

acces la justiție, un principiu consistent și real de asigurare a preeminenței dreptului,

inseparabil de egalitatea părților, a devenit o simplă formalitate de validare a

punctului de vedere și interesului funcțional al instituției reclamante. Controlul

judiciar nu a fost efectiv, ci înlocuit cu un

simulacru.

Curtea a validat interpretarea că C.N.S.A.S. ar

putea sesiza instanța cu privire la orice persoană pe care o identifică în arhivele

sale, ceea ce este evident eronat.

Se arată că instituția reclamantă a susținut în

răspunsul la întâmpinarea pârâtului că, pentru depistarea colaboratorilor și a lucrătorilor

de Securitate (în accepțiunea art. 2 din Lege) este necesară consultarea întregului

material arhivistic. Dar acest argument nu explică extinderea verificărilor în arhive,

care este o activitate distinctă, la sesizarea Curții, care este o cu totul altă

activitate.

-

În mod greșit a admis

instanța de fond sesizarea

reclamantului cu cererea de verificare a calității

de lucrător al securității

în cazul persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului privind pe T.A.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 22

alin. (4) din Regulamentul C.N.S.A.S., persoana îndreptățită la acces [potrivit

art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008] trebuie să ata

șeze cererii către C.N.S.A.S.

dovada calității de persoana îndreptățită.

În acela

și mod nelegal și nepermis, a procedat reclamanta

C.N.S.A.S. și în cazul extinderii ilegale a investigațiilor

din arhiva propriei: în

cazul lui R.L. Dosar nr. R 1005, fapt de natură a duce la schimbarea solu

ție pronunțate.

-

În legătură cu fondul cauzei consideră recurentul

că în mod nelegal, instanța de judecată a apreciat îndeplinirea condițiilor cumulative

prevăzute in O.U.G. 24/2008, art. 2 lit. a), în sensul că prin activitatea desfășurată

în general, deci nu în dosarul stipulat în art. 1 alin. (7), pârâtul recurent ar

fi suprimat, respectiv a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, Curtea de Apel, preluând interpretările

false, denaturate a invocat ca probe în susținerea sentinței, prezentările selective

făcute de reclamant în acțiunea în constatare care omit relevarea obiectivelor de

siguranță ale statului reale urmărite prin demersurile inițiate, aspecte evidențiate

documentat de recurent (dar neluate în considerare de către Curte).

- Cazul titularului FRV care într-un moment clar

stabilit al vieții sale a devenit o persoană debusolată, cu accente grave de aventurier,

implicat în acțiuni ilegale și semnalat în derivă chiar de mama sa, a fost un caz

fericit de rezolvarea și recuperare pentru familie și societate. Faptul că s-a reușit

influențarea sa pozitivă prin eforturile conjugate ale colectivului de muncă, al

familiei și chiar ale organelor judiciare care l-au prevenit ca infracțiunile comise

pot conduce la pierderea libertății, nu poate fi considerată o încălcare a drepturilor

sale la viața privată. Apoi se ignoră faptul că opțiunea de a se căsători și stabili

în străinătate nu era responsabilitatea recurentului C.I. ci a Consiliului de Stat,

organism ce nu avea de a face prin nimic cu munca de securitate a statului. Nu serviciile

securității aprobă căsătoria unui cetățean român cu o cetățeană britanică aceasta

era realitatea și legea vremii pe care evident că judecătorul fondului a ignorat-o.

CNSAS nu a făcut dovada că titularul dosarului FRV ar fi fost contactat de recurent

că i s-ar fi luat o declarație și nici măcar nu a făcut dovada că cele două persoane

s-ar fi cunoscut. Materialul imputat recurentului a fost scris și elaborat dar era

în faza de propunere, studiu și proiect nefinalizat niciodată. În ordinele de linie

ale fostei securități, influențarea pozitivă alături de avertizare și punerea în

dezbaterea colectivelor de muncă constituia o metodă de prevenire și protecție a

cetățeanului care nu era lăsat să comită sau să încalce legea ca apoi să devină

infractor în detenție.

- Se arată că,

în mod evident deliberat și cu rea-credință,

Colegiul C.N.S.A.S., în materialul trimis instanței-nu menționează în „Acțiunea

în constatare" scopul real al deschiderii dosarului de supraveghere informativ

-, nr. 258502 privind pe I.R.V. și al măsurilor informativ - operative care au fost

luate în decursul timpului în cadrul acestui dosar, respectiv clarificarea suspiciunii

că obiectivul a fost sau nu dirijat, influențat sau racolat de serviciile de spionaj

britanice sub aparența unei legături amoroase și a perspectivei de a se casatori

eventual în viitor cu o cetățeană britanică W. Aceasta în condițiile în care făcea

parte din echipa de specialiști din Uzinele Semănătoare și era implicat în unele

proiecte cu caracter special, vizate și de serviciile de spionaj economic străine.

În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate,

normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește legislația deconspirării și

restrângerea unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării.

Înalta Curte reține că promovarea unei acțiuni

în constatarea calității de lucrător al securității nu presupune ca instanța să

analizeze și să se pronunțe asupra unor fapte de natură penală, singurul scop al

O.U.G. nr. 24/2008 prin reținerea acestei calități, dar mai ales prin publicarea

faptelor respectivelor persoane, fiind acela de a face cunoscută activitatea abuzivă

a Securității.

Se constată că, C.N.S.A.S. este singura autoritatea

abilitată de lege să formuleze acțiuni în constatarea acțiunii în constarea calității

de lucrător, în contradictoriu cu ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului petentului, întrucât verificarea privește activitatea desfășurată

de aceste persoane și nu activitatea în ansamblu a instituției.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 530

din 9 aprilie 2009 cât și prin Decizia Curții Constituționale nr. 557 din 29

aprilie 2010 s-a arătat că în ceea ce privește competența unei singure instanțe

de a soluționa cauzele având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator

al Securității, dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigențele

constituționale, inclusiv cele referitoare la interdicția înființării de instanțe

extraordinare prevăzute de art. 126 alin. (5) Constituția României.

- În ceea ce privește motivul referitor la neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curții de Apel București.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, având

atribuțiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobă nota de constatare

și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității

de lucrător al Securității [art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008].

În speță sunt aplicabile prevederile art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevede „

Persoana, subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere,

să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care

au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității

identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de

urgență”.

La dosar se află cererea numitului F.R.V. - care

a solicitat verificarea sub aspectul calității de lucrător al securității pentru

ofițerii/subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său informativ.

- În ceea ce privește faptul că în Nota de Constatare

a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității apar elemente din

cotele de Dosare nr. R 1477 titular T.A. și nr. R1005 titular R.L. Înalta Curte

constată că în contextul formulării unei cereri în conformitate cu prevederile

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității nu se poate limita la a analiza doar dosarul indicat de titular trebuie

efectuate verificări asupra întregii activități sau colateral perioadei respective

solicitate, neexistând pericolul arătat de recurent al divulgării prin justiție

a altor informații din arhive decât cele pentru care s-a făcut sesizarea.

În conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G.

nr. 24/2008, precum și art. 34 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare

a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității publicarea hotărârilor

judecătorești se va face cu respectarea confidențialității informațiilor privind

terțele persoane.

- În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Recurentul recunoaște calitatea sa de ofițer al

Securității, având grad de căpitan în cadrul Inspectoratului Municipiului București

- Serviciul 220 (1978 - 1978) maior (1985,1987) șef de colectiv în cadrul Securității

Municipiului București, Serviciul 140 (1985,1987).

Referitor la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului garantate de legile în vigoare la acea dată, recurentul

apreciază că în raport cu persoana care a formulat cererea de verificare sub aspectul

calității de lucrător, această condiție nu ar fi îndeplinită cele scrise de acesta

a rămas un proiect nefinalizat vreodată. A considerat recurentul că faptul că s-a

reușit influențarea pozitivă a titularului FRV prin eforturile conjugate ale colectivului

de muncă, al familiei și al organelor judiciare care l-au prevenit că infracțiunile

comise pot conduce la pierderea libertății nu poate fi o privare de libertate. Se

arată de asemenea că opțiunea de a se căsători și stabili în străinătate nu era

responsabilitatea recurentului ci a Consiliului de stat, deci nu avea legătură cu

munca de Securitate.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat

instanța de fond că este îndeplinită condiția îngrădirii și suprimării drepturilor

și libertăților fundamentale privind pe FRV - având în vedere că acțiunile întreprinse

de recurent, ofițer al Securității în felul în care a procedat recurentul sunt considerate

printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viață privată a individului,

de la libera exprimare, dreptul oricărei ființe de a nu expune altora aspectele

cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de

a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, constatând că sentința

de fond este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței

nr. 4125 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie

2014.