ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul J.I., să se constate calitatea de

lucrător al Securității a pârâtului.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având

calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul

la viață privată și dreptul la libertate de exprimare și libertatea opiniilor.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, deși a

avut calitatea de ofițer de securitate, în cadrul Departamentului Securității

Statului, din conținutul Notei de constatare nu rezultă în nici un mod că prin

acțiunile sale a îngrădit dreptul la viața privată al cetățenilor și dreptul la

liberate de exprimare și libertatea opiniilor, sau că ar fi săvârșit vreo

acțiune sau inacțiune de susținere a puterii totalitare comuniste.

Prin Sentința civilă

nr. 2488 din 29 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul J.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de

lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce

trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de

lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua

condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că

toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ; că, în speța de

față, pârâtul a avut gradul de locotenent, în anii 1966-1967, în cadrul

Direcției Regionale Banat - Secția Raională Lipova și locotenent major în 1975

în cadrul Serviciului 3 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad, fiind

îndeplinită prima condiție, lucru de altfel recunoscut și de pârât prin

întâmpinare; că în ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceea ca în

perioada 1945 - 1989 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din actele aflate la

dosarul cauzei rezultă că pârâtul a procedat la urmărirea informativă a unor

persoane, procedând la verificarea amănunțită a acestora, profesional și

familial, comportament în societate și anturaj, legăturile pe care le au cu

anumite persoane, stabilind sarcini pentru surse și dirijând informatorii,

pentru a verifica întregul complex relațional al acestora, din analiza

materialului probator rezultând că pârâtul, prin acțiunile sale în această

calitate, a încălcat dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor ale acestor persoane.

Analizând cererea de

chemare în judecată în raport de ansamblul probator administrat în cauză,

instanța de fond a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant, a făcut

dovada susținerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului

de lucrător al Securității.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul J.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul susține faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recurentul-pârât

arată că, deși a precizat în întâmpinare că Nota de constatare începe cu un

fals, deoarece în dosarul 4126, titular H.I., pârâtul nu a fost implicat în

nici un mod, neavând asemenea sarcini date de șefii săi, instanța de fond a

reținut în considerente implicarea sa în urmărirea unor persoane, printre care

și H.I.

Mai arată recurentul

că este ilogică concluzia instanței de fond potrivit căreia a fost îndeplinită

și condiția ca în perioada 1945-1989 să fi desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de vreme

ce acesta nu a urmărit respectivele persoane.

Recurentul critică

hotărârea instanței de fond și pentru faptul că instanța a apreciat că sunt

îndeplinite cele două condiții cerute de art. 2 lit. 2 din O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv că a fost ofițer de securitate și a desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fără a

constata condiția obligatorie și cumulativă ca această suprimare să se facă în

scopul susținerii puterii totalitar comuniste, astfel cum prevede legea.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În prezenta cauză,

problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau

nu legal sesizată de către C.N.S.A.S. cu acțiunea în constatarea calității

recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

După cum s-a relevat

anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare

adresată de numitul B.H., prin care acesta a solicitat verificarea sub aspectul

constatării calității de lucrători ai securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr.

I 210847, în care pârâtul J.I. figurează.

Înalta Curte

apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima

instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art.

1 alin. (1), (7) și (9) din ordonanța mai sus arătată.

Astfel, conform art.

1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin

care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări

membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate,

precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană,

potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind

protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se

exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea

de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria

persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin.

(1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială

și autentică.

Rezultă că acțiunea

în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată

și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu,

pentru persoanele prevăzute la art. 4 și art. 5 din ordonanță.

În speță, nu s-a

contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității.

Astfel, din

interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu

orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar

întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la

propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă

că au fost urmărite de Securitate.

Sfera verificării

calității de lucrător al Securității în accepțiunea dată de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este limitată la ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar de urmărire al Securității, iar nu și a altor persoane. Această

interpretare decurge în mod clar din prevederile art. 1 alin. (7), cu referire

la alin. (1) - (3) și (6) ale aceluiași articol.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza

de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată

acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul B.H.,

persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent,

individualizate în respectiva notă de constatare.

O dovadă în acest

sens o reprezintă și documentația prezentată de intimat, aflată la dosarul de

fond.

Din nota de

constatare nr. C1. din 26 februarie 2010, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 24/2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond,

rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 4126,

titular H.I., dosar nr. I 235628, titular T.N., Dosar nr. I 949, titular B.I.

și Dosar nr. R 1295 - titular P.I. și nicidecum la instrumentarea dosarului

persoanei pentru care s-a solicitat verificarea, respectiv B.N.

Ca atare, în raport

de probatoriul administrat, numitul B.H. nu poate avea calitatea de subiect al

unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai

precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către

acesta.

Prin urmare, cererea

de verificare a calității de „lucrător de Securitate”, formulată de această

persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare

introdusă de intimat.

Astfel fiind,

instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut de către

instanța de fond ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție legală impusă de

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv faptul că

recurentul-pârât ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit

drepturile și libertățile fundamentale ale omului, din documentele mai sus

menționate nerezultând că activitatea persoanei îndreptățite a făcut obiectul

unor verificări efectuate de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei

Securități.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se

constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Această abordare se

regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de

principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost

adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 alin. (3)

din Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea

unitară a legii.

În raport de cele

anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a

realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de J.I. împotriva sentinței civile nr. 2488 din 29 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie

2012.