ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul J.I., să se constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată și dreptul la libertate de exprimare și libertatea opiniilor.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, deși a avut calitatea de ofițer de securitate, în cadrul Departamentului Securității Statului, din conținutul Notei de constatare nu rezultă în nici un mod că prin acțiunile sale a îngrădit dreptul la viața privată al cetățenilor și dreptul la liberate de exprimare și libertatea opiniilor, sau că ar fi săvârșit vreo acțiune sau inacțiune de susținere a puterii totalitare comuniste. Prin Sentința civilă nr. 2488 din 29 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul J.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ; că, în speța de față, pârâtul a avut gradul de locotenent, în anii 1966-1967, în cadrul Direcției Regionale Banat - Secția Raională Lipova și locotenent major în 1975 în cadrul Serviciului 3 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad, fiind îndeplinită prima condiție, lucru de altfel recunoscut și de pârât prin întâmpinare; că în ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceea ca în perioada 1945 - 1989 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a procedat la urmărirea informativă a unor persoane, procedând la verificarea amănunțită a acestora, profesional și familial, comportament în societate și anturaj, legăturile pe care le au cu anumite persoane, stabilind sarcini pentru surse și dirijând informatorii, pentru a verifica întregul complex relațional al acestora, din analiza materialului probator rezultând că pârâtul, prin acțiunile sale în această calitate, a încălcat dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor ale acestor persoane.

Analizând cererea de chemare în judecată în raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul J.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recurentul-pârât arată că, deși a precizat în întâmpinare că Nota de constatare începe cu un fals, deoarece în dosarul 4126, titular H.I., pârâtul nu a fost implicat în nici un mod, neavând asemenea sarcini date de șefii săi, instanța de fond a reținut în considerente implicarea sa în urmărirea unor persoane, printre care și H.I.

Mai arată recurentul că este ilogică concluzia instanței de fond potrivit căreia a fost îndeplinită și condiția ca în perioada 1945-1989 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de vreme ce acesta nu a urmărit respectivele persoane. Recurentul critică hotărârea instanței de fond și pentru faptul că instanța a apreciat că sunt îndeplinite cele două condiții cerute de art. 2 lit. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv că a fost ofițer de securitate și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fără a constata condiția obligatorie și cumulativă ca această suprimare să se facă în scopul susținerii puterii totalitar comuniste, astfel cum prevede legea.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În prezenta cauză, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către C.N.S.A.S. cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. După cum s-a relevat anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de numitul B.H., prin care acesta a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrători ai securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210847, în care pârâtul J.I.

figurează. Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din ordonanța mai sus arătată. Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică. Rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificată și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și art. 5 din ordonanță. În speță, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității. Astfel, din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Sfera verificării calității de lucrător al Securității în accepțiunea dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este limitată la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar de urmărire al Securității, iar nu și a altor persoane. Această interpretare decurge în mod clar din prevederile art. 1 alin. (7), cu referire la alin. (1) - (3) și (6) ale aceluiași articol. Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul B.H., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare. O dovadă în acest sens o reprezintă și documentația prezentată de intimat, aflată la dosarul de fond. Din nota de constatare nr. C1. din 26 februarie 2010, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 4126, titular H.I., dosar nr. I 235628, titular T.N., Dosar nr. I 949, titular B.I.

și Dosar nr. R 1295 - titular P.I. și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei pentru care s-a solicitat verificarea, respectiv B.N. Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul B.H. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta. Prin urmare, cererea de verificare a calității de „lucrător de Securitate”, formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție legală impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv faptul că recurentul-pârât ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, din documentele mai sus menționate nerezultând că activitatea persoanei îndreptățite a făcut obiectul unor verificări efectuate de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Această abordare se regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii. În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de J.I. împotriva sentinței civile nr. 2488 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2012.