ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6792/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.V., să se constate existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce-l privește pe pârât. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu există un angajament scris, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Ulterior, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în M. Of. nr. 800 din 28 noiembrie 2008, solicitând sesizarea Curții Constituționale în raport de dispozițiile art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, prin încheierea din data de 13 aprilie 2010 Curtea a admis cererea formulată de pârât, dispunând sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) - în parte - din Legea nr. 293/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în M. Of. nr. 800 din 28 noiembrie 2008, invocată în cauză de acesta și conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea cauzei, iar prin Decizia nr. 1575 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Curtea Constituțională a României în Dosarul nr. 1364/D/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Cauza a fost repusă pe rolul instanței la data de 28 februarie 2011, iar ulterior reclamantul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri și un punct de vedere al Direcției Juridice, care opinează că documentele prezentate la pct. D și E din Nota de constatare se circumscriu noțiunii de colaborator, astfel cum aceasta este definită în art. 2 lit. b) din Legea nr. 293/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, procesul-verbal din 12 noiembrie 2009 și Stenograma ședinței de la acea dată, iar la data de 07 octombrie 2011, a depus la Compartimentul Informații Clasificate al Curții de Apel București înscrisuri clasificate cu caracter de „secret de serviciu”. Prin Sentința nr. 245 din 3 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a r espins ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.V. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, că prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. A doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar în speța de față, din actele depuse și după cum arată și reclamantul în cererea de chemare în judecată și Nota de constatare, rezultă că pârâtul nu a semnat niciun „angajament” prin care să se angajeze să sprijine organele de securitate, că recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate ale Inspectoratului de Securitate al Municipiului București în scopul încadrării informative a colegului său P.D., în perioada 1971-1973, acesta luând numele conspirativ „V.”, precum și faptul că din dosarul cauzei nu rezultă nici un element și nici o informație pe care pârâtul să o fi furnizat-o organelor de securitate, care să se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că pârâtul nu a furnizat nici o informație care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, relatarea pârâtului despre aceste discuții neavând nici o legătură cu activități potrivnice regimului comunist, ci despre convingerile politice ale persoanei respective și simpatia față de regimul hitlerist, această relatare fiind apreciată în contextul atitudinii în general față de regimul hitlerist, inclusiv a acestuia, și nu ca o manifestare potrivnică a colegului său P.D. față de regimul comunist.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că informațiile reținute în Nota de constatare nu sunt de natură să conducă la concluzia că pârâtul ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât atitudinea persoanei urmărite nu era îndreptată împotriva sistemului comunist și nu a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, din probatoriu rezultând că persoana respectivă nu a suferit nici o persecuție, fiind doar avertizată. Instanța de fond a concluzionat că, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, C.N.S.A.S, în calitate de reclamant, nu a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește nulitatea Hotărârii Colegiului C.N.S.A.S. din data de 12 noiembrie 2009 de aprobare a Notei de constatare, pentru motivul depășirii termenului de 15 zile lucrătoare prevăzut de art. 35 alin. (5) din Regulamentul C.N.S.A.S., instanța a apreciat că acest motiv nu poate fi reținut, deoarece depășirea acestui termen nu poate vătăma drepturile pârâtului, neputând duce la nulitatea Notei de constatare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a stabilit că informațiile reținute în nota de constatare nu sunt de natură să ducă la concluzia că pârâtul ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist întrucât atitudinea persoanei urmărite întrucât probele administrate în cauză au demonstrat că intimatul a denunțat atitudini vădit potrivnice regimului comunist și în acest sens se face trimitere la cuprinsul notelor întocmite de pârât în care se arată că victima denunțului afirma că „istoria scrisă” cea susținută de regimul comunist nu corespunde realității. De asemenea, cel denunțat arăta că N.C. și ceilalți lideri comuniști nu au suportat privațiuni în detenție așa cum pretindea propaganda comunistă.

Mai mult victima denunțului se revolta față de condițiile grele de viață din timpul comunismului. Este evident că o astfel de atitudine contrazicea flagrant susținerile reprezentanților regimului, care pretindeau că asigură cele mai bune condiții de viață pentru cetățenii români. Nu în ultimul rând, persoana denunțată de intimatul - pârât se revolta pentru faptul că locuința sa ajunsese în folosința unui lider comunist. Fiecare dintre aceste opinii ar fi fost suficiente pentru demonstrarea denunțării unor atitudini potrivnice regimului comunist iar avertizarea victimei delațiuni la sediul securității dovedește faptul că opiniile denunțate de intimat erau deosebit de grave din perspectiva reprezentanților regimului.

Se mai susține că, definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității nu cere existența unei pluralității de informații furnizate, fiind de ajuns și un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții pentru reținerea acestei calității. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul-intimat P.V. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că probele administrate în cauză nu demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității sale de colaborator al Securității.

Precizează că relatările cuprinse în Notele de constatare nu au nicio legătură cu activitățile potrivnice regimului comunist și nu au fost de natură a aduce atingere dreptului la viața privată a persoanei urmărite și nici dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor acestuia, așa cum se reține în mod voit și eronat în avizul emis de direcția juridică din cadrul C.N.S.A. asupra notei de constatare DI/I/61 din 18 ianuarie 2009. Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cază este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Principalele critici ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile recurentului fiind însă nefondate. Potrivit acestui text legal (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar este de necontestat că pentru constatarea calității de colaborator al securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu este suficientă dovedirea recrutării și efectuării unor instructaje specifice și se impune constatarea cu certitudine a faptului că o respectivă persoană a furnizat informații indiferent sub ce formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natura a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana intimatului în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei pe care își întemeiază acțiunea reclamantul și la care s-a făcut referire în acțiune și apoi în cuprinsul cererii de recurs. Astfel reclamantul face trimitere la Notele informative întocmite de lucrători ai securității din 30 martie 1971 și 14 aprilie 1971 în care se menționează că „sursa” a relatat despre persoana urmărită, un fost coleg de facultate numitul P.D.

că l-a auzit salutând „H.H.” urmat de semnul H.; într-o altă discuție l-a auzit făcând referiri la nume ca N. și B. pe care îi aprecia; într-o altă discuție i-a relatat despre faptul că familia sa este acum urgisită, deși înainte, pe de o parte, se bucura de o foarte mare trecere, iar pe de altă parte avea legături și cu vechii activiști de partid; mai relata aceeași sursă că numitul P.D. afirma „că știe precis că în lagărul din Tg. Jiu deținuți politici o duceau foarte bine (aveau mâncare bună, jucau tenis etc.)”iar în privința locuinței sale arăta că stau înghesuiți, vreo 8 persoane dorm în două camere exprimându-și revolta față de această situație susținând că este umilitor să trăiască în astfel de condiții.

Se poate observa că toate aceste materiale cuprind informații care nu au fost de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului în sensul normei indicate. A primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008 ceea ce nu poate fi acceptată.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de reclamantul-recurent nu este confirmată de înscrisuri care să demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod just că în persoana intimatului-pârât nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calității de colaborator al Securității. În atare situație, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același cod va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 6001 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2013.