ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2010

Asupra contestației de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R.

a formulat contestație împotriva răspunsului administrativ nr. 2145/IJ/1717/SIJ

din 27 iulie 2009 emis de Inspecția Judiciară – Serviciul de

Inspecție pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii, solicitând admiterea plângerii, desființarea actului

administrativ contestat și dispunerea măsurii trimiterii în fața

Comisiei de Disciplină pentru judecători, a judecătorilor care

au organizat, instigat și participat la greva magistraților din

zilele de 9, 10 iulie 2009, nominalizați în cerere.

În motivarea cererii sale, reclamantul

arată că este nemulțumit de modul în care Consiliul Superior al

Magistraturii - Inspecția Judiciară i-a soluționat plângerea.

Astfel, se invocă nulitatea acelui

răspuns, prin aceea că nu s-au îndeplinit condițiile de

validitate referitoare la întocmirea, verificarea, constatarea și

trimiterea acestui răspuns, solicitându-se identificarea persoanei care

s-a substituit inspectorului șef din cadrul Inspecției Judiciare

și trimiterea acestei persoane în fața Comisiei de disciplină

pentru gravă neglijență în serviciu.

La termenul din 21 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu, în temeiul

art. 158 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale

materiale în soluționarea acestei cauze, prorogând discutarea

excepției pentru termenul de la 18 martie 2010.

Excepția de necompetență

materială este întemeiată în raport de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Într-adevăr, potrivit art. 10 alin.

(1) C. proc. civ., „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel dacă prin legea specială organică nu se

prevede altfel.

Rezultă, așadar, că

potrivit acestor dispoziții legale competența materială de fond

este reglementată în funcție de poziționarea

autorității publice emitente a actului contestat în sistemul

autorității publice și valoarea impozitului, taxei,

contribuției, datoriei vamale care face obiectul respectivului act.

În speță, în raport de obiectul

cererii, competența se stabilește după primul criteriu,

respectiv după poziția organului emitent, identic celui stabilit prin

normele cu caracter general ale art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d)

C. proc. civ., revenind, prin prisma acestor dispoziții legale,

curții de apel.

Sub aspectul competenței

teritoriale, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

reclamantul are alegerea între instanța de la domiciliul său și

cea de la sediul pârâtului.

Prin prisma dispozițiilor legale sus

indicate și a obiectului litigiului, instanța competentă a se

pronunța asupra cererii reclamantului este Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va

trimite cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite contestația formulată

de Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. împotriva adresei de răspuns nr. 2145/IJ/1717/SIJ

din 27 iulie 2009 emisă de Inspecția Judiciară, Serviciul de

Inspecție pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii, spre competentă soluționare Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.