ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2010

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. a formulat contestație împotriva răspunsului administrativ nr. 2145/IJ/1717/SIJ din 27 iulie 2009 emis de Inspecția Judiciară – Serviciul de Inspecție pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând admiterea plângerii, desființarea actului administrativ contestat și dispunerea măsurii trimiterii în fața Comisiei de Disciplină pentru judecători, a judecătorilor care au organizat, instigat și participat la greva magistraților din zilele de 9, 10 iulie 2009, nominalizați în cerere. În motivarea cererii sale, reclamantul arată că este nemulțumit de modul în care Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară i-a soluționat plângerea.

Astfel, se invocă nulitatea acelui răspuns, prin aceea că nu s-au îndeplinit condițiile de validitate referitoare la întocmirea, verificarea, constatarea și trimiterea acestui răspuns, solicitându-se identificarea persoanei care s-a substituit inspectorului șef din cadrul Inspecției Judiciare și trimiterea acestei persoane în fața Comisiei de disciplină pentru gravă neglijență în serviciu. La termenul din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acestei cauze, prorogând discutarea excepției pentru termenul de la 18 martie 2010. Excepția de necompetență materială este întemeiată în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin legea specială organică nu se prevede altfel. Rezultă, așadar, că potrivit acestor dispoziții legale competența materială de fond este reglementată în funcție de poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul autorității publice și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul respectivului act.

În speță, în raport de obiectul cererii, competența se stabilește după primul criteriu, respectiv după poziția organului emitent, identic celui stabilit prin normele cu caracter general ale art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., revenind, prin prisma acestor dispoziții legale, curții de apel. Sub aspectul competenței teritoriale, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul are alegerea între instanța de la domiciliul său și cea de la sediul pârâtului. Prin prisma dispozițiilor legale sus indicate și a obiectului litigiului, instanța competentă a se pronunța asupra cererii reclamantului este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite contestația formulată de Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. împotriva adresei de răspuns nr. 2145/IJ/1717/SIJ din 27 iulie 2009 emisă de Inspecția Judiciară, Serviciul de Inspecție pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.