ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4715/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M. a validat proiectul

listelor cu judecătorii și procurorii desemnați pentru a candida la funcția de

membru al C.S.M., conform anexei nr. 1 și a stabilit forma și conținutul

buletinelor de vot, conform anexei nr. 2.

Pentru a

pronunța această hotărâre, plenul C.S.M., având în vedere rezultatul votului

desfășurat în adunarea generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă

tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a reținut,

în esență, că domnul L.A.F., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnați pentru a candida la

funcția de membru al C.S.M.

Plenul C.S.M.

a constatat, de asemenea, că domnul Ș.C., procuror la parchetul de pe lângă

Tribunalul București, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnați

pentru a candida la funcția de membru al C.S.M., întrucât parchetele de pe

lângă tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au

un reprezentant în C.S.M.

Împotriva

hotărârii nr. 907 din 21 octombrie a plenului C.S.M., C.Ș. a declarat recurs în

temeiul art. 20 alin. (2) din regulamentul de organizare și funcționare a

C.S.M., Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 și regulamentul privind

procedura alegerii membrilor C.S.M.

Prin

întâmpinare, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență materială,

prevalându-se de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

învederând că soluționarea unei astfel de cereri este de competența Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând

actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției de necompetență

materială, invocată și susținută de intimat, asupra căreia Înalta Curte,

potrivit art. 137 C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate, se rețin

următoarele:

Potrivit art.

29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., hotărârile plenului

C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi

atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de

comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru

argumentele în continuare arătate, Înalta Curte, examinând înscrisurile aflate

la dosar și raportat la prevederile legale incidente, apreciază că hotărârea

nr. 907 din 21 octombrie 2010 este un act de natură administrativă supus

controlului instanței competente de contencios administrativ, în condiții Legii

nr. 554/2004, nefăcând parte din categoria celor ce privesc cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența specială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu

modificări.

Prin hotărârea

907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M. a validat proiectul listelor cu

judecătorii și procurorii desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M.,

a stabilit forma și conținutul buletinelor de vot, constatând că domnul L.A.F.,

procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și domnul Ș.C., procuror la parchetul

de pe lângă Tribunalul București, nu pot fi validați în lista procurorilor

desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M.

Înalta Curte

reține că această hotărârea, prin conținutul său și raportat la temeiul legal

în baza căruia a fost emisă, nu se încadrează în categoria celor privind

cariera, și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul art. 29 alin.

(5) din Legea nr. 317/2004, republicată și corespunzător reglementării cuprinse

în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

modificată și completată.

Acest din

urmă act normativ reglementează în Titlul II, intitulat „Cariera judecătorilor

și procurorilor" și în Titlul III intitulat "Drepturile și

îndatoririle judecătorilor și procurorilor " aspectele ce conturează

conținutul sintagmei „Cariera judecătorilor și procurorilor" sunt astfel

reglementate, detaliat și distinct pe capitole, admiterea în magistratură și

formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, perioada

stagiului, numirea judecătorilor și procurorilor, formarea lor profesională

continuă și evaluarea periodică, promovarea și numirea în funcțiile de

conducere, delegarea, detașarea și transferul, și în fine suspendarea și

încetarea funcției de judecător și procuror.

Rezultă

așadar că, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează

strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie și până la încetarea

acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a

atribuțiilor de judecător și respectiv de procuror.

În același

spirit sunt, de altfel, reglementate și implicit definite de aceeași lege și

drepturile judecătorilor și procurorilor.

În Titlul III

al actului normativ sus arătat, se stipulează că stabilirea drepturilor

judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul

justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de

judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de

lege pentru aceste funcții.

În art. 74 și

următoarele din respectivul act normativ sunt enumerate și reglementate o serie

de drepturi ale judecătorilor și procurorilor, legate de exercitarea funcției

de judecător și procuror, precum și de conduita profesională a acestora.

Independent

de împrejurarea că dreptul unui judecător sau procuror de a candida și/sau de a

fi ales în cadrul C.S.M. nu este reglementat ca atare în Titlul III al Legii

nr. 303/2004 republicată, Înalta Curte reține că potrivit art. 29 alin. (7) cu

referire la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată, acesta nu

constituie "un drept" stabilit în legătură directă și derivând din

exercitarea funcției de judecător sau procuror, față de răspunderea și

complexitatea acesteia, după cum se stipulează în art. 73 din Legea nr.

303/2004 republicată.

Din această

perspectivă, în spiritul reglementării arătate și din interpretarea acesteia

rezultă că participarea la alegerile organizate și chiar dobândirea calității

de membru al C.S.M., organism independent, de reprezentare, garantul

independenței justiției, nu reprezintă o etapă necesară în parcursul

profesional al unui judecător sau procuror și în sensul prevederilor legale

arătate nu se circumscrie în mod expres conținutului noțiunii de

„carieră".

După cum Înalta

Curte a statuat deja în jurisprudența sa cristalizată în această materie,

hotărârea atacată nu se încadrează în categoria celor privitoare la cariera și

drepturile judecătorilor ori procurorilor și în considerarea caracterului

derogatoriu al procedurii legale stabilite de lege pentru contestarea acestor

hotărâri care, deși prin natura lor sunt acte juridice cu caracter

administrativ, în condițiile Legii nr. 317/2004 republicată, sunt supuse

controlului judecătoresc de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ numai pe cale recursului, prin derogare de la prevederile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în

materie.

Cum

excepțiile sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută

de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și completată, nu

poate fi extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui așa-zis caracter

conex, și altor hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuțiilor sale,

care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.

În

exercitarea atribuțiilor sale, C.S.M., potrivit legii și propriilor

regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar

fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera și drepturile

judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărârii prin care

stabilește măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanțelor, a

parchetelor de pe lângă acestea.

Atunci când

legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de

C.S.M., care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o

expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor, ca și în situația acțiunilor disciplinare când C.S.M.

funcționează ca instanță de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile

C.S.M. pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

În

considerarea celor mai sus arătate, apreciind așadar că hotărârea atacată ce

vizează modul de organizare și de funcționare al C.S.M., prin alegerea

membrilor săi, are natura și caracterele juridice ale unui act administrativ

supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004, Înalta

Curte va trimite prezenta cauză spre competentă soluționare Curții de Apel

București, ce urmează să examineze și să se pronunțe asupra aspectelor de

nelegalitate invocate de petent cu privire la hotărârea a cărei desființare s-a

solicitat, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării acesteia.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite

excepția de necompetență materială invocată de intimatul C.S.M.

Trimite cauza

spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2010.