ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4715/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M. a validat proiectul listelor cu judecătorii și procurorii desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M., conform anexei nr. 1 și a stabilit forma și conținutul buletinelor de vot, conform anexei nr. 2. Pentru a pronunța această hotărâre, plenul C.S.M., având în vedere rezultatul votului desfășurat în adunarea generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a reținut, în esență, că domnul L.A.F., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M.

Plenul C.S.M. a constatat, de asemenea, că domnul Ș.C., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul București, nu poate fi validat în lista procurorilor desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M., întrucât parchetele de pe lângă tribunalele din raza parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au un reprezentant în C.S.M. Împotriva hotărârii nr. 907 din 21 octombrie a plenului C.S.M., C.Ș. a declarat recurs în temeiul art. 20 alin. (2) din regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 și regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M. Prin întâmpinare, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență materială, prevalându-se de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, învederând că soluționarea unei astfel de cereri este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției de necompetență materială, invocată și susținută de intimat, asupra căreia Înalta Curte, potrivit art. 137 C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate, se rețin următoarele: Potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., hotărârile plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru argumentele în continuare arătate, Înalta Curte, examinând înscrisurile aflate la dosar și raportat la prevederile legale incidente, apreciază că hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 este un act de natură administrativă supus controlului instanței competente de contencios administrativ, în condiții Legii nr. 554/2004, nefăcând parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări. Prin hotărârea 907 din 21 octombrie 2010, plenul C.S.M.

a validat proiectul listelor cu judecătorii și procurorii desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M., a stabilit forma și conținutul buletinelor de vot, constatând că domnul L.A.F., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și domnul Ș.C., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul București, nu pot fi validați în lista procurorilor desemnați pentru a candida la funcția de membru al C.S.M. Înalta Curte reține că această hotărârea, prin conținutul său și raportat la temeiul legal în baza căruia a fost emisă, nu se încadrează în categoria celor privind cariera, și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată și corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.

Acest din urmă act normativ reglementează în Titlul II, intitulat „Cariera judecătorilor și procurorilor" și în Titlul III intitulat "Drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor " aspectele ce conturează conținutul sintagmei „Cariera judecătorilor și procurorilor" sunt astfel reglementate, detaliat și distinct pe capitole, admiterea în magistratură și formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, perioada stagiului, numirea judecătorilor și procurorilor, formarea lor profesională continuă și evaluarea periodică, promovarea și numirea în funcțiile de conducere, delegarea, detașarea și transferul, și în fine suspendarea și încetarea funcției de judecător și procuror.

Rezultă așadar că, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător și respectiv de procuror. În același spirit sunt, de altfel, reglementate și implicit definite de aceeași lege și drepturile judecătorilor și procurorilor. În Titlul III al actului normativ sus arătat, se stipulează că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții.

În art. 74 și următoarele din respectivul act normativ sunt enumerate și reglementate o serie de drepturi ale judecătorilor și procurorilor, legate de exercitarea funcției de judecător și procuror, precum și de conduita profesională a acestora. Independent de împrejurarea că dreptul unui judecător sau procuror de a candida și/sau de a fi ales în cadrul C.S.M. nu este reglementat ca atare în Titlul III al Legii nr. 303/2004 republicată, Înalta Curte reține că potrivit art. 29 alin. (7) cu referire la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată, acesta nu constituie "un drept" stabilit în legătură directă și derivând din exercitarea funcției de judecător sau procuror, față de răspunderea și complexitatea acesteia, după cum se stipulează în art. 73 din Legea nr. 303/2004 republicată.

Din această perspectivă, în spiritul reglementării arătate și din interpretarea acesteia rezultă că participarea la alegerile organizate și chiar dobândirea calității de membru al C.S.M., organism independent, de reprezentare, garantul independenței justiției, nu reprezintă o etapă necesară în parcursul profesional al unui judecător sau procuror și în sensul prevederilor legale arătate nu se circumscrie în mod expres conținutului noțiunii de „carieră". După cum Înalta Curte a statuat deja în jurisprudența sa cristalizată în această materie, hotărârea atacată nu se încadrează în categoria celor privitoare la cariera și drepturile judecătorilor ori procurorilor și în considerarea caracterului derogatoriu al procedurii legale stabilite de lege pentru contestarea acestor hotărâri care, deși prin natura lor sunt acte juridice cu caracter administrativ, în condițiile Legii nr. 317/2004 republicată, sunt supuse controlului judecătoresc de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ numai pe cale recursului, prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Cum excepțiile sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și completată, nu poate fi extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui așa-zis caracter conex, și altor hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuțiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii. În exercitarea atribuțiilor sale, C.S.M., potrivit legii și propriilor regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera și drepturile judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărârii prin care stabilește măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanțelor, a parchetelor de pe lângă acestea.

Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de C.S.M., care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, ca și în situația acțiunilor disciplinare când C.S.M. funcționează ca instanță de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile C.S.M. pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

În considerarea celor mai sus arătate, apreciind așadar că hotărârea atacată ce vizează modul de organizare și de funcționare al C.S.M., prin alegerea membrilor săi, are natura și caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite prezenta cauză spre competentă soluționare Curții de Apel București, ce urmează să examineze și să se pronunțe asupra aspectelor de nelegalitate invocate de petent cu privire la hotărârea a cărei desființare s-a solicitat, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării acesteia.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite excepția de necompetență materială invocată de intimatul C.S.M. Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2010.