ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de față
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul cererii.
Recurentul-reclamant C.Ș.
a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii,
în temeiul art. 581-582 C. proc. civ., cerere de ordonanță președințială, prin care
a solicitat:
- obligarea intimatului
să pună în aplicare măsura suspendării actului administrativ emis – hotărârea
nr. 907 din 21 octombrie 2010 și a anexei, până la soluționarea în fond a recursului
pe care l-a declarat și care, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (8)
din Legea nr. 317/2004 și a art. 20 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea
și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, suspendă aplicarea actului
administrativ atacat până la soluționarea în fond a recursului;
- obligarea intimatului
la plata unor daune cominatorii de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru
punerea în aplicare a hotărârii ce se va pronunța;
- obligarea intimatului
la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
Recurentul-reclamant arată
că la data de 20 mai 2010, intimatul a stabilit calendarul desfășurării procedurii
alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, însă nu a stabilit și
că Parchetele de pe lângă Tribunalele din cadrul Curții de Apel București nu ar
avea dreptul să își desemneze un candidat.
Candidatura recurentului
a fost depusă conform art. 9 alin. (6) din hotărârea nr. 327/2005, a fost verificată
și s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi
candidat.
La data de 17
septembrie 2010, Adunarea Generală a Procurorilor Parchetelor de pe lângă Tribunalele
din cadrul Curții de Apel București l-a desemnat candidat pentru funcția de membru
al Consiliului Superior al Magistraturii.
În data de 21
octombrie 2010, în timpul unei deplasări la sediul parchetelor din țară, recurentul
a luat cunoștință de împrejurarea că Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii l-a exclus de pe lista cu candidații ce ar urma să se prezinte la
alegerile din 01 noiembrie 2010, măsură nemotivată.
În data de 22
octombrie 2010 s-a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 907 din 21 octombrie
2010, dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, cu nr. 8606/1/2010.
Potrivit art. 28
alin. (9) din Legea nr. 317/2004, recursul suspendă executarea hotărârii, până la
soluționare, ceea ce înseamnă, în opinia recurentului că procedura alegerilor stabilită
pentru 01 noiembrie 2010 se suspendă de drept.
Întâmpinarea formulată
de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Intimatul invocă:
3.1. Excepția de necompetență
materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
În motivarea excepției,
se arată că dispozițiile art. 581 alin. (2) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată, stabilesc o competență materială și teritorială de soluționare
a cererii formulate, în favoarea instanței competente să se pronunțe asupra fondului.
Astfel, competența de
soluționare a cererii prin care se solicită anularea hotărârii nr. 907 din 21
octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și, implicit, suspendarea
acesteia pe cale de ordonanță președințială, aparține secției de contencios administrativ
și fiscal a Curții de Apel București.
Prin hotărârea nr. 907
din 21 octombrie 2010 s-a dispus validarea proiectelor listelor cu judecătorii și
procurorii desemnați pentru a candida la funcția de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii.
Deși recursul a fost întemeiat
pe dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 317/2004, aceste dispoziții
nu au incidență în cauză, întrucât hotărârea în discuție nu are caracterul unei
hotărâri care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.
Hotărârea atacată are
natura juridică a unei hotărâri de organizare a Consiliului Superior al Magistraturii,
întrucât se referă exclusiv la procedura de alegere a candidaților la funcția de
membru al Consiliului Superior al Magistraturii, neavând legătură cu cariera de
judecător sau procuror.
Intimatul invocă jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
în cazurile ce vizau procedura alegerii unui membru al Consiliului Superior al
Magistraturii.
3.2. Excepția inadmisibilității
acțiunii, în raport de prevederile art. 581 C. proc. civ. și respingerea cererii
ca inadmisibilă.
Hotărârea atacată reprezintă
un act administrativ unilateral a cărui suspendare poate fi solicitată numai în
condițiile acestui act normativ.
Cererea de ordonanță președințială,
formulată în condițiile art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă în materia contenciosului
administrativ, aceasta din urmă reglementând o procedură specială și derogatorie
de la dreptul comun, pentru suspendarea executării actului administrativ.
II. Hotărârea instanței
de recurs sesizată cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, în ceea ce
privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal.
Competența materială de
soluționare a cererii este dată de modul în care se apreciază asupra naturii juridice
a hotărârii atacate, respectiv a hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 29
alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului privind cariera
și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs la secția de
contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar recursul
suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Cariera judecătorilor
și procurorilor este reglementată în Capitolul 2 al Legii nr. 303/2004, republicată,
și cuprinde: admiterea în magistratură, formarea profesională, perioada stagiului,
numirea în funcție, evaluarea, promovarea în funcții de execuție, numirea în funcții
de conducere la instanțe și parchete, delegarea, detașarea, transferul, răspunderea
disciplinară, suspendarea și încetarea funcției.
Drepturile și îndatoririle
judecătorilor și procurorilor sunt reglementate în Titlul III al Legii nr. 303/2004,
republicată, și se referă la remunerație, apărarea reputației, organizarea și aderarea
la organizații profesionale, asigurarea unor măsuri de protecție în anumite condiții,
concediul anual, locuințe de serviciu, etc.
Dreptul de a candida la
funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu este cuprinsă în noțiunea
de carieră sau drepturi ale magistraților, în sensul Legii nr. 303/2004, republicată.
În mod firesc, se ajunge
la concluzia că hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu este un act ce privește cariera
și drepturile magistraților și împotriva acesteia nu se poate formula recurs la
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată.
Pe cale de consecință,
în legătură cu hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu se pot formula cereri de ordonanță
președințială sau de suspendare a executării direct pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Competența materială în
soluționarea unor astfel de cereri este stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea
nr. 554/2004, modificată și completată, coroborată cu dispozițiile art. 4 pct. 1
C. proc. civ.
Prin urmare, excepția
de necompetență materială invocată de intimat este întemeiată, urmând ca Înalta
Curte să trimită cererea analizată la Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare, fără a fi necesar a se mai
analiza excepția inadmisibilității acțiunii ce intră în atribuțiile unei instanțe
judecătorești corect sesizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind
pe C.Ș. și Consiliul Superior al Magistraturii la Curtea de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2010.