ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2010

Asupra cererii de față de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii. Recurentul-reclamant C.Ș. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 581-582 C. proc.

civ., cerere de ordonanță președințială, prin care a solicitat: - obligarea intimatului să pună în aplicare măsura suspendării actului administrativ emis – hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 și a anexei, până la soluționarea în fond a recursului pe care l-a declarat și care, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 și a art. 20 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, suspendă aplicarea actului administrativ atacat până la soluționarea în fond a recursului; - obligarea intimatului la plata unor daune cominatorii de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru punerea în aplicare a hotărârii ce se va pronunța; - obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Recurentul-reclamant arată că la data de 20 mai 2010, intimatul a stabilit calendarul desfășurării procedurii alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, însă nu a stabilit și că Parchetele de pe lângă Tribunalele din cadrul Curții de Apel București nu ar avea dreptul să își desemneze un candidat. Candidatura recurentului a fost depusă conform art. 9 alin. (6) din hotărârea nr. 327/2005, a fost verificată și s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi candidat. La data de 17 septembrie 2010, Adunarea Generală a Procurorilor Parchetelor de pe lângă Tribunalele din cadrul Curții de Apel București l-a desemnat candidat pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În data de 21 octombrie 2010, în timpul unei deplasări la sediul parchetelor din țară, recurentul a luat cunoștință de împrejurarea că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii l-a exclus de pe lista cu candidații ce ar urma să se prezinte la alegerile din 01 noiembrie 2010, măsură nemotivată. În data de 22 octombrie 2010 s-a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010, dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 8606/1/2010. Potrivit art. 28 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, recursul suspendă executarea hotărârii, până la soluționare, ceea ce înseamnă, în opinia recurentului că procedura alegerilor stabilită pentru 01 noiembrie 2010 se suspendă de drept.

3. Întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii. Intimatul invocă: 3.1. Excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. În motivarea excepției, se arată că dispozițiile art. 581 alin. (2) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, stabilesc o competență materială și teritorială de soluționare a cererii formulate, în favoarea instanței competente să se pronunțe asupra fondului. Astfel, competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și, implicit, suspendarea acesteia pe cale de ordonanță președințială, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Prin hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 s-a dispus validarea proiectelor listelor cu judecătorii și procurorii desemnați pentru a candida la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 317/2004, aceste dispoziții nu au incidență în cauză, întrucât hotărârea în discuție nu are caracterul unei hotărâri care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Hotărârea atacată are natura juridică a unei hotărâri de organizare a Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât se referă exclusiv la procedura de alegere a candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, neavând legătură cu cariera de judecător sau procuror.

Intimatul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cazurile ce vizau procedura alegerii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii. 3.2. Excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 581 C. proc. civ. și respingerea cererii ca inadmisibilă. Hotărârea atacată reprezintă un act administrativ unilateral a cărui suspendare poate fi solicitată numai în condițiile acestui act normativ. Cererea de ordonanță președințială, formulată în condițiile art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, aceasta din urmă reglementând o procedură specială și derogatorie de la dreptul comun, pentru suspendarea executării actului administrativ.

II. Hotărârea instanței de recurs sesizată cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Competența materială de soluționare a cererii este dată de modul în care se apreciază asupra naturii juridice a hotărârii atacate, respectiv a hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 29 alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Cariera judecătorilor și procurorilor este reglementată în Capitolul 2 al Legii nr. 303/2004, republicată, și cuprinde: admiterea în magistratură, formarea profesională, perioada stagiului, numirea în funcție, evaluarea, promovarea în funcții de execuție, numirea în funcții de conducere la instanțe și parchete, delegarea, detașarea, transferul, răspunderea disciplinară, suspendarea și încetarea funcției. Drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor sunt reglementate în Titlul III al Legii nr. 303/2004, republicată, și se referă la remunerație, apărarea reputației, organizarea și aderarea la organizații profesionale, asigurarea unor măsuri de protecție în anumite condiții, concediul anual, locuințe de serviciu, etc. Dreptul de a candida la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu este cuprinsă în noțiunea de carieră sau drepturi ale magistraților, în sensul Legii nr. 303/2004, republicată.

În mod firesc, se ajunge la concluzia că hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu este un act ce privește cariera și drepturile magistraților și împotriva acesteia nu se poate formula recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată. Pe cale de consecință, în legătură cu hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu se pot formula cereri de ordonanță președințială sau de suspendare a executării direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Competența materială în soluționarea unor astfel de cereri este stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, coroborată cu dispozițiile art. 4 pct. 1 C. proc.

civ. Prin urmare, excepția de necompetență materială invocată de intimat este întemeiată, urmând ca Înalta Curte să trimită cererea analizată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare, fără a fi necesar a se mai analiza excepția inadmisibilității acțiunii ce intră în atribuțiile unei instanțe judecătorești corect sesizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe C.Ș. și Consiliul Superior al Magistraturii la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.