ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.M. judecător în cadrul

Judecătoriei Sector 3 București a formulat recurs împotriva

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252 din 9

iulie 2009 și împotriva adresei nr. 22209/1154/2009, solicitând anularea

acestora și declararea sa ca admisă în funcție de execuție

pe loc, la Tribunalul București, la concursul organizat la data de 31 mai

2009.

Reclamanta a arătat, în

esență, că la emiterea hotărârii atacate nu au fost

respectate dispozițiile Hotărârilor nr. 621/2006, nr. 790/2006

și nr. 546/2009 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar

faptul că Tribunalul Ilfov nu funcționează efectiv, nu poate

determina inaplicabilitatea regulii instituită prin Hotărârea nr. 790

din 13 decembrie 2006, fără o reglementare expresă a vreunei

excepții cu privire la acest tribunal.

Se apreciază că în mod

greșit intimatul a admis cererile de participare la concurs pentru

promovare pe loc la Tribunalul București al judecătorilor de la Judecătoria Buftea și Cornetu ce se află în raza de competență

teritorială a Tribunalului Ilfov, chiar dacă acest tribunal nu

funcționează, întrucât prin Hotărârea nr. 790 din 13 decembrie 2006,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit, cu referire la

promovarea pe loc astfel; „Candidații înscriși la concursul pentru

promovarea în funcție au posibilitatea de a formula opțiuni pentru

promovarea pe loc doar pentru instanța ierarhic superioară în a

cărei circumscripție teritorială se află instanța la

care funcționează”.

De asemenea, Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 1 septembrie 2006 astfel cum

a fost modificat, stabilește la art. 4 că „promovarea

judecătorilor și procurilor în funcții de execuție,

efectivă sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl

deține judecătorul ori procurorul, până la nivelul Curții

de Apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

procurori”.

Prin urmare, față de

dispozițiile acestor Hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii menționate, recurenta susține că pentru cele 14

posturi stabilite pentru promovarea pe loc la Tribunalul București pentru examenul din 31 mai 2009 puteau opta numai candidații judecători

de la instanțele ce se află în circumscripția teritorială a

Tribunalului București nu și de la instanțele ce se află în

circumscripția teritorială a Tribunalului Ilfov.

Se arată că la concursul pentru

promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a

judecătorilor și procurorilor din data de 31 mai 2009 au fost scoase

la concurs pentru promovare pe loc la Tribunalul București 14 posturi.

Pentru aceste posturi s-au înscris și au participat 35 de candidați

printre care și reclamanta S.M. de la Judecătoria Sectorului 3 București, care a obținut media 9,00 situându-se la

egalitate cu încă 3 candidați.

Prin Hotărârea nr. 1252 din

data de 9 iulie 2009, hotărâre ce face obiectul recursului de

față, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat

rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul

pentru promovarea pe loc la Tribunalul București.

Întrucât reclamanta s-a clasat pe

poziția a 15-a în raport de candidații care au optat pentru promovarea

pe loc nu a putut fi promovată la Tribunalul București.

În opinia recurentei, admiterea cererilor

candidaților judecători de la Judecătoria Cornetu și Buftea i-a produs o vătămare evidentă prin

faptul că deși a obținut media generală 9,00 care îi

permite promovarea, a fost declarată respinsă deoarece aceeași

medie a fost obținută și de alți 3 candidați, iar

pentru locul 14 scos la concurs a fost promovată pe loc o altă candidată

cu o vechime în funcția de judecător, dându-se eficiență

dispozițiilor art. 29 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor.

În condițiile în care un loc din

cele 14 scoase la concurs nu ar fi fost ocupat de un judecător de la Judecătoria Buftea ar fi putut fi promovată pe loc la Tribunalul București

Recurenta susține că pentru

aceeași sesiune de examen a fost respinsă cererea unor

judecători de la Judecătoria Craiova și Constanța de înscriere pentru promovare pe loc la Tribunalul București, dată fiind regula instituită prin Hotărârea nr. 790/2006

invocată, care trebuia aplicată și în cazul judecătorilor

de la Judecătoria Buftea și Cornetu.

Se precizează că în alte

situații în care au fost primiți la concurs judecători cu

încălcarea regulii prevăzută de Hotărârea nr. 790/2006,

ulterior s-au suplimentat locurile scoase la concurs și validate

rezultatele acestora prin promovare.

Recurenta conchide arătând că

s-a făcut o aplicare neunitară a dispozițiilor Hotărârii

nr. 790/2006 fapt ce o determină să susțină că prin

respingerea plângerii prealabile pe care a formulat-o și ulterior prin

declararea sa ca respinsă la concurs i s-a creat o situație

discriminatorie care aduce atingere dreptului său la carieră și

la promovare, cu atât mai mult cu cât, optând pentru promovare pe loc, nu mai

poate ulterior valorifica rezultatul obținut.

Înlăturarea acestei

vătămări, în opinia recurentei, se poate face doar prin

declararea sa ca admisă în funcția de execuție pe loc la Tribunalul București.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea

recursului în ceea ce privește adresa nr. 22209/1154/2009.

Se precizează că prin

această adresă i-a fost comunicat modul de soluționare a

plângerii prealabile formulate împotriva Hotărârii nr. 4 din 19 aprilie 2009

a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor într-o funcție de execuție vacantă,

efectivă sau pe loc, la instanțele superioare și parchetele de

pe lângă acestea, din data de 31 mai 2009.

Intimatul arată că respectiva

adresă nu are natura juridică a unei hotărâri a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, care potrivit art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, poate fi

atacată cu recurs la Secția de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind doar

un act preparator care stă la baza emiterii unui act administrativ.

Referitor la recursul formulat împotriva

Hotărârii nr. 1252/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

se solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că

Hotărârea nr. 790/2006 invocată de recurentă nu poate primi

aplicarea în speță, având în vedere că Tribunalul Ilfov nu

funcționează.

Se susține că pentru

candidații judecători la concursul de promovare într-o funcție

de execuție vacantă, pe loc, la instanța superioară, care

funcționează în cadrul Judecătoriei Buftea și Cornetu,

instanța imediat superioară la care pot promova pe loc este Tribunalul

București, iar prin această măsură s-a urmărit

realizarea interesului general, anume buna funcționare a instanțelor

și parchetelor.

Intimatul arată că recurenta

s-a situat pe poziția a 15-a în raport de candidații care au optat

pentru cele 14 locuri scoase la concurs, iar ca urmare a aplicării

prevederilor art. 29 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor , aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, modificată prin Hotărârea nr. 659/2008, nu

a putut fi promovată pe loc la Tribunalul București.

De asemenea intimatul consideră

că nu poate fi reținută vreuna din situațiile prevăzute

de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, republicată, aspectele invocate

neconturând elementele unei discriminări, astfel cum este definită

prin O.U.G. nr. 137/2000, republicată.

Recurenta a formulat precizări cu

privire la recurs și răspuns la întâmpinare.

Precizează că Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs este 1252

din 9 iulie 2009.

Referitor la adresa nr. 22209/1154/2009

susține că aceasta reprezintă un act preparator hotărârii

de validare, motiv pentru care a înțeles să-l atace odată cu

această hotărâre, cu atât mai mult cu cât respingerea plângerii sale

prealabile a fost determinantă în declararea sa ca fiind respinsă la

concursul de promovare pe loc la Tribunalul București.

Întrucât în plângerea prealabilă

s-au invocat aceleași aspecte care vizează încălcarea

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 790/2006, se

arată că adresa nr. 22209/2009 trebuie să facă obiectul

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ întrucât privește cariera și drepturile

judecătorilor, cu atât mai mult cu cât nerespectarea hotărârii

menționate a fost singurul motiv pentru care a fost declarată

respinsă la concursul la care a participat.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a invocat excepția tardivității cererii de

completare a recursului în sensul că adresa nr. 22209/2009 are caracterul

unei hotărâri privitoare la cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor.

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând recursul în raport de criticile și

apărările formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, apreciază recursul formulat ca fiind nefondat pentru considerentele

ce urmează a fi expuse.

Instanța de recurs reține

că recurenta a participat la concursul pentru promovarea în funcții

de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și

procurorilor din data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Tribunalul București, unde au fost scoase la concurs 14 posturi, pentru care s-au

înscris 35 de candidați.

După publicarea pe site-ul

Consiliului Superior al Magistraturii a rezultatelor finale ale concursului,

recurenta a formulat plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 4

din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor din 31 mai 2009, iar prin adresa nr. 22209/2009

intimatul i-a comunicat modul de soluționare a acesteia, în sensul că

este neîntemeiată.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 1252 din 9 iulie 2009 au fost validate

rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul din

31 mai 2009 pentru promovarea pe loc la Tribunalul București, însă, recurenta nu a fost promovată, urmare a faptului că

s-a clasat pe poziția a 15-a în raport cu candidații care au optat

pentru promovarea pe loc, iar la medii egale a intervenit criteriul de

departajare prevăzut de art. 29 din Regulamentul de concurs, referitor la

vechimea mai mare în funcția de judecător.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile

judecătorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană

interesată în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

După cum se constată, doar

Hotărârea nr. 1252/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

produce efecte în planul carierei și drepturilor recurentei prin faptul

că aceasta nu a fost promovată pe loc la Tribunalul București și, prin urmare, aceasta poate constitui obiect al recursului

formulat.

Răspunsul la plângerea

prealabilă concretizat în adresa nr. 22209/2009 reprezintă, astfel

cum susțin și părțile, un act preparator.

Prin urmare, nelegalitatea adresei

invocată de recurentă va fi analizată în contextul general al

cauzei deduse judecății, cu atât mai mult cu cât plângerea recurentei

a vizat de fapt aceleași aspecte invocate și în recurs, legate de

nerespectarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

790/2006, despre care se susține că reprezintă singurul motiv

pentru care a fost declarat respinsă la concursul la care a participat.

De altfel, finalitatea demersurilor

recurentei constă în obligarea intimatului să o promoveze în

funcția de execuție pe loc la Tribunalul București.

În raport de cele reținute,

excepțiile invocate nu pot fi considerate ca veritabile excepții asupra

cărora instanța de recurs urmează a se pronunța și

care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, astfel că acestea vor fi

avute în vedere ca apărări.

Prin Hotărârea nr. 790 din 13

decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât în art.

1: „candidații înscriși la concursul de promovare în funcții de

execuție au posibilitatea de a formula opțiuni pentru promovarea pe

loc doar pentru instanța ierarhic superioare în a cărei

circumscripție teritorială se află instanța la care

funcționează”.

Această prevedere a

hotărârii, de care se prevalează recurenta, atunci când susține

că nu puteau fi înscriși la concurs judecători de la

Judecătoria Cornetu și Buftea, instanțe ce se află în raza

de competență a Tribunalului Ilfov, nu are aplicabilitate în cauza

dedusă judecății în sensul celor dorite de recurentă pentru

că ar duce la îngrădirea drepturilor judecătorilor de la aceste

instanțe de a putea participa la concursul de promovare pe loc .

Hotărârea menționată

se aplică evident, doar în situațiile în care funcționează astfel

de instanțe superioare.

Este necontestat faptul că

Tribunalul Ilfov nu funcționează, iar instanța ierarhic

superioară la care se judecă litigiile pronunțate de cele

două judecătorii, în căile de atac, este Tribunalul București.

De altfel, urmare a concursului din 31

mai 2009, judecătorii care au optat pentru cele 6 posturi din schema

Tribunalului Ilfov care vizau funcții de execuție cu promovare

efectivă, urmează să funcționeze în cadrul Tribunalului

București, până la începerea funcționării efective a

acestei instanțe.

Dată fiind situația de fapt

menționată, Tribunalul București îndeplinește

cerințele de instanță ierarhic superioară la care puteau fi

promovați pe loc judecătorii de la Judecătoria Cornetu și Buftea, astfel cum prevăd și dispozițiile

art.4 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006,

modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii Superior al Magistraturii nr. 659/2008.

Prin urmare, nu se poate reține nerespectarea

Hotărârii nr. 790/2006, cu atât mai mult cu cât măsurile, atât în

cazul promovării efective cât și în cazul promovării pe loc,

urmăresc realizarea interesului general, respectiv funcționarea în

bune condiții a instanțelor.

De asemenea, recurenta nu a contestat

până la momentul afișării rezultatelor concursului înscrierea

candidaților judecători de la Judecătoria Buftea și Cornetu la concursul din 31 mai 2009, pentru cele 14 locuri

de promovare pe loc scoase la concurs la Tribunalul București.

În concluzie, date fiind aceste

considerente, nu poate fi reținută o vătămare a recurentei

în sensul celor susținute prin cererea de recurs.

Situațiile invocate de

recurentă cu privire la interpretarea și aplicarea Hotărâri nr. 790/2006

de către Consiliul Superior al Magistraturii în alte situații nu

prezintă relevanță în cauză, întrucât vătămarea

recurentei se analizează în raport cu posturile scoase la concurs, pentru

promovarea pe loc la Tribunalul București, pentru care au concurat și au fost validate rezultatele prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1252/2009

recurată.

Cele învederate de recurentă cu

referire la discriminarea sa nu se încadrează în prevederile art. 2 alin.

(1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, republicată.

Aspectele invocate de recurentă nu

fac dovada vreunei discriminări, astfel cum aceasta a fost definită

prin dispozițiile O.G. nr. 137/2000 menționate.

Recurenta nu se află în nici un caz

în situații identice cu cele ale persoanelor la care se face referire în

cererea de recurs.

Având în vedere toate aceste

considerente, dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

modificată, privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 20

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii

nr. 1252 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.