ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin

Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a validat rezultatele obținute de candidații care au participat

la concursul pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București, conform

anexei, parte integrantă din hotărâre; a suplimentat cu un post numărul de

posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București

și a promovat pe loc la Curtea de Apel București pe judecătorii expres

menționați în articolul 3 al hotărârii.

Pentru a

adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut,

în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului și promovarea în funcții

de execuție a candidaților declarați admiși la concurs, în raport de numărul

posturilor vacante la Curtea de Apel București scoase la concurs pentru

promovare pe loc, următoarele:

Prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 546 din 26 martie 2009,

în temeiul art. 43 alin. (1) și (2) și art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare și în baza Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat

prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21

septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost aprobată

organizarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții

de execuție efectivă și pe loc, la data de 31 mai 2009.

S-a mai

reținut că la Curtea de Apel București au fost scoase la concurs pentru

promovare pe loc nouă posturi de judecător, la examen prezentându-se 65

candidați, în privința cărora comisia de organizare a concursului a constatat

îndeplinirea condițiilor de participare la concurs, prevăzute la art. 44 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Conform

art. 16 și 17 alin. (1) din Regulament, concursul constă în susținerea unei

probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice și a unei

probe scrise tip gril

ă

pentru

verificarea cunoștințelor practice.

Baremele

definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor la baremele de

evaluare și notare au fost publicate la data de 3 iunie 2009, pe paginile de

internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al

Magistraturii.

Pe baza

baremelor de evaluare și notare definitive, în conformitate cu art. 23 din

Regulament, rezultatele obținute de candidați la probele scrise au fost

publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și

Institutului Național al Magistraturii și transmise în vederea afișării la

sediile Curților de Apel, Tribunalelor și Judecătoriilor la data de 9 iunie

2009.

În

conformitate cu dispozițiile art. 24 din Regulament, împotriva rezultatelor

obținute la proba scrisă au fost formulate contestații la punctaj, de către

candidații judecători și procurori, toate fiind respinse ca neîntemeiate,

întrucât nu au existat diferențe față de punctajul inițial, cu excepția

contestației formulate de un candidat, care din eroare a completat grila nr. 2

la disciplina drept penal, Proba practică -Tribunal, pe grila nr. 2 la

disciplina dreptul familiei, Proba practică -Tribunal.

S-a mai

reținut că unele contestații formulate de către candidați au fost respinse ca

inadmisibile deoarece vizau aspecte legate de baremul de evaluare și notare, în

legătură cu care comisiile de soluționare a contestațiilor se pronunțaseră

anterior.

Rezultatele

finale ale concursului de promovare, după soluționarea contestațiilor la

punctaj, au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al

Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii și au fost transmise

spre afișare la sediile instanțelor și Parchetelor, în conformitate cu

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Regulament, la data de 16 iunie 2009.

Plenul a

reținut că aspectele referitoare la modul de soluționare a contestațiilor la

barem evidențiate în memoriile formulate de unii candidați au fost avute în

vedere cu ocazia soluționării contestațiilor la baremele de evaluare și notare,

în regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării

contestațiilor la baremul de evaluare și notare de către Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii sau o altă comisie, decât comisia de soluționare a

contestațiilor.

Conform

dispozițiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs,

candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la

fiecare dintre probele de concurs menționate la art. 17 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) - d), iar potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) și (4) din

Regulament promovarea în funcții de execuție vacante a candidaților declarați

admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de

posturi aprobate, în raport de opțiunea candidaților.

Potrivit

art. 29 din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor: „La medii egale au prioritate, în

următoarea ordine: candidații care au gradul științific de doctor în drept, cei

care au calitatea de doctorand, cei care au vechime mai mare în funcția de

judecător sau de procuror, candidații care au absolvit cursuri de masterat sau

care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidații care au activitate

publicistică în specialitate".

Pe baza

tuturor acestor considerente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

dispus validarea rezultatelor finale ale concursului pentru promovarea pe loc

la Curtea de Apel București.

formulat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva

acestei hotărâri, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, au

declarat recurs M.D.G. și T.A., judecători în cadrul Tribunalului București, secția

I penală.

În

motivarea cererii lor, recurenții au arătat că au participat la concursul de

promovare desfășurat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la

Curtea de Apel București, specializarea drept penal.

În urma

publicării baremului de notare au formulat contestații cu privire la mai multe

subiecte, atât în cadrul probei teoretice, cât și în cadrul celei practice, dar

contestațiile privind întrebarea nr. 24 (G.1) - proba teoretică și întrebarea

nr. 3 (G.1) - proba practică au fost respinse de Comisia de soluționare a

contestațiilor, contrar practicii și doctrinei juridice profund înrădăcinate,

dând unor chestiuni de drept un sens vădit contrar unor noțiuni juridice

fundamentale.

Recurenții

au mai arătat că prin validarea rezultatelor concursului, Consiliul Superior al

Magistraturii ar efectua o omologare a unor erori vădite ale Comisiei de

elaborare a subiectelor și Comisiei de soluționare a contestațiilor, soluție

profund inechitabilă care ar avea ca efect transformarea criteriilor pe baza

cărora este apreciată cariera magistraților în elemente pur aleatorii, inapte

să asigure o departajare obiectivă a candidaților și sustrase oricărei cenzuri.

În

dovedirea susținerilor lor, recurenții au anexat înscrisuri constând în:

contestația la barem formulată de M.D.G., decizia nr. 2336 din 26 iunie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe baza căreia a fost

elaborată întrebarea contestată din cadrul probei practice, procesul-verbal de

motivare a respingerii contestațiilor și tabelul privind propunerile de

validare a rezultatelor concursului pentru candidații judecători – promovare pe

loc.

intimatului

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de cei doi

recurenți.

În esență,

a făcut referire la normele regulamentare privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare și a arătat că demersul judiciar al recurenților tinde

către o reanalizare a contestațiilor la barem, ceea ce ar echivala cu o

substituire nepermisă a instanței în atribuțiile comisiilor de soluționare a

contestațiilor.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Evaluând

legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim

prisma criticilor formulate de recurenți și a normelor juridice aplicabile în

cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Hotărârea

nr. 1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a

fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor și procurorilor

în funcții de execuție, reglementată prin art. 43 – 47 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor și prin Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621

din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma în

vigoare la data respectivă.

Având

natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor și procurorilor,

ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cadrul

controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ

nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la

procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și

de soluționare a contestațiilor, iar nu înseși aspectele privind conținutul

subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate

candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj.

În

exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de

apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de

nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului

administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a

încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o

evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios

administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile

administrației publice.

O atare

abordare se regăsește și în jurisprudența C.E.D.O., care a decis că atunci când

litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de

admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor

prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi

cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și

viciile de procedură. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale

sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se

îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât

garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o

asemenea materie (cazul Van Marle și alții contra Olandei, hotărârea Plenului

Curții din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudența C.E.D.O., Ediția a

6-a în limba română, pag.204 – 205).

Analizând

conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel

configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea

cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu și adecvat motivate,

neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a

dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr.

554/2004.

legal al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 52 din

Constituția României și ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenții T.A. și M.D.G. împotriva Hotărârii nr. 1231 din

9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.