ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București, conform anexei, parte integrantă din hotărâre; a suplimentat cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București și a promovat pe loc la Curtea de Apel București pe judecătorii expres menționați în articolul 3 al hotărârii.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului și promovarea în funcții de execuție a candidaților declarați admiși la concurs, în raport de numărul posturilor vacante la Curtea de Apel București scoase la concurs pentru promovare pe loc, următoarele: Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 546 din 26 martie 2009, în temeiul art. 43 alin. (1) și (2) și art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și în baza Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost aprobată organizarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție efectivă și pe loc, la data de 31 mai 2009. S-a mai reținut că la Curtea de Apel București au fost scoase la concurs pentru promovare pe loc nouă posturi de judecător, la examen prezentându-se 65 candidați, în privința cărora comisia de organizare a concursului a constatat îndeplinirea condițiilor de participare la concurs,

prevăzute la art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 16 și 17 alin. (1) din Regulament, concursul constă în susținerea unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice și a unei probe scrise tip gril ă pentru verificarea cunoștințelor practice. Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor la baremele de evaluare și notare au fost publicate la data de 3 iunie 2009, pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii.

Pe baza baremelor de evaluare și notare definitive, în conformitate cu art. 23 din Regulament, rezultatele obținute de candidați la probele scrise au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii și transmise în vederea afișării la sediile Curților de Apel, Tribunalelor și Judecătoriilor la data de 9 iunie 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 24 din Regulament, împotriva rezultatelor obținute la proba scrisă au fost formulate contestații la punctaj, de către candidații judecători și procurori, toate fiind respinse ca neîntemeiate, întrucât nu au existat diferențe față de punctajul inițial, cu excepția contestației formulate de un candidat, care din eroare a completat grila nr. 2 la disciplina drept penal, Proba practică -Tribunal, pe grila nr. 2 la disciplina dreptul familiei, Proba practică -Tribunal.

S-a mai reținut că unele contestații formulate de către candidați au fost respinse ca inadmisibile deoarece vizau aspecte legate de baremul de evaluare și notare, în legătură cu care comisiile de soluționare a contestațiilor se pronunțaseră anterior.

Rezultatele finale ale concursului de promovare, după soluționarea contestațiilor la punctaj, au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii și au fost transmise spre afișare la sediile instanțelor și Parchetelor, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Regulament, la data de 16 iunie 2009. Plenul a reținut că aspectele referitoare la modul de soluționare a contestațiilor la barem evidențiate în memoriile formulate de unii candidați au fost avute în vedere cu ocazia soluționării contestațiilor la baremele de evaluare și notare, în regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării contestațiilor la baremul de evaluare și notare de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau o altă comisie, decât comisia de soluționare a contestațiilor.

Conform dispozițiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre probele de concurs menționate la art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) - d), iar potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) și (4) din Regulament promovarea în funcții de execuție vacante a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate, în raport de opțiunea candidaților.

Potrivit art. 29 din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor: „La medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidații care au gradul științific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei care au vechime mai mare în funcția de judecător sau de procuror, candidații care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidații care au activitate publicistică în specialitate". Pe baza tuturor acestor considerente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București. 2. Recursul formulat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, au declarat recurs M.D.G. și T.A., judecători în cadrul Tribunalului București, secția I penală. În motivarea cererii lor, recurenții au arătat că au participat la concursul de promovare desfășurat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București, specializarea drept penal. În urma publicării baremului de notare au formulat contestații cu privire la mai multe subiecte, atât în cadrul probei teoretice, cât și în cadrul celei practice, dar contestațiile privind întrebarea nr. 24 (G.1) - proba teoretică și întrebarea nr. 3 (G.1) - proba practică au fost respinse de Comisia de soluționare a contestațiilor, contrar practicii și doctrinei juridice profund înrădăcinate, dând unor chestiuni de drept un sens vădit contrar unor noțiuni juridice fundamentale.

Recurenții au mai arătat că prin validarea rezultatelor concursului, Consiliul Superior al Magistraturii ar efectua o omologare a unor erori vădite ale Comisiei de elaborare a subiectelor și Comisiei de soluționare a contestațiilor, soluție profund inechitabilă care ar avea ca efect transformarea criteriilor pe baza cărora este apreciată cariera magistraților în elemente pur aleatorii, inapte să asigure o departajare obiectivă a candidaților și sustrase oricărei cenzuri. În dovedirea susținerilor lor, recurenții au anexat înscrisuri constând în: contestația la barem formulată de M.D.G., decizia nr. 2336 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe baza căreia a fost elaborată întrebarea contestată din cadrul probei practice, procesul-verbal de motivare a respingerii contestațiilor și tabelul privind propunerile de validare a rezultatelor concursului pentru candidații judecători – promovare pe loc.

3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de cei doi recurenți. În esență, a făcut referire la normele regulamentare privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare și a arătat că demersul judiciar al recurenților tinde către o reanalizare a contestațiilor la barem, ceea ce ar echivala cu o substituire nepermisă a instanței în atribuțiile comisiilor de soluționare a contestațiilor. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Evaluând legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor formulate de recurenți și a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, reglementată prin art. 43 – 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data respectivă. Având natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor și procurorilor, ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor, iar nu înseși aspectele privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj.

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. O atare abordare se regăsește și în jurisprudența C.E.D.O., care a decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură.

Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cazul Van Marle și alții contra Olandei, hotărârea Plenului Curții din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudența C.E.D.O., Ediția a 6-a în limba română, pag.204 – 205). Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu și adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții T.A. și M.D.G. împotriva Hotărârii nr. 1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.