ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1050 din 25 noiembrie 2010

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse, ca

inadmisibile, cererile de promovare pe loc, formulate de T.M., M.A., S.S., L.E.,

B.F. și T.D., judecători la Tribunalul Cluj, prin valorificarea rezultatelor

obținute la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de

09 mai 2010.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

prin cererile înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii, T.M., M.A., S.S.,

L.E., B.F. și T.D., judecători la Tribunalul Cluj, au solicitat promovarea pe

loc, conform art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21

septembrie 2006, modificată și completată, prin valorificarea rezultatelor

obținute la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 09 mai

2010.

Solicitanții au

participat la concursul de promovare efectivă din 09 mai 2010, optând pentru

promovarea la Curtea de Apel Cluj, însă, având în vedere mediile obținute și

numărul posturilor scoase la concurs, aceștia nu au putut valorifica

rezultatele obținute la concurs.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a reținut aplicabile în cauză dispozițiile art. 28 alin.

(3) din Regulament, conform cărora „promovarea în funcții de execuție vacante

sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea

mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate”.

În conformitate cu

prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numărul

posturilor pentru promovarea pe loc se aprobă anual de Consiliul Superior al

Magistraturii, însă pentru anul 2010 nu au fost scoase la concurs posturi

pentru promovare pe loc.

Totodată, chiar și în

situația în care ar fi fost scoase la concurs posturi pentru promovare pe loc,

Plenul a reținut ca aceștia s-au înscris la concursul din data de 09 mai 2010,

optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Cluj.

Plenul C.S.M. a

reținut că prin Hotărârea nr. 291 din 30 mai 2007 a fost stabilit, în

interpretarea dispozițiilor art. 30 din Regulament, că nu este posibilă

modificarea opțiunii cu privire la felul promovării după comunicarea

rezultatelor concursului și, pe cale de consecință, nu sunt admisibile nici

cererile de valorificare a rezultatelor concursului prin care se solicită

schimbarea felului promovării, după comunicarea rezultatelor finale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând soluția Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Motivele de recurs.

În motivele de recurs

s-a susținut că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

nesocotește principiul nediscriminării reglementat în art. 16 din Constituția

României și O.G. nr. 137/2000.

Au arătat recurenții

că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, astfel

că urmau a fi promovați pe loc ca judecători de curte de apel deoarece au

obținut note peste 7 la concursul de promovare din 8 mai 2010, criticând modul

de organizare a acestui concurs, în sensul că intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii are libertatea de a hotărî asupra numărului de posturi pentru

promovare pe loc, pe criterii administrative, astfel că s-a limitat dreptul de

a avansa în carieră și de a obține gradul de judecător de curte de apel.

Au precizat că

potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, au dobândit grad

superior o serie de procurori fără a participa la concurs.

Analiza motivelor de

recurs.

Situația de fapt.

Prin Hotărârea nr. 1050

din 23 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a

respins ca inadmisibilă cererea recurenților de promovare pe loc, cu motivarea

că aceștia au participat la concurs pentru promovarea efectivă, iar potrivit art.

30 din Regulament, opțiunea nu poate fi schimbată ulterior.

Legislația aplicabilă.

Hotărârea nr. 621/2006

a Consiliul Superior al Magistraturii, modificată prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 129/2010.

Art. 4 alin. (2)

Posturile scoase la concurs se stabilesc de către Consiliul Superior al

Magistraturii, în mod distinct pentru promovare efectivă, respectiv pentru

promovare pe loc, pentru fiecare instanță și fiecare parchet, inclusiv pentru

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pentru tribunale

și curți de apel, pe secții și specializări, în urma consultării instanțelor și

parchetelor, în funcție de necesarul de resurse umane.

Alin. (4) în cazul

promovării pe loc, opțiunea candidatului se poate face numai pentru instanța

ierarhic superioară în a cărei circumscripție se află instanța la care își

desfășoară activitatea, respectiv pentru parchetul ierarhic superior în a cărui

circumscripție se află parchetul la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte,

examinând Hotărârea nr. 1050/2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, motivele de recurs, situația de fapt existentă în cauză și

legislația aplicabilă reține că recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 alin.

(2) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006,

modificată, atribuția legală de a stabili numărul de posturi ce se scot la

concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor aparține Consiliului

Superior al Magistraturii.

În exercitarea

competențelor conferite prin lege, Consiliul Superior al Magistraturii

stabilește posturile pentru concursul de promovare, în mod distinct pentru

promovarea efectivă, respectiv pentru promovarea pe loc.

La concursul

organizat la data de 9 mai 2010 Consiliul Superior al Magistraturii nu a scos

la concurs posturi pentru promovarea pe loc.

Recurenții au

participat la concurs pentru promovare efectivă ca judecători la Curtea de Apel

Cluj, situație în care nu pot invoca promovarea pe loc, pentru că astfel s-ar

nesocoti cerințele legii.

Promovarea pe loc

reprezintă o creație legislativă distinctă de promovarea efectivă, care prin

lege are un tratament juridic propriu.

Astfel, potrivit alin.

(4) art. 4 din Regulament, în cazul promovării pe loc, candidatul poate opta

numai pentru instanța superioară în a cărei rază de circumscripție se află instanța

la care își desfășoară activitatea, spre deosebire de promovarea efectivă, în

cazul căreia opțiunea poate viza orice instanță la care există loc vacant,

indiferent de instanța unde candidatul își desfășoară activitatea.

În cazul promovării

efective, ulterior stabilirii rezultatelor concursului, candidații care îndeplinesc

condițiile legii pentru promovare, dar nu au fost efectiv promovați ca urmare a

lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la

instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6

luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Din întregul conținut

normativ al Legii nr. 303/2004 rezultă fără echivoc că există două modalități

distincte de promovare, respectiv promovarea pe loc și promovarea efectivă, în

funcție de opțiunea candidatului și evident numai pentru posturile scoase la

concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al

Magistraturii, în baza art. 134 din Constituția României, în realizarea rolului

său de garant al independenței justiției, îndeplinește atât atribuțiile

constituționale cât și pe cele stabilite prin legea sa organică.

Așa cum s-a explicat

și mai sus legiuitorul a investit Consiliul Superior al Magistraturii cu

prerogativa de a scoate la concurs posturi de judecători sau procurori,

distinct, pentru promovare pe loc și pentru promovare efectivă, fără a exista o

normă legală care să impună acestei autorități numărul de locuri care se scot

la concurs, sau felul acestora.

Recurenții s-au

înscris la concurs pentru promovare efectivă, iar după susținerea concursului

nu beneficiază de o prevedere legală care să prevadă modificarea opțiunii, cu

atât mai mult în cazul prezent, când nici nu au fost scoase la concurs posturi

pentru promovare pe loc.

Dreptul de avansare

în carieră este asigurat prin lege, însă nu este un drept absolut, putându-se

manifesta numai în limitele legii, respectiv al posturilor scoase la concurs.

Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621/2006, nu este discriminatorie, pentru că ea

se aplică tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice.

Potrivit jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția nu garantează libertatea de

acces la o anumită profesie.

Discriminarea

presupune, atât în concepția Constituției României, a Convenției Europene a

Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi,

fără deosebire, sau mai concret egalitatea tuturor în fața legii.

Pentru a exista

discriminare ar trebui ca în cazul unor situații identice sau comparabile să

existe un tratament juridic diferit.

Ori, recurenții

invocă principiul discriminării ca principiu legal, însă în raport de

conținutul legii și de situația de fapt se constată că aceleași norme legale se

aplică tuturor persoanelor aflate în situație juridică identică.

În ceea ce privește

practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie precizat că

în cazurile respective, procurorii funcționau efectiv la parchetul pentru care

s-a acordat gradul profesional, astfel că nu există similitudine între cele

două aspecte.

Soluția instanței de

recurs.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, motivele fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de T.M., M.A., S.S., L.E., V.F. și T.D. împotriva Hotărârii nr. 1050

din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.