ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 2086 din 26 noiembrie 2009,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea

formulată de D.I.L., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Aleșd,

prin care a solicitat promovarea la Curtea de Apel Oradea, prin valorificarea rezultatului

obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe loc), organizat la

data de 31 mai 2009.

Pentru a pronunța această

soluție Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

D.I.L. a participat la

concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, candidând

pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Oradea și a obținut media 7,25, clasându-se

pe poziția a șasea, îndeplinind condițiile prevăzute la art. 27 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere faptul

că pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Oradea au fost scoase la concurs 2

posturi, D.I.L. a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor

alocate concursului.

Făcând referire la „posturile

ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere”,

Plenul a apreciat că dispozițiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situația

valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă, deci, prin urmare,

este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidații

care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.

Pe de altă parte, conform

dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, prin cererea de înscriere

la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul

promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată ulterior,

în scopul valorificării.

Împotriva acestei hotărâri,

D.I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

în esență că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat o interpretare greșită

textului de lege – art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare, de vreme ce acest text de lege permite

valorificarea rezultatelor obținute de către candidați, fără a face distincție între

cele două forme de promovare - „în funcții de execuție efectivă” sau „în funcții

de execuție pe loc”.

Atâta timp cât nota obținută

la examenul de a promovare în funcție de execuție este peste media 7, exercitarea

dreptului de solicita valorificarea rezultatului obținut la examenul din 31 mai

2009 s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de regulament, iar la instanța ierarhic

superioară s-au vacantat trei posturi de judecător și există fondurile necesare,

apreciază recurenta-reclamantă, nu există niciun impediment ca cererea să-i fie

admisă și să se dispună promovarea sa pe loc, în sensul de a i se recunoaște gradul

profesional de judecător de Curte de apel.

În recurs, ca un mijloc

de apărare, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconvenționalitate, solicitând

a se constata că dispozițiile Regulamentului de organizare a examenului de promovare

în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, adoptat prin hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, sunt contradictorii dispozițiilor

art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

și, pe cale de consecință, să fie îndepărtate din analiza prezentei cauze.

Stabilind în mod nejustificat

și nelegal o diferențiere între „promovarea pe loc” și „promovarea efectivă”, în

sensul imposibilității candidaților care au optat pentru „promovarea pe loc” de

a valorifica ulterior rezultatele obținute la examenul de promovare, se încalcă

dreptul de proprietate al acestora, astfel cum acesta este prevăzut de art. 1 din

Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

„Bunul” de care a fost

privată recurenta-reclamantă, prin adoptarea dispozițiilor Regulamentului de organizare

a concursului de promovare este reprezentat de „speranța legitimă de a promova în

funcția de judecător de Curte de apel” cu toate beneficiile financiare ce rezultă

din această împrejurare, or o astfel de restricție, susține recurenta-reclamantă,

nu poate fi dispusă decât în măsura în care există o justificare obiectivă rezonabilă,

precum și un scop legitim.

Cât privește încălcarea

art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia „o distincție

este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu

urmărește un scop legitim sau nu există un raport de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat”, recurenta-reclamantă arată că, în ceea ce o privește,

s-a ajuns la o distincție discriminatorie, pentru că spre deosebire de persoanele

care au optat pentru o promovare efectivă, ea nu-și poate valorifica ulterior rezultatul

examenului, deoarece a optat pentru promovare pe loc.

Susține recurenta-reclamantă

că această distincție discriminatorie este nejustificată, nerezonabilă și nu urmărește

un scop legitim.

Intimatul-pârât a depus

întâmpinare și un punct de vedere cu privire la excepția de neconvenționalitate

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2086 din 26 noiembrie 2009, ca fiind legală

și temeinică.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Recurenta, judecător cu

grad profesional de Tribunal la Judecătoria Aleșd, critică soluția Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii de respingere ca inadmisibilă a cererii ce a formulat-o

de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție

(pe loc) organizat la 31 mai 2009, susținând în esență că îndeplinește condițiile

prevăzute de Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de promovare

a judecătorilor și procurorilor, Regulament care nu distinge între cele două forme

de promovare și în plus invocă discriminarea care s-a creat pentru candidații care

au optat pentru promovarea „pe loc”, față de cei ce au optat pentru promovarea efectivă,

numai aceștia din urmă putând a-și valorifica rezultatul obținut la examenul de

promovare în termen de 6 luni.

Recurenta a participat

la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii la 31 mai 2009, opțiunea în scris formulată fiind de „promovare

pe loc” la Curtea de Apel Oradea, pentru care au fost scoase la concurs în vederea

promovării pe loc doar două posturi de judecător, aceasta obținând media 7,25 și

clasându-se pe locul 6 în raport cu ceilalți candidați, motiv pentru care nu a putut

fi promovată.

Astfel, cum corect reține

și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârea atacată cu recurs,

în conformitate cu art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin hotărârea

nr. 621 din 21 septembrie 2006 „judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 27, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante, nu au fost

promovați, pot fi numiți în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele

pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor

finale ale concursului”.

Sintagma „posturile ce

se vacantează la instanțele sau parchetele care au optat la înscriere”, are în vedere

numai situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă,

fiind astfel exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru

candidații care au participat la concurs pentru promovare pe loc.

În acest sens este și

practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Este și firesc să fie

așa, pentru că scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului

de promovare” a fost acela de a da posibilitatea ocupării posturilor vacante la

instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a fi necesară organizarea

unui nou concurs.

Pe de altă parte, opțiunea

pe care a formulat-o fiecare candidat la înscrierea la concurs, nu poate fi decât

una singură cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc) și care nu poate

fi modificată ulterior în scopul valorificării.

Cât privește critica recurentei,

formulată în cadrul excepției de neconvenționalitate invocate în apărare, trebuie

precizat că dispozițiile regulamentare invocate nu sunt contrarii prevederilor

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și nici prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Protecția pe care o instituie

art. 1 din protocolul menționat mai sus referitoare la „dreptul oricărei persoane

fizice sau juridice de a-i fi respectat dreptul asupra bunurilor sale”, este invocat

de recurentă atunci când pretinde existența unei speranțe legitime de a promova

în funcția de judecător la Curtea de apel, or această speranță legitimă de a obține

un bun nu poate fi îndeplinită decât atunci când sunt îndeplinite și condițiile

dreptului intern.

În realitate, recurenta

a fost declarată „respinsă” la concursul de promovare susținut la data de 31 mai

2009, datorită neîncadrării sale în numărul de locuri scoase la concurs pentru Curtea

de Apel Oradea, iar posibilitatea de a fi valorificat rezultatul concursului numai

pentru promovarea efectivă la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea

a fost tranșată prin interpretarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Regulament

de către Consiliul Superior al Magistraturii, cât și de către instanța supremă,

a cărei jurisprudență sub acest aspect este bine cunoscută, reținându-se că instituția

valorificării rezultatelor concursului de promovare” a creat posibilitatea ocupării

posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără

a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

O astfel de interpretare

privitoare la modul de aplicare a normei de drept intern vizată, însușită de instanța

supremă prin jurisprudența creată, nu conferă astfel posibilitate recurentei de

a pretinde că are o speranță legitimă de a obține un „bun”, în speță noțiunea de

„bun” extinzându-se și asupra dreptului recurentei de a-și valorifica rezultatul

examenului de promovare pe loc, printr-o promovare efectivă la Curtea de Apel Oradea.

Cât privește pretinsa

încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind

invocată discriminarea între candidații care au optat pentru promovarea în funcții

de execuție efectivă și cei pentru promovarea în funcție de execuție pe loc, discriminare

care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, trebuie precizat că nu se regăsește

în speța de față.

Noțiunea de discriminare

menționată în art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului își are corespondent

în dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare înțelegându-se

„orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate,

etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,

handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie

defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor

omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în

domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții

publice”.

Sintagma „în condiții

de egalitate” presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, nefiind

exclusă posibilitatea ca legiuitorul să stabilească norme diferite pentru persoane

aflate în situații diferite.

Nu poate fi socotit că

există discriminare între candidații care au optat pentru promovarea în funcții

de execuție efectivă și cei care au optat pentru promovarea în funcții de execuție

pe loc, pentru că aceștia nu se află în „situație de egalitate”.

Astfel, cum a statuat

și Curtea Constituțională, principiul egalității nu este egal cu cel al uniformității,

pentru că dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații

diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Ținând seama de faptul

că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua

măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, în funcție de rațiunile

și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea

unor etape de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor,

se poate constata că distincția în ce privește valorificarea rezultatului concursului

numai pentru cei care au optat pentru o promovare efectivă la instanțele superioare,

are o justificare obiectivă și rezonabilă, prin ea însăși, urmărindu-se un scop

legitim, acela al funcționării în condiții optime a sistemului judiciar, deci nu

are caracter discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2086

din 26 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea recurentei

D.I.L., privind valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuție pe loc organizat la 31 mai 2009, este legală și temeinică, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.I.L. împotriva hotărârii nr. 2086 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.