ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 2086 din 26 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de D.I.L., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Aleșd, prin care a solicitat promovarea la Curtea de Apel Oradea, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe loc), organizat la data de 31 mai 2009. Pentru a pronunța această soluție Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că D.I.L.

a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, candidând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Oradea și a obținut media 7,25, clasându-se pe poziția a șasea, îndeplinind condițiile prevăzute la art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere faptul că pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Oradea au fost scoase la concurs 2 posturi, D.I.L. a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.

Făcând referire la „posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere”, Plenul a apreciat că dispozițiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă, deci, prin urmare, este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării.

Împotriva acestei hotărâri, D.I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat o interpretare greșită textului de lege – art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, de vreme ce acest text de lege permite valorificarea rezultatelor obținute de către candidați, fără a face distincție între cele două forme de promovare - „în funcții de execuție efectivă” sau „în funcții de execuție pe loc”.

Atâta timp cât nota obținută la examenul de a promovare în funcție de execuție este peste media 7, exercitarea dreptului de solicita valorificarea rezultatului obținut la examenul din 31 mai 2009 s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de regulament, iar la instanța ierarhic superioară s-au vacantat trei posturi de judecător și există fondurile necesare, apreciază recurenta-reclamantă, nu există niciun impediment ca cererea să-i fie admisă și să se dispună promovarea sa pe loc, în sensul de a i se recunoaște gradul profesional de judecător de Curte de apel.

În recurs, ca un mijloc de apărare, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconvenționalitate, solicitând a se constata că dispozițiile Regulamentului de organizare a examenului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, adoptat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, sunt contradictorii dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și, pe cale de consecință, să fie îndepărtate din analiza prezentei cauze. Stabilind în mod nejustificat și nelegal o diferențiere între „promovarea pe loc” și „promovarea efectivă”, în sensul imposibilității candidaților care au optat pentru „promovarea pe loc” de a valorifica ulterior rezultatele obținute la examenul de promovare, se încalcă dreptul de proprietate al acestora, astfel cum acesta este prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

„Bunul” de care a fost privată recurenta-reclamantă, prin adoptarea dispozițiilor Regulamentului de organizare a concursului de promovare este reprezentat de „speranța legitimă de a promova în funcția de judecător de Curte de apel” cu toate beneficiile financiare ce rezultă din această împrejurare, or o astfel de restricție, susține recurenta-reclamantă, nu poate fi dispusă decât în măsura în care există o justificare obiectivă rezonabilă, precum și un scop legitim.

Cât privește încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia „o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, recurenta-reclamantă arată că, în ceea ce o privește, s-a ajuns la o distincție discriminatorie, pentru că spre deosebire de persoanele care au optat pentru o promovare efectivă, ea nu-și poate valorifica ulterior rezultatul examenului, deoarece a optat pentru promovare pe loc. Susține recurenta-reclamantă că această distincție discriminatorie este nejustificată, nerezonabilă și nu urmărește un scop legitim.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și un punct de vedere cu privire la excepția de neconvenționalitate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2086 din 26 noiembrie 2009, ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc.

civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Recurenta, judecător cu grad profesional de Tribunal la Judecătoria Aleșd, critică soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de respingere ca inadmisibilă a cererii ce a formulat-o de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe loc) organizat la 31 mai 2009, susținând în esență că îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, Regulament care nu distinge între cele două forme de promovare și în plus invocă discriminarea care s-a creat pentru candidații care au optat pentru promovarea „pe loc”, față de cei ce au optat pentru promovarea efectivă, numai aceștia din urmă putând a-și valorifica rezultatul obținut la examenul de promovare în termen de 6 luni.

Recurenta a participat la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la 31 mai 2009, opțiunea în scris formulată fiind de „promovare pe loc” la Curtea de Apel Oradea, pentru care au fost scoase la concurs în vederea promovării pe loc doar două posturi de judecător, aceasta obținând media 7,25 și clasându-se pe locul 6 în raport cu ceilalți candidați, motiv pentru care nu a putut fi promovată.

Astfel, cum corect reține și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârea atacată cu recurs, în conformitate cu art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 „judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 27, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante, nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.

Sintagma „posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele care au optat la înscriere”, are în vedere numai situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă, fiind astfel exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concurs pentru promovare pe loc. În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este și firesc să fie așa, pentru că scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare” a fost acela de a da posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs.

Pe de altă parte, opțiunea pe care a formulat-o fiecare candidat la înscrierea la concurs, nu poate fi decât una singură cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc) și care nu poate fi modificată ulterior în scopul valorificării. Cât privește critica recurentei, formulată în cadrul excepției de neconvenționalitate invocate în apărare, trebuie precizat că dispozițiile regulamentare invocate nu sunt contrarii prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Protecția pe care o instituie art. 1 din protocolul menționat mai sus referitoare la „dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a-i fi respectat dreptul asupra bunurilor sale”, este invocat de recurentă atunci când pretinde existența unei speranțe legitime de a promova în funcția de judecător la Curtea de apel, or această speranță legitimă de a obține un bun nu poate fi îndeplinită decât atunci când sunt îndeplinite și condițiile dreptului intern.

În realitate, recurenta a fost declarată „respinsă” la concursul de promovare susținut la data de 31 mai 2009, datorită neîncadrării sale în numărul de locuri scoase la concurs pentru Curtea de Apel Oradea, iar posibilitatea de a fi valorificat rezultatul concursului numai pentru promovarea efectivă la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea a fost tranșată prin interpretarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Regulament de către Consiliul Superior al Magistraturii, cât și de către instanța supremă, a cărei jurisprudență sub acest aspect este bine cunoscută, reținându-se că instituția valorificării rezultatelor concursului de promovare” a creat posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

O astfel de interpretare privitoare la modul de aplicare a normei de drept intern vizată, însușită de instanța supremă prin jurisprudența creată, nu conferă astfel posibilitate recurentei de a pretinde că are o speranță legitimă de a obține un „bun”, în speță noțiunea de „bun” extinzându-se și asupra dreptului recurentei de a-și valorifica rezultatul examenului de promovare pe loc, printr-o promovare efectivă la Curtea de Apel Oradea. Cât privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind invocată discriminarea între candidații care au optat pentru promovarea în funcții de execuție efectivă și cei pentru promovarea în funcție de execuție pe loc, discriminare care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, trebuie precizat că nu se regăsește în speța de față.

Noțiunea de discriminare menționată în art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului își are corespondent în dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare înțelegându-se „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Sintagma „în condiții de egalitate” presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, nefiind exclusă posibilitatea ca legiuitorul să stabilească norme diferite pentru persoane aflate în situații diferite. Nu poate fi socotit că există discriminare între candidații care au optat pentru promovarea în funcții de execuție efectivă și cei care au optat pentru promovarea în funcții de execuție pe loc, pentru că aceștia nu se află în „situație de egalitate”. Astfel, cum a statuat și Curtea Constituțională, principiul egalității nu este egal cu cel al uniformității, pentru că dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Ținând seama de faptul că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, în funcție de rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea unor etape de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor, se poate constata că distincția în ce privește valorificarea rezultatului concursului numai pentru cei care au optat pentru o promovare efectivă la instanțele superioare, are o justificare obiectivă și rezonabilă, prin ea însăși, urmărindu-se un scop legitim, acela al funcționării în condiții optime a sistemului judiciar, deci nu are caracter discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2086 din 26 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea recurentei D.I.L., privind valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție pe loc organizat la 31 mai 2009, este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I.L. împotriva hotărârii nr. 2086 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.