ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1

Circu

mstanțele cauzei.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii ce formează obiectul prezentului recurs

Prin Hotărârea nr.

2087

din 26 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins

ca inadmisibilă cererea formulată de

D.I.T.

, judecător la

Judecătoria Arad, prin care acesta a solicitat valorificarea rezultatului

obținut la concursul de promovare în

funcții de

execuție, organizat la data de 31 mai 2009 și promovarea la

Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Petentul a participat la concursul de

promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, optând

și candidând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Arad și a

obținut media 8,55, clasându-se pe poziția a 5-a, cu îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art.

27 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Sup

erior al Magistraturii

nr. 621 din

21 septembrie 2006,

cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere faptul că pentru

promovarea pe loc la Tribunalul Arad au fost scoase la concurs numai 2 posturi,

petentul a fost declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita

posturilor alocate concursului.

Î

n conformitate cu dispozițiile art. 30

alin. (1) din Regulamentul anterior menționat, „judecătorii care

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost

promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în

posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au optat la

înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale

ale concursului".

Conform dispozițiilor art. 27, pentru a

fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel

puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare

dintre cele două probe de concurs menționate la art. 17 (proba

teoretică și proba practică).

Făcând referire la sintagma „posturile

ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la

înscriere", Plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază

că dispozițiile art. 30 din Regulament au în vedere numai

situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea

efectivă.

Prin urmare, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut că este exclusă posibilitatea

valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au

participat la concurs, optând pentru promovarea pe loc.

La această concluzie se ajunge,

după cum se arată în motivarea hotărârii atacate, și prin

interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 30 din Regulament, dat

fiind faptul că scopul introducerii instituției „valorificării

rezultatelor concursului de promovare" în Regulament a fost acela de a

crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele

superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor

obținute de către cei care au optat pentru promovarea efectivă,

fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

Pe de altă parte, reține Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, conform dispozițiilor art. 6 alin.

(3) și (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare

candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării

(efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată

ulterior, în scopul valorificării.

2.

Motivele de recurs formulate de recurentul D.I.

împotriva Hotărârii nr.

2087 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii a formulat recurs D.I.T., în temeiul art. 29 alin.

(7) din Legea nr.

317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

In esență prin motivele de recurs

dezvoltate, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul a susținut

următoarele:

- în cauză sunt incidente prevederile

art. 30 alin.

(1)

din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621

din

21 septembrie 2006, modificată prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659

din

3

iulie 2008, care nu distinge în ceea ce privește procedura

valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat

la concurs pentru promovarea pe loc, astfel că interpretarea Consiliului

Superior al Magistraturii, în sens contrar este nelegală;

-

posibilitatea de valorificare

ulterioară a rezultatelor este acceptată în mod legal, de textul

sus-arătat atât pentru cei ce au optat pentru promovarea efectivă cât

și pentru promovarea pe loc, aceste reglementări având ca obiect

drepturile câștigate de candidații la concursul de promovare, chiar

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii statuând în aces

t

sens printr-o altă hotărâre (

nr.

790 din

13 decembrie 2006) în

care s-a menționat că organizarea concursurilor pentru promovarea pe

loc urmărește crearea unei „rezerve" de judecători;

-

nu pot fi aplicate

diferențiat dispozițiile art. 30 din Regulamentul sus arătat

întrucât a nu da posibilitatea tuturor candidaților care îndeplinesc

condițiile de a se bucura de posibilitatea valorificării rezultatelor

concursului ar echivala cu instituirea unui tratament discriminatoriu și

cu nesocotirea principiului egalității șanselor de promovare în

cariera profesională;

-

în fine, a fost invocată

practica instanței supreme care în situații oarecum similare, a admis

cererile de valorificare a rezultatelor concursurilor de promovare,

inițial r

espinse de Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii.

instanței de control judiciar

Examinând cauza și hotărârea

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale inciden

te pricinii, Înalt

a Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr.

2017 din

26 noiembrie

2009, a fost

respinsă cererea petentului

D.I.T.,

judec

ător la

Judecătoria Arad, de valorificare a rezultatelor obținute la

concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31

mai 2009 și promovarea la Tribunalul Arad, în raport cu dispozițiile

art.

30 din Regulamentul de concurs și cu

opțiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art.

6 alin. (3)

și

(4) din Regulamentul de

concurs.

Dispozițiile incidente din Regulamentul

de concurs sunt următoarele:

-

art. 6 alin. (3) și (4),

conform cărora:

„(3) în termen de 15 zile de la data

publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot

depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii,

în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe

loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea,

specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția

pentru care optează.

(4) Fiecare candidat poate formula o

singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța

ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru

care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum

și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii

materiilor de concurs."

-

art.

30, conform cărora:

„(1) Judecătorii și procurorii care

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați

ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se

vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la

înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale

ale concursului.

(2) Dispozițiile art. 28 alin. (3)

și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător."

-

art.28 alin. (3), conform

cărora:

„(3) Promovarea în funcții de

execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși

la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărulu

i de posturi aprobate."

D.I.T.

, judecător la Judecătoria Arad, a

participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 31

mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Tribunalul Arad,

aspect necontestat de către recurent.

Recurentul a formulat opțiunea de

„promovare pe loc" cu respectarea dispozițiilor art.

6 alin.

(3) și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină

cunoștință de cauză și fără a contesta la

momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu

reglementările cu forță juridică superioară, în

cauză cele ale Legii nr.

303/2004.

Înalt

a Curte de Casație și Justiție

apreciază că Hotărârea nr.

2087 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea

recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31

mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru

candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă"

este legală și temeinică și în acord cu

jurisprudență constantă a instanței supremei în materie, de

care instanța de recurs este datoare să tină seama, în

considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului

securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO

care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este

acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin

înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO,

Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriv

a României (nr. 1), § 39-40).

Hotărârea contestată este

întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de

execuție care să permită valorificarea rezultatelor concursului

în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai

în cazul opțiunii de promovare efectivă, deoarece în situația

promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul

respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la

concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii și nu presupun

existența unui post de execuție vacant.

Înalt

a Curte apreciază ca nefondată

și critica recurentului potrivit căreia dispozițiile art. 30 din

Regulament sunt aplicate diferențiat, instituind și generând

aplicarea unui tratament discriminatori

u.

Principiul egalității sau

nediscriminării constă în aceea că persoanele care se

găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament

identic, fără ca egalitatea să însemne uniformitate.

Funcția acestui principiu este aceea de

a preveni formularea de distincții arbitrare și de a evita

diferențele de tratament juridic fără motive obiective.

Făcând o interpretare nuanțată

a prevederilor Convenției, organele acesteia au concluzionat însă

că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existența unor

situații ale căror particularități impun a fi tratate

diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul

art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale

introduc distincții între situații analoage și comparabile,

fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă

și obiectivă.

De asemenea, conform jurisprudenței

Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții

Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al

egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai

pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor

soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.

Î

n sistemul nostru juridic, principiul

analizat se găsește reglementat în art. 16 alin. (1) din

Constituție și în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Î

n

opinia Înalt

ei Curți, în

cauza de față, nu poate fi vorba de aplicarea unui tratament

privilegiat sau discriminatoriu, de constatarea unei inegalități,

contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pretinsa diferență de tratament

invocată de recurent, privită prin prisma condițiilor necesare

procedurii de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de

promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor, nu privește situații analoage sau comparabile, întrucât

nu vizează persoane aflate în aceeași situație, atâta timp cât

petentul, care a optat pentru promovarea pe loc, invocă existența

discriminării prin raportare la candidați care au formulat o

altă opțiune, și anume aceea de promovare efectivă. Astfel,

respingerea cererii petentului are la bază o justificare obiectivă

și rezonabilă decurgând din existența situațiilor diferite

pe care se situează candidații care au formulat opțiuni diferite

și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este

posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în

măsura vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin

promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.

Î

n ceea ce privește deciziile invocate ca

precedent, respectiv cele cu nr. 3289 din 27 iunie 2007, nr. 953 din 19

februarie 2009 precum și decizia nr. 2038/2007 a

Înalt

ei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, menționate de recurent,

Înalt

a

Curte constată că toate aceste decizii, fie au vizat alte

situații de fapt, fie au avut ca obiect alt concurs, organizat în baza

unui alt regulament, astfel că acestea nu pot fi reținute ca

practică judiciară relevantă în cauza de față.

Astfel fiind, Înalta

Curte consta

tă că

susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea este temeinică și legală.

Î

n consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004, republicată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.I.T.

împotriva Hotărâ

rii nr. 2087 din 26

noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.

1

A se vedea în

acest sens deciziile nr. 193 din 20 ianuarie 2010, nr. 373 din 27 ianuarie .2010,

nr. 1196 din 03 martie 2010 și 1280 din 05 martie 2010 ale

Înalt

ei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal

" Conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată,

discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau

preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,

limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare

sexuală, vârstă, handicap, boală cronică

necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie

defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau

exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de

lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte

domenii ale vieții publice".