ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1 Circu mstanțele cauzei. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul prezentului recurs Prin Hotărârea nr. 2087 din 26 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă cererea formulată de D.I.T. , judecător la Judecătoria Arad, prin care acesta a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, organizat la data de 31 mai 2009 și promovarea la Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Petentul a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, optând și candidând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Arad și a obținut media 8,55, clasându-se pe poziția a 5-a, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Sup erior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere faptul că pentru promovarea pe loc la Tribunalul Arad au fost scoase la concurs numai 2 posturi, petentul a fost declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.

Î n conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul anterior menționat, „judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului". Conform dispozițiilor art. 27, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menționate la art. 17 (proba teoretică și proba practică). Făcând referire la sintagma „posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere", Plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că dispozițiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă.

Prin urmare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concurs, optând pentru promovarea pe loc. La această concluzie se ajunge, după cum se arată în motivarea hotărârii atacate, și prin interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 30 din Regulament, dat fiind faptul că scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare" în Regulament a fost acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor obținute de către cei care au optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

Pe de altă parte, reține Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, conform dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării. 2. Motivele de recurs formulate de recurentul D.I. împotriva Hotărârii nr. 2087 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs D.I.T., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

In esență prin motivele de recurs dezvoltate, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul a susținut următoarele: - în cauză sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie 2008, care nu distinge în ceea ce privește procedura valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc, astfel că interpretarea Consiliului Superior al Magistraturii, în sens contrar este nelegală; - posibilitatea de valorificare ulterioară a rezultatelor este acceptată în mod legal, de textul sus-arătat atât pentru cei ce au optat pentru promovarea efectivă cât și pentru promovarea pe loc, aceste reglementări având ca obiect drepturile câștigate de candidații la concursul de promovare, chiar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii statuând în aces t sens printr-o altă hotărâre ( nr. 790 din 13 decembrie 2006) în care s-a menționat că organizarea concursurilor pentru promovarea pe loc urmărește crearea unei „rezerve" de judecători;

- nu pot fi aplicate diferențiat dispozițiile art. 30 din Regulamentul sus arătat întrucât a nu da posibilitatea tuturor candidaților care îndeplinesc condițiile de a se bucura de posibilitatea valorificării rezultatelor concursului ar echivala cu instituirea unui tratament discriminatoriu și cu nesocotirea principiului egalității șanselor de promovare în cariera profesională; - în fine, a fost invocată practica instanței supreme care în situații oarecum similare, a admis cererile de valorificare a rezultatelor concursurilor de promovare, inițial r espinse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale inciden te pricinii, Înalt a Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2017 din 26 noiembrie 2009, a fost respinsă cererea petentului D.I.T., judec ător la Judecătoria Arad, de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009 și promovarea la Tribunalul Arad, în raport cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul de concurs și cu opțiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs.

Dispozițiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele: - art. 6 alin. (3) și (4), conform cărora: „(3) în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează.

(4) Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs." - art. 30, conform cărora: „(1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător." - art.28 alin. (3), conform cărora: „(3) Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărulu i de posturi aprobate." D.I.T.

, judecător la Judecătoria Arad, a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Tribunalul Arad, aspect necontestat de către recurent. Recurentul a formulat opțiunea de „promovare pe loc" cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoștință de cauză și fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu reglementările cu forță juridică superioară, în cauză cele ale Legii nr. 303/2004.

Înalt a Curte de Casație și Justiție apreciază că Hotărârea nr. 2087 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă" este legală și temeinică și în acord cu jurisprudență constantă a instanței supremei în materie, de care instanța de recurs este datoare să tină seama, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriv a României (nr. 1), § 39-40).

Hotărârea contestată este întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de execuție care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă, deoarece în situația promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii și nu presupun existența unui post de execuție vacant. Înalt a Curte apreciază ca nefondată și critica recurentului potrivit căreia dispozițiile art. 30 din Regulament sunt aplicate diferențiat, instituind și generând aplicarea unui tratament discriminatori u. Principiul egalității sau nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformitate.

Funcția acestui principiu este aceea de a preveni formularea de distincții arbitrare și de a evita diferențele de tratament juridic fără motive obiective. Făcând o interpretare nuanțată a prevederilor Convenției, organele acesteia au concluzionat însă că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existența unor situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

De asemenea, conform jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte. Î n sistemul nostru juridic, principiul analizat se găsește reglementat în art. 16 alin. (1) din Constituție și în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Î n opinia Înalt ei Curți, în cauza de față, nu poate fi vorba de aplicarea unui tratament privilegiat sau discriminatoriu, de constatarea unei inegalități, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pretinsa diferență de tratament invocată de recurent, privită prin prisma condițiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, nu privește situații analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate în aceeași situație, atâta timp cât petentul, care a optat pentru promovarea pe loc, invocă existența discriminării prin raportare la candidați care au formulat o altă opțiune, și anume aceea de promovare efectivă. Astfel, respingerea cererii petentului are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă decurgând din existența situațiilor diferite pe care se situează candidații care au formulat opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.

Î n ceea ce privește deciziile invocate ca precedent, respectiv cele cu nr. 3289 din 27 iunie 2007, nr. 953 din 19 februarie 2009 precum și decizia nr. 2038/2007 a Înalt ei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, menționate de recurent, Înalt a Curte constată că toate aceste decizii, fie au vizat alte situații de fapt, fie au avut ca obiect alt concurs, organizat în baza unui alt regulament, astfel că acestea nu pot fi reținute ca practică judiciară relevantă în cauza de față. Astfel fiind, Înalta Curte consta tă că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea este temeinică și legală. Î n consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I.T. împotriva Hotărâ rii nr. 2087 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2010. 1 A se vedea în acest sens deciziile nr. 193 din 20 ianuarie 2010, nr. 373 din 27 ianuarie .2010, nr. 1196 din 03 martie 2010 și 1280 din 05 martie 2010 ale Înalt ei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal " Conform art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, republicată, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".