ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin Consiliul Superior al Magistraturii, prin
Hotărârea nr. 2089 din 26 noiembrie 2009, a respins, ca inadmisibilă,
cererea formulată de C.P., judecător la Judecătoria Giurgiu,
prin care a solicitat promovarea la Tribunalul Giurgiu, prin valorificarea rezultatului
obținut la concursul de promovare în funcție de execuție (pe
loc), organizat la data de 31 mai 2009.
În acest sens s-a reținut
că petenta, candidând la concursul susmenționat, a obținut media
8.50, clasându-se pe poziția a doua, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute
de art. 27 din Regulamentul de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din
21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, dar ca
urmare a faptului că, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Giurgiu a
fost alocat la concurs 1 post, aceasta a fost declarată respinsă,
pentru neîncadrarea în limita posturilor alocate concursului.
În ceea ce privește aplicarea în
speță a dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulament, potrivit
cărora judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de
art. 27 dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei de posturi
vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la
aceeași instanță, în termen de 6 luni de la data
comunicării rezultatelor, s-a apreciat că acestea au în vedere numai
situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea
efectivă, fiind exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor
concursului pentru candidații participanți la promovarea pe loc.
S-a reținut totodată
că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) și (4) din
Regulament, prin cererea de înscriere la concurs candidatul poate formula o
singură opțiune cu privire la felul promovării, efectivă
sau pe loc, care nu poate fi modificată ulterior, în scopul
valorificării.
În motivarea recursului s-a
susținut, în esență, că recurenta îndeplinește
condițiile prevăzute de Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 659/2008
a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece a susținut
examenul la data de 31 mai 2009, optând pentru tribunalul Giurgiu, a
obținut media generală de 8,50, există un post de judecător
vacant și nu mai sunt alte cereri de valorificare la respectiva instanță
pentru a li se da prioritate.
În opinia recurentei, din
dispozițiile art. 30 din Regulament rezultă că pentru
soluționarea unei astfel de cereri trebuie să se analizeze doar
îndeplinirea condițiilor impuse de art. 27 și dacă s-a vacantat
un post la instanțele pentru care s-a optat la înscriere, fără a
se distinge după cum s-a optat pentru promovarea pe loc sau efectivă.
Examinând actele dosarului,
hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor
legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte
reține că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed.
În conformitate cu prevederile art. 1
din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului
de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 621/2006,
modificată prin Hotărârea nr. 659/2008, promovarea judecătorilor
și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe
loc, se face numai prin concurs, organizat la nivel național, în limita
posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual
de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.
Potrivit art. 6 alin. (3) și
(4) din regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate
formula o singură opțiune cu privire la felul promovării
(efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată
ulterior, în scopul valorificării rezultatelor obținute.
Condițiile pentru ca un
candidat să fie declarat admis sunt prevăzute în art. 27, iar
potrivit art. 30 din Regulament, judecătorii și procurorii care
îndeplinesc aceste condiții, dar care, ca urmare a lipsei posturilor
vacante, nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile care se
vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la
înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale
ale concursului.
Rezultă din aceste prevederi
legale că instituția valorificări ulterioare a rezultatelor
obținute la concurs, prin promovarea pe posturile care se vacantează în
termenul prevăzut, este aplicabilă doar candidaților care au
optat pentru promovarea efectivă, nu și celor care au optat pentru promovarea
pe loc, întrucât numai promovarea efectivă se face, potrivit art. 1, în
limita posturilor vacante existente și numai în privința acestor
candidați se poate pune problema vacantării ulterioare a unor posturi.
Promovarea pe loc a judecătorilor se face, potrivit aceluiași text
din regulament, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul
Superior al Magistraturii pentru această modalitate de promovare.
Prevederile art. 30 din Regulament
sunt aplicabile, așadar, numai candidaților care au optat la
înscriere pentru promovarea efectivă, dacă îndeplinesc
condițiile prevăzute de art. 27, în același sens
pronunțându-se în mod constant această instanță
supremă.
Sub un alt aspect, susținerile
recurentei în sensul că prin hotărârea atacată s-ar fi realizat
o diferențiere nejustificată în ceea ce privește posibilitatea
valorificării rezultatului concursului, motivat doar de faptul că o
atare excludere nu este explicit prevăzută în regulament, nu pot fi primite,
excluderea în discuție rezultând cu evidență din prevederile art.
1, corelate cu cele ale art. 6 alin. (3) și (4) și art. 30 din
Regulament.
Această hotărâre nu poate
fi considerată nici ca având un caracter discriminator, în condițiile
în care recurenta nu se află într-o situație identică cu
persoanele care au optat la înscriere pentru promovarea efectivă.
Principiul constituțional al
egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai
pentru situații identice, așa cum în mod constant s-a statuat în
jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu
cea a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, constatând că
hotărârea atacată a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor
regulamentare anterior redate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P.
împotriva Hotărârii nr. 2089 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.