ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4822/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 723 din 30 octombrie

2009, Tribunalul Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

soluționării cauzei privind pe reclamanta SC B.R. SA Bacău, în contradictoriu

cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău,

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea Deciziei

nr. 186 și a procesului-verbal de control nr. 92 din 22 septembrie 2008, emise

de primele două pârâte, precum și a Deciziei nr. 436 din 24 decembrie 2008,

emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, intră sub incidența

dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

față de împrejurarea că principalul act administrativ-fiscal contestat este

emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care este o autoritate

centrală.

Prin sentința nr. 42 din 9 aprilie

2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că în speță competența se stabilește în

funcție de valoarea sumei reprezentând obligația de plată contestată, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reține curtea de apel,

în speță, valoarea litigiului este de până la 500.000 lei.

Constatându-se ivirea conflictului

negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ..

Verificând cauza, Curtea constată că,

în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii formulate în cauză

îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care a fost

stabilită - în sarcina reclamantei obligații fiscale, reprezentând taxe vamale

și TVA, precum și majorări de întârziere, al căror cuantum nu depășește suma de

500.000 lei.

Cum cuantumul sumei reprezentând

obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speță devin

incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu

două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției

contestate de reclamantă.

În cazul în care litigiul privește

taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora,

pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la

criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut

expres de art. 10 alin. (1) din lege. Așadar, indiferent de poziționarea, în

cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice

emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă

reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai

litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.

Față de cele arătate, raportat la

cuantumul sumei contestate în cauză, competența de soluționare a cauzei urmează

a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău,secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC B.R. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâții

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău, Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 noiembrie 2010.