ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6090/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 4912/110/2011 din 10 octombrie 2011, reclamanta SC A.G. SRL (fostă SC A.G.

SA) a contestat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția generală de soluționare a contestațiilor, decizia nr. 304 din 22 iulie 2011 prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere din 4 octombrie 2010, privind obligațiile fiscale suplimentare la plată și împotriva raportului de inspecție fiscală din 4 octombrie 2010, solicitând instanței admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea parțială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011, a deciziei de impunere din 4 octombrie 2010 și a raportului de inspecție fiscală, iar, în subsidiar, să se dispună restituirea sumei în cuantum de 206.027 RON, achitată de contestatoare cu titlu de accize și accesorii aferente accizelor.

2. Hotărârea Tribunalului Bacău A. Prin sentința nr. 572 din 26 martie 2012, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale materiale, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Bacău. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, Tribunalul a apreciat că întrucât acțiunea vizează anularea parțială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011 emisă de o autoritate publică centrală, competența aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. 3. Hotărârea Curții de Apel Bacău A. Prin sentința nr. 57 din 14 martie 2013 a Curții de Apel Bacău a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A.G.

SRL Onești (fostă SC A.G. SA), reprezentată prin lichidatorul judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O., județul Bacău, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ. A fost constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău și a fost trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1173 din 26 octombrie 2011 Tribunalul Bacău a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței SC A.G. SRL, cu ridicarea dreptului de administrare al debitoarei; a fost desemnat administrator judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O., județul Bacău. Prin sentința civilă nr. 1402 din 30 noiembrie 2011 Tribunalul Bacău a deschis procedura falimentului în formă simplificată și a dispus dizolvarea societății; ca lichidator judiciar a fost desemnat T.E. I.P.U.R.L.

S-a reținut că în urma inspecției fiscale efectuate de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași la reclamantă a fost emisă decizia de impunere din 4 octombrie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale principale, accize pentru bere, în sumă de 110.613 RON și obligații fiscale accesorii, majorări de întârziere, dobânzi de întârziere și penalități de întârziere, în sumă de 100.331 RON, rezultând un total al obligațiilor fiscale în sumă de 210.944 RON. Dintre aceste obligații, prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a contestat obligații în sumă de 206.027 RON.

Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care instituie două criterii de determinare a competenței materiale: criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice a autorității publice emitente a actului atacat și criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Raportat la acest din urmă criteriu, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză, a reținut instanța că este vorba de un litigiu având ca obiect drepturi vamale, în sumă de 206.027 RON, iar competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea unor obligații în sumă de 206.027 RON, reprezentând obligațiile fiscale suplimentare la plată. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o obligație fiscală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.G. SRL prin lichidator judiciar T.E. I.P.U.R.L. Târgu Ocna în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013.