ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6090/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Bacău sub nr. 4912/110/2011 din 10 octombrie 2011, reclamanta SC

A.G. SRL (fostă SC A.G. SA) a contestat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași

și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția generală de soluționare a

contestațiilor, decizia nr. 304 din 22 iulie 2011 prin care s-a respins contestația

formulată împotriva deciziei de impunere din 4 octombrie 2010, privind obligațiile

fiscale suplimentare la plată și împotriva raportului de inspecție fiscală din 4

octombrie 2010, solicitând instanței admiterea contestației și, pe cale de consecință,

anularea parțială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011, a deciziei de impunere

din 4 octombrie 2010 și a raportului de inspecție fiscală, iar, în subsidiar, să

se dispună restituirea sumei în cuantum de 206.027 RON, achitată de contestatoare

cu titlu de accize și accesorii aferente accizelor.

Bacău

A. Prin sentința nr. 572

din 26 martie 2012, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale materiale,

fiind declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel

Bacău.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, Tribunalul a apreciat că

întrucât acțiunea vizează anularea parțială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011

emisă de o autoritate publică centrală, competența aparține secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

Apel Bacău

A. Prin sentința nr. 57

din 14 martie 2013 a Curții de Apel Bacău a fost declinată competența de soluționare

a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A.G. SRL Onești

(fostă SC A.G. SA), reprezentată prin lichidatorul judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O.,

județul Bacău, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului

Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

A fost constatat ivit

un conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău

și a fost trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului de competență.

B. Motivele de fapt și

de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1173 din 26 octombrie 2011

Tribunalul Bacău a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței SC A.G.

SRL, cu ridicarea dreptului de administrare al debitoarei; a fost desemnat administrator

judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O., județul Bacău. Prin sentința civilă nr. 1402 din

30 noiembrie 2011 Tribunalul Bacău a deschis procedura falimentului în formă simplificată

și a dispus dizolvarea societății; ca lichidator judiciar a fost desemnat T.E. I.P.U.R.L.

S-a reținut că în urma

inspecției fiscale efectuate de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași la reclamantă a fost emisă decizia de impunere din 4 octombrie 2010

prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale principale, accize

pentru bere, în sumă de 110.613 RON și obligații fiscale accesorii, majorări de

întârziere, dobânzi de întârziere și penalități de întârziere, în sumă de 100.331

RON, rezultând un total al obligațiilor fiscale în sumă de 210.944 RON. Dintre aceste

obligații, prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a contestat obligații în sumă

de 206.027 RON.

Curtea a reținut incidența

în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care instituie

două criterii de determinare a competenței materiale: criteriul poziționării în

cadrul sistemului administrației publice a autorității publice emitente a actului

atacat și criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției

sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Raportat

la acest din urmă criteriu, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește

taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența

se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege

pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma

de 500.000 RON.

În cauză, a reținut instanța

că este vorba de un litigiu având ca obiect drepturi vamale, în sumă de 206.027

RON, iar competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește

în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și

fiscal a Tribunalului Bacău.

Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal,

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de

competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat

necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

contestarea unor obligații în sumă de 206.027 RON, reprezentând obligațiile fiscale

suplimentare la plată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare

a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului

litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește o obligație fiscală, competența de soluționare a cauzei

este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul

administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este

emis de o autoritate centrală.

Având în vedere considerentele

expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC A.G. SRL prin lichidator judiciar T.E. I.P.U.R.L. Târgu

Ocna în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională

de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie

2013.