ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5645/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5645/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Bacău, reclamanta Z. (fostă B.) E.C. a solicitat anularea

Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și

obligarea pârâților U.N.B.R. și Consiliul Baroului Bacău să constate prin

act administrativ că îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul

avocaților definitivi și, în consecință, să procedeze la înscrierea sa în

Tabloul avocaților incompatibili.

de apel

Prin sentința nr.

48 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței

materiale, ca nefondată și a respins acțiunea formulată de reclamanta

Z.E.C., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Bacău, ca

nefondată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în

esență, următoarele:

Referitor la excepția

procedurală invocată, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența

materială revine curților de apel.

Același act normativ

prevede că organul administrativ emitent poate reveni la măsura luată, sau la

solicitarea persoanei vătămate într-un drept al său, solicitare ce trebuie

făcută și către organul ierarhic superior, dacă acesta există - art. 7 alin.

(1) Legea nr. 554/2004. Această prevedere face ca decizia organului ierarhic

superior să facă parte din completarea sau modificarea actului administrativ și

nu doar pentru a soluționa o cale de atac - în speță contestația.

Pe fondul cauzei, din

actele dosarului rezultă că, la 16 februarie 2011, reclamanta a depus cerere de

primire în Baroul Bacău cu solicitarea de a fi trecută pe lista avocaților

incompatibili; la cerere a atașat și dovada că a suspendat raporturile de

serviciu pentru postul deținut în prezent.

Așa cum au arătat și

pârâtele - prin întâmpinare - din analiza art. 96 din Legea nr. 188/1999,

rezultă că prin suspendarea raporturilor de muncă ale funcționarului,

contractul nu încetează și nici nu poate fi modificat.

Prin adoptarea Legii nr.

51/1995 este reglementată întreaga activitate a profesiei de avocat inclusiv

cea a exercitării acestei profesii; a face o interpretare distinctă între a fi

primit în profesie și exercitarea acesteia înseamnă, în esență, a o lăsa fără

„conținut” argument logic și legal pentru orice profesie avută de o persoană.

Art. 28 din Legea nr.

51/1995 prevede în mod expres situațiile de suspendare a activității

desfășurate de avocat, printre care este și cea a incompatibilității

intervenite, respectiv, nu poți fi trecut pe lista incompatibilităților fără a

fi avocat în activitate, pentru că nu există temei legal de a solicita în mod

direct înscrierea în tabelul avocaților incompatibili.

II. Calea de atac

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamanta,

solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Tribunalul Bacău, iar în subsidiar, modificarea

sentinței, în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a

încadrat în prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că sentința civilă nr. 48/2012 ce face obiectul prezentului recurs a fost dată

cu încălcarea normelor de competență de ordine publică. Recurenta a arătat că a

formulat contestație împotriva deciziei Baroului Bacău prin care i s-a respins

cererea de înscriere pe Tabloul Avocaților și a precizat ulterior, în scris, că

înțelege să conteste Decizia U.N.B.R. nr. 83 din 3 decembrie 2011, prin care

s-a respins contestația formulată împotriva deciziei Baroului Bacău, separat,

la Curtea de Apel București. Cele două acte administrative sunt două acte

independente, emise de autorități diferite, astfel încât motivarea Curții de

Apel Bacău în respingerea excepției necompetenței materiale este eronată.

A criticat motivarea

instanței de fond ca lacunară și a reiterat argumentele de fapt și de drept

expuse în cererea de chemare în judecată.

Intimatul Baroul

Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut, mai

întâi, că nu este întemeiată critica recurentei privind necompetența, atâta

timp cât această problemă nu a fost ridicată de reclamantă la fond, în

condițiile legii. Decizia nr. 83/2011 a Consiliului U.N.B.R. nu ar fi putut

oricum fi soluționată separat de litigiul aflat pe rolul Curții de Apel Bacău,

iar prin solicitarea inițială reclamanta viza oricum dispoziții cu privire la

un organ local și unul central.

În ceea ce privește fondul

cauzei, a argumentat că, în urma cererii sale, reclamanta nu putea oricum fi

înscrisă în aceeași ședință, dar succesiv, în ambele tablouri și nici direct în

tabloul avocaților incompatibili.

Solicitarea

ulterioară a recurentei de a fi înscrisă în tabloul avocaților incompatibili nu

poate fi admisă, atâta timp cât starea de incompatibilitate nu a încetat în

termen, decizia de primire în profesie nu și-a produs efectele, calitatea de

avocat a fost pierdută, iar fără această calitate este imposibil să accezi în

tabloul cu drept de exercitare.

La rândul său, prin

întâmpinarea depusă, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a evocat

contextul factual al litigiului și a învederat că, prin cererea introductivă,

recurenta a chemat în judecată și U.N.B.R., solicitând și obligarea acesteia la

emiterea unui act administrativ unilateral individual, astfel încât Curtea de

Apel București este competentă material cu soluționarea cauzei în fond.

A mai evocat

dispozițiile legale incidente și a argumentat că petenta nu s-a conformat

prevederilor Legii nr. 51/1995, în sensul că nu a rezolvat definitiv starea de

incompatibilitate în care se afla, hotărârile intimatelor fiind legale și

temeinice.

Recurenta nu poate fi

înscrisă direct pe Tabloul avocaților definitivi, atâta timp cât aceasta nu a

dobândit dreptul efectiv de exercitare a profesiei de avocat, iar pentru

înscrierea pe Tabloul avocaților incompatibili este obligatoriu ca avocatul

respectiv să fi fost anterior primit în profesie cu drept de liberă practică,

deci cu drepturi depline.

III. Soluția

instanței de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se

află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs

privind necompetența materială a Curții de Apel Bacău, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiat,

fiind incidente în litigiu prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, precum și dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile și instituțiile publice centrale se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel,

reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de

la domiciliul (sediul) pârâtului.

Prin urmare, cum prin

acțiunea formulată reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârât

și U.N.B.R. (care are, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004,

statut de autoritate publică asimilată), și a solicitat și obligarea

acestei pârâte la emiterea unui act administrativ, în mod corect litigiul a

fost judecat, în primă instanță, de Curtea de Apel Bacău - Secția de

contencios administrativ.

În continuare, se

reține că recurenta-reclamantă Z. (fostă B.) E.C. a învestit instanța de

judecată cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 31 din 24

februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău, obligarea pârâților

U.N.B.R. și Consiliul Baroului Bacău să constate prin act administrativ că

îndeplinește condițiile legale de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi

și, în consecință, să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților

incompatibili.

Prin Decizia nr. 31

din 24 februarie 2011, adoptată de Consiliul Baroului Bacău, a fost respinsă

cererea recurentei-reclamante de înscriere pe tabloul avocaților cu drept de

exercitare a profesiei a Baroului Bacău.

În motivarea

deciziei, s-a reținut că prin Decizia nr. 74 din 2 decembrie 2010 a Consiliului

Baroului Bacău s-a aprobat

primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a

recurentei, iar decizia își produce efecte numai după încetarea stării de

incompatibilitate.

S-a mai reținut că,

prin Dispoziția nr. 29 din 15 februarie 2011 emisă de președintele Consiliului

Județean Bacău s-a dispus suspendarea raporturilor

de serviciu a

recurentei în condițiile art. 95 alin. (4) și ale art. 117 din Legea nr. 118/1999,

începând cu data de 16 februarie 2011, apreciindu-se că suspendarea

raporturilor de serviciu ale funcționarului public nu are nici un efect cu

privire la starea de incompatibilitate a acestuia.

Instanța de fond a

apreciat că atât Decizia nr. 31 din 24 februarie 2011, adoptata de Consiliul

Baroului Bacău, cât și Decizia U.N.B.R. nr. 83 din 3 decembrie 2011, prin care

s-a respins contestația formulată de recurentă împotriva deciziei Baroului

Bacău, sunt legale și temeinice, și aceasta este și concluzia instanței de

control judiciar.

Astfel, potrivit art.

24 alin. (2)

1

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, „În cazurile

în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce

efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie

rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.

Aceste

dispoziții legale sunt explicite și au un înțeles pe deplin

lămurit, astfel că pentru ca reclamanta să poată dobândi calitatea de avocat în

baza Deciziei nr. 74/2010 era necesar ca aceasta să renunțe la calitatea

de salariat care atrăgea starea de incompatibilitate. Legiuitorul a stabilit un

termen de două luni de la data emiterii deciziei în care aceasta produce efecte

și la expirarea căruia, dacă starea de incompatibilitate nu a fost

rezolvată, decizia nu mai produce efectul primirii în profesie.

S-a apreciat, în mod

corect, că dispoziția de suspendare a raporturilor de serviciu nu este de

natură a înlătura starea de incompatibilitate, aspect ce rezultă cu evidență

din însăși interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Recurentei-reclamante

nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 28 lit. a) și respectiv art. 49 lit.

c) din Legea nr. 51/1995 în vigoare la data formulării cererii sale. Acestea se

referă la persoane care aveau calitatea de avocat fiind deja înscrise pe

tabloul avocaților, dar care au devenit incompatibile, motiv pentru care pot

solicita trecerea de pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei

pe tabloul avocaților incompatibili, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995, republicată și art. 31 alin. (2) din Statutul

avocatului.

De asemenea, în cauza

dedusă judecății nu sunt incidente nici dispozițiile art. 27 lit. a) din Legea nr.

51/1995, republicată care prevăd: „calitatea de avocat este suspendată a) în

caz de incompatibilitate, pe durata acestei stări”, întrucât

recurenta-reclamantă nu a deținut calitatea de avocat ca urmare a

neîndeplinirii condiției privind rezolvarea stării de incompatibilitate.

Prin urmare, cum

decizia de primire în profesie nu a condus automat la dobândirea calității de

avocat, recurenta-reclamantă nu putea solicita suspendarea calității de avocat,

nefiind înscrisă pe tabloul avocaților definitivi și neexercitând în fapt

această profesie niciodată.

În ceea ce privește

modificările aduse prevederilor art. 24 alin. (2) din lege, argumentele

recurentei-reclamante nu sunt în măsură să susțină concluzia acesteia.

Într-adevăr, în forma

inițială, art. 24 alin. (2) prevedea că „Decizia de primire în profesie va fi

anulată de consiliul baroului, dacă cel primit în profesie nu renunță în termen

de două luni la situația care constituie caz de incompatibilitate”. Mențiunea

„va fi anulată” care lipsește din textul modificat prin pct. 23 din Legea nr. 255/2004

privind modificarea Legii nr. 51/1995, nu justifică susținerea că art. 24 alin.

(2) în forma ulterioară ar fi rămas fără sancțiune, deoarece sintagma folosită

de această dată „va produce efecte numai de la (…)”, are consecințe similare în

cazul nesatisfacerii cerinței impuse de legiuitor.

Cât privește

deciziile acestei secții, invocate de recurenta-reclamantă, acestea se referă

la problema vechimii necesare unui consilier juridic pentru a accede fără

examen la calitatea de avocat, neavând relevanță în prezenta speță.

În consecință, în

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către

intimata-pârâtă U.N.B.R., în sumă de 500 lei și către intimatul Baroul

Bacău, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Z. (B.) E.C. împotriva sentinței nr. 48 din 28 februarie 2012 a Curții

de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 500 lei

către intimata - U.N.B.R. și a sumei de 300 lei către intimatul Baroul

Bacău, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2013.