ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2015

Decizie nr. 123/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 205 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Neamț competența de soluționare a acțiunii prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. Neamț, solicita anularea Deciziei nr. 739 din 29 iunie 2013 și a Hotărârii nr. 52 din 21 februarie 2013, emise de pârâți.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că actul care produce efecte în cauză este Hotărârea nr. 52 din 21 februarie 2013, emisă de Consiliul C. Neamț.

Prin sentința nr. 211/CA din 21 mai 2014, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâta este autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004

.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză a fost solicitată anularea Hotărârii nr. 52 din 21 februarie 2013, prin care Consiliul C. Neamț a respins cererea reclamantei A., de trecere a sa pe tabloul avocaților incompatibili, și a Deciziei nr. 739 din 29 iunie 2013, prin care Consiliul B. a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 52 din 21 februarie 2013.

Conform art. 60 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, B. este persoană juridică de interes public, formată din toate barourile din România, fiind competentă, prin Consiliul C., să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, contestații care au, deci, caracterul unui recurs ierarhic, fiind o modalitate de control administrativ extern al hotărârilor emise de barouri.

În temeiul acestei competențe, prevăzută de art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995, a fost emisă Decizia nr. 739 din 29 iunie 2013 a B., contestată în cauză, alături de hotărârea C. Neamț la care se referă.

Art.

10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ

nr. 554/2004 instituie, p

entru stabilirea competenței materiale, două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorității emitente și, cum unul dintre pârâții emitenți ai actelor contestate este o autoritate publică de nivel central, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în litigiile având ca obiect deciziile emise de Consiliul B. în această materie.

Față de cele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. Neamț, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.

Cu opinia separată a d-nei judecător D., în sensul că:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. Neamț, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Opinia Separată

Redactată de judecător D., în temeiul art. 258 și art. 264 alin. (2) C. proc. civ. (1865).

În dezacord cu concluzia majorității, apreciez că prezentul conflict negativ de competență se impunea a fi soluționat în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în considerarea următoarelor argumente:

Litigiul dedus judecății are ca obiect:

(i) anularea Hotărârii Consiliului C. Neamț nr. 52 din 21 februarie 2013, prin care i-a fost respinsă reclamantei cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili;

(ii) anularea Deciziei Consiliului B. nr. 739 din 29 iunie 2013, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii Consiliului C. Neamț nr. 52 din 21 februarie 2013;

(iii) obligarea pârâților C. Neamț și B. la emiterea deciziei de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili.

Prin urmare, raportat la art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, este vorba de o acțiune în contencios administrativ generată de refuzul Consiliului C. Neamț de emitere a deciziei de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, refuz exprimat prin Hotărârea nr. 52 din 21 februarie 2013 și considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat.

Sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, prezintă relevanță următoarele dispoziții legale:

- art. 25 alin. (1):

„(1) Consiliul C. emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate”.

- art. 56 alin. (2) lit. f):

„(2) Consiliul C. are următoarele atribuții.

f) hotărăște asupra stării de incompatibilitate și asupra încetării acesteia;

- art. 66 lit. p):

„Consiliul B. are următoarele atribuții:

p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate și rezolvă plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei”.

- Art. 10 alin. (1):

„(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Ținând seama că obiectul actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată pe calea acțiunii directe reglementate de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este un impozit, o taxă, contribuție sau datorie vamală, competența materială se stabilește după poziționarea autorității emitente a actului contestat în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale).

Pornind de la această premisă, în situația în care persoana care se consideră vătămată a exercitat recursul ierarhic și a înțeles să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acest act juridic este susceptibil de executare și poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de Hotărârea Consiliului C. Neamț nr. 52 din 21 februarie 2013, în timp ce Decizia Consiliului B. nr. 739 din 29 iunie 2013 este actul prin care a fost soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei este determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului Hotărârii nr. 52 din 21 februarie 2013, respectiv C. Neamț, autoritate publică locală, astfel că Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, îi revine competența de soluționare a cauzei.

Situația este similară litigiilor în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare din data de 20 februarie 2012, prin care a stabilit că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea măsurilor dispuse prin deciziile emise de Camerele de Conturi județene și a celor dispuse de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative.

S-a apreciat că, în raport de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiect al unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi județeană chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația administrativă.

Acest raționament este pe deplin aplicabil, prin analogie, în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, neexistând niciun element care să justifice o abordare diferită.

Faptul că instanța supremă a reținut și a judecat pe fond recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în această materie de unele curți de apel nu prezintă relevanță din perspectiva analizată, întrucât controlul judiciar nu a vizat și competența primei instanțe în soluționarea cauzei.

În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, apreciez că Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, îi revine competența de soluționare a cauzei și că în acest sens se impunea a fi soluționat conflictul negativ de competență ivit între această instanță și Curtea de Apel Bacău.