ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 98/2015

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 290 din 19 iunie 2014 Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență

materială a Tribunalului Neamț, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulată de

reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit Neamț, și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 1 Nord Iași, având ca obiect

anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel

Bacău, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 140 din 23 octombrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a

Curții de apel, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat

ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și

a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență

a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios adrninistrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența

de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut

în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit

prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea

de soluționare, de către instanțele de contencios adrninistrativ competente potrivit

legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate

publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a

unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul

legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept

sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează

obiectul acțiunii judiciare.

Actul adrninistrativ este actul unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării

ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012

potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000

RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum

și cele care, privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu

se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal,

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

Prin cererea formulată reclamanta C.E.

a chemat în judecată, pe pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

Neamț și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N-E Iași solicitând anularea actului

administrativ din 15 mai 2013 prin care s-a acordat calificativul de neconformitate

cu ocazia întocmirii fișei de verificare tehnică și financiară semnată de experți

din cadrul O.H.D.R.P. Neamț, precum și obligarea la acordarea calificativului de

conformitate în acord cu prevederile legale în vigoare.

Prin art. 10 alin. (1

1

) din

Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. 54 din Legea nr. 76/2012

au fost atribuite în competența de primă instanță a curților de apel toate cererile

privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca

obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene,

însă, actele administrative a căror anulare se solicită în cauza de față nu provine

de la o autoritate publică centrală, ci județeană, anume, Centrul Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

Înalta Curte mai constată că prin art.

10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, au fost atribuite

în competența de primă instanță a curților de apel doar cererile privind actele

adrninistrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând

finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

În cauză, actul a cărui anulare se solicită

nu este emis de o autoritate centrală, ci de un oficiu județean pentru finanțarea

investițiilor rurale, fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului

regional pentru finanțarea investițiilor rurale, condus de un director.

Deși nu au personalitate juridică, aceste

oficii au capacitate de drept adirdnistrativ, fiind de necontestat competența acestora

de emitere a actelor de natura celui în cauză.

Atribuțiile A.P.D.R.P., în calitatea sa

de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în sensul art. 2

alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, își exercită atribuțiile prevăzute în

art. 5 alin. (2) lit. e) și alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 (în vigoare

la data emiterii actului contestat), prin centrele regionale și oficiile județene.

Prin urmare, actele administrative ce fac

obiectul acțiunii de față nu se înscriu în sfera de aplicare a dispozițiilor

art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată

că soluționarea în fond a cauzei este de competența Tribunalului Neamț, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta C.E. și pârâții Oficiul Județean Neamț pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

1 Nord-Est Iași în favoarea Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

16 ianuarie 2015.