ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2017

Decizia nr. 654/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 aprilie 2016, sub nr. x/103/2016,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții președintele B. și C.

, a solicitat anularea Ordinului nr. S/235 din 9 februarie 2016 emis de

președintele B. și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 4652 din 14 martie 2016 a președintele B.

;

2.1. Hotărârea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 891/C din 30septembrie 2016, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a r

eținut că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. S/235 din 9 februarie 2016 este emis de o autoritate publică centrală, respectiv C., astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 octombrie 2016, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 132 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,curtea de apel a reținut, în esență, că ordinul contestat aduce modificări la Regulamentul de organizare și funcționare al C., iar reclamantul formulează critici asupra acestuia din perspectiva efectelor pe care acest act normativ l-ar putea avea asupra drepturilor sale salariale. Acțiunea reclamantului nu poate fi considerată ca o acțiune în contencios obiectiv împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, prin raportare la art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1380/2009, dată fiind preocuparea principală a reclamantului de a obține în justiție anularea unui act administrativ individual prin care i-au fost încălcate drepturile sale de funcționar public (componenta subiectivă a acțiunii, evidențiate pin motivarea cererii). Astfel, în raport de motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată,curtea de apel

a constatat că litigiul dedus judecății este unul specific dreptului muncii (raport juridic vizând funcția publică), fiind aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, derogatorii de la dreptul comun conținut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul acțiunii îl constituie

anularea Ordinului nr. S/235 din 9 februarie 2016 emis de președintele C., care aduce modificări la Regulamentul de organizare și funcționare al C.

Înalta Curte observă că prin adresa din 14 martie 2016, cuprinzând răspunsul la plângerea prealabilă formulată pentru revocarea Ordinului nr. S/235 din 9 februarie 2016, i s-a comunicat reclamantului că

modificările intervenite prin ordinul contestat în cauză nu îl vizează în mod direct pe acesta. Un eventual litigiu care s-ar putea ivi în legătura cu incidenta respectivului ordin în raportul de serviciu al reclamantului, pe care acesta îl prevede ca ipoteză ce justifică cererea sa de anulare a acului administrativ, nu poate conduce la stabilirea competenței de soluționare a cererii de față conform regulilor stabilite de art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată, cât timp obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul de competență nu relevă nicio contestare a unui act administrativ prin care să se fi produs deja o modificare a raportului de serviciu existent în prezent.

Nefiind în prezența unui litigiu având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public ce a sesizat instanța de judecată, devin aplicabile regulile de competență care stabilesc instanța îndrituită la soluționarea cauzei în funcție de emitentul actului administrativ contestat.

Actul administrativ atacat în cauză este emis de C., care funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1380/2009.

Prin urmare,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material este

curtea de apel, în funcție de rangul autorității publice emitente a actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții președintele C. și C., în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22februarie 2017.