ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2016

Decizia nr. 2640/2016

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08 septembrie 2016, petentul A. a formulat contestație împotriva rezoluției dată la data de 02.08.2016 de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2014 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea contestației se susține în esență că „inspectorul judiciar ignoră cu rea credință faptul că judecătorii au judecat cu rea credință folosindu-se de prevederile vechiului C. proc. civ. Noul C. proc. civ. era în vigoare din 15.02.2013.

Noile coduri - civil și de procedură civilă au fost implementate tocmai pentru a alinia legislația română la normele U.E., România fiind în topul condamnărilor pentru încălcarea procedurilor”.

Apărarea pârâtei Inspecția Judiciară

Inspecția Judiciară, prin întâmpinarea formulată, a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, de a soluționa prezenta contestație. În acest sens a arătat că prin rezoluția emisă la data de 02.08.2016, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în Dosarul nr. x/2016 a dispus clasarea sesizării formulate de petiționar, întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor reclamați.

Se invocă de către intimată dispozițiile art. 97 C. proc. civ., ce reglementează competența materială funcțională a instanței supreme; Înalta Curte de Casație și Justiție având competența de a judeca în recurs, recurs în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și orice alte cereri date prin lege în competența sa. Drept urmare, se susține în continuare de către intimata Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are competența de a judeca în primă instanță sau în apel.

Așadar, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă numai recursurile exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în fond de către curțile de apel, respectiv căile extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire) exercitate împotriva propriilor hotărâri și alte cereri date prin lege în competența sa (conflicte de competență, strămutări, reexaminări taxe de timbru) prin care nu se numără contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară; acestea fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Se invocă, în susținerea excepției de necompetență materială și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, solicitându-se astfel admiterea excepției, cu consecința declinării soluționării acțiunii către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimata Inspecția Judiciară, prin întâmpinare, apreciază că aceasta este întemeiată, raportat la următoarele considerente:

În cauză, obiectul litigiului dedus prezentei judecăți îl reprezintă contestația formulată de contestatorul B. împotriva rezoluției emisă la data de 02.08.2016 de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistratură, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată; inspectorul judiciar constatând, în urma efectuării verificărilor, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.

Analizând obiectul prezentei cauze, prin raportare la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea stabilesc o competență exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de a soluționa o astfel de contestație.

Astfel, dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată, prevăd următoarele: „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile”, iar alin. (7) al aceluiași articol prevede următoarele „Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă”.

Înalta Curte are în vedere, deopotrivă, în soluționarea excepției de necompetență materială și dispozițiile art. 97 C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

„Art. 97 - Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

- Recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

- Recursurile în interesul legii;

- Cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

- Orice alte cereri date prin lege în competența sa”.

Astfel, cum prezentul litigiu nu face parte din categoria celor menționate expres în dispozițiile art. 97 C. proc. civ., iar legea specială aplicabilă în speța de față, respectiv Legea nr. 317/2004, stabilește o competență exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Înalta Curte urmează a admite excepția de necompetență materială de a soluționa prezenta contestație, excepție invocată de intimata Inspecția Judiciară, prin întâmpinare și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de B. împotriva rezoluției din 2 august 2016 a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.