ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2016

Decizia nr. 2673/2016

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2016, sub nr. x/1/2016, contestatoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, completarea contestației formulate împotriva a rezoluției de clasare nr. 3468/J/1918/DIJ/2016 din 2 iunie 2016 pronunțată de C.S.M. - Inspecția Judiciară prin care a fost respinsă sesizarea înregistrată sub nr. 1529/IJ/1015/DIJ/2013.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecția Judiciară, prin întâmpinarea formulată, a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004,solicitând în acest sens admiterea excepției și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 131 alin. (1) și ale art. 132 C. proc. civ. din același cod, republicat, excepția necompetenței materiale, din perspectiva dispozițiilor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, „(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…) b) clasarea sesizării, în cazul, în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; (…)”.

Referitor la rezoluția de clasare a sesizării, Înalta Curte constată că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă” din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din același act normativ, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 397/2014, publicată în M. Of. al României nr. 529 din 16 iulie 2014.

Din acest moment, dispozițiile neconstituționale au fost suspendate de drept, Înalta Curte constatând că, la momentul soluționării prezentei cauze, norma legală menționată mai sus și-a încetat efectele, având în vedere că au trecut mai mult de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar legiuitorul nu a pus de acord prevederile neconstituționale cu prevederile Constituției, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României.

Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese, și având în vedere dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform cărora, „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și la alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile”, precum și caracterul de act administrativ al rezoluției, emis de o autoritate publică centrală (Inspecția Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie, indiferent de soluția dispusă prin rezoluție (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de intimata Inspecția Judiciară.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.