ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2695/2016
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul contestației
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28.06.2016, contestatoarea A. a atacat Rezoluția de clasare a sesizării nr. nr. 3468/IJ/1918/DIJ/2016 din 2 iunie 2016 emisă Inspecția Judiciare.
Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
II. Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată de intimată, raportat la dispozițiile legale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite.
Potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și la alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile”.
Referitor la rezoluția de clasare a sesizării, Înalta Curte constată că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă” din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din același act normativ, a fost declarată neconstituțională, prin Decizia Curții Constituționale nr. 397/2014, publicată în M. Of. al României nr. 529/16.07.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
orice alte cereri date prin lege în competența sa.
În lipsa unei reglementări exprese și având în vedere prevederile sus-menționate, dar și caracterul de act administrativ al rezoluției, emis de o autoritate publică centrală (Inspecția Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie, indiferent de soluția dispusă prin rezoluție (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.
Temeiul legal al soluției adoptate
În temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială, invocată de Inspecția Judiciară.
Declină competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva rezoluției nr. 3468/IJ/1918/DIJ/2016 din 2 iunie 2016 a Inspecției Judiciare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.