ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2017

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19.06.2017, A. a contestat Rezoluția de clasare din 13 martie 2017 emisă în Dosarul nr. 1029/IJ/472/DIJ/2017 emisă de Inspecția Judiciară și adresa de răspuns din data de 11 mai 2017 emisă în Dosarul nr. 3480/IJ/292/DSCR/2017 a Inspecției Judiciare.

Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluționarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A mai invocat excepția inadmisibilității cererii privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în ceea ce privește judecarea pe fond a prezentei contestații, excepție invocată de intimata Inspecția Judiciară, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Analizând susținerile din cererea de chemare în judecată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant, îl constituie de Rezoluția de clasare din 13 martie 2017 emisă în Dosarul nr. 1029/IJ/472/DIJ/2017 emisă de Inspecția Judiciară și adresa de răspuns din data de 11 mai 2017 emisă în Dosarul nr. 3480/IJ/292/DSCR/2017 a Inspecției Judiciare, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate împotriva magistraților judecători din cadrul Tribunalului Bihor.

Art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În aceste condiții și întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării. În acest sens a fost și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017.

În consecință, procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluția de respingere a sesizării.

Referitor la această din urmă categorie de rezoluții, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile".

Așadar, legiuitorul a instituit în această materie o competență materială și teritorială exclusive, de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga.

Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., republicat și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimata Inspecția Judiciară.

Trimite spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de A. privind soluția de clasare nr. 3480/IJ/292/DSCR/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2017.