ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3167/2017

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea unor acte ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată emise în cadrul activității de înfăptuire a justiției.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată la data de 25 septembrie 2017, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluționarea cererii, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A mai invocat excepția inadmisibilității cererii, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

La rândul său, prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Soluția Înaltei Curți

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, se rețin următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care aceasta solicită anularea unor acte ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată considerate drept "acte administrative", nu fac parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere că intimații au calitatea de autorități publice centrale, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție își are domiciliul contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de A. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.