ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2016

Decizia nr. 2674/2016

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 august 2013 petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a susținut că ar exista un refuz nejustificat din partea pârâtei Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cererea pe care a expediat-o prin poștă și purtând nr. 1779 din 13 iunie 2016.

De asemenea, a solicitat anularea adreselor nr. 12310 din 10 mai 2016 și nr. 759 din 21 iulie 2016 ambele emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care instanța supremă a răspuns petentului.

În drept petentul a invocat dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 4 din Legea nr. 303/2004, art. 21 din Constituția României.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. rpoc. civ., coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, din perspectiva dispozițiilor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Art. 10 - Instanța competentă

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 1.000.000 lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (…) se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Examinând actele dosarului, Înalta Curtea constată că prin cererea formulată și înregistrată direct la această instanță petentul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, constatarea unui refuz nejustificat de a soluționa cererea de către pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și anularea adreselor nr. 12310 din 10 mai 2016 și nr. 759 din 21 iulie 2016 ambele emise de acesta din urmă.

Așadar, față de rangul de autoritate centrală a instituției pârâte emitente, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte în temeiul art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va trimite cauza spre competență soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină cauza privind pe petentul A. și intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără calea de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.