ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2017

Decizia nr. 1608/2017

I. Circumstanțele

cauzei

cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 03 februarie 2016, reclamantul A., în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București, a solicitat: (i) obligarea pârâtei să

comunice, în scris, informațiile solicitate la data de 29.12.2015, orele

13:51; (ii) obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei;

(iii) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar

central și pe pagina de internet a pârâtei, ca despăgubire

nepatrimonială pentru încălcarea dreptului reclamantului la informațiile

de interes personal statuat prin art. 31 alin. (2) din Constituția

României; (iv) obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de

judecată.

primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 2874 din data de 03 mai 2016, Tribunalul București, secția

a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile

inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei de obiect, ca

neîntemeiate, și a respins cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București, ca

neîntemeiată.

atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 2874 din 03 mai 2016 și

procedura de soluționare a recursului.

Împotriva

hotărârii de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea

sentinței recurate și obligarea intimatei la îndeplinirea celor 4

capete de cerere solicitate conform cererii de chemare în judecată,

recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.07.2016.

La data de

26.08.2016 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul instanței de recurs

o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru

dezlegarea unei chestiuni de drept, invocând și excepții de

nelegalitate, dar și excepții de neconstituționalitate cu

privire la dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, dispozițiile

Legii nr. 24/2000 și art. 252 alin. (2) C. proc. civ., ale Legii nr.

554/2004 și ale Legii nr. 218/2002.

instanței de recurs.

Prin decizia

civilă nr. 549 din data de 09 februarie 2017, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

inadmisibile cererea de sesizare a Înaltei Curți cu dezlegarea unei

chestiuni de drept, cererea de sesizare a Curții Constituționale și

excepțiile de nelegalitate, respectiv ca nefondată excepția

lipsei dovezii calității de reprezentant. De asemenea, a respins

recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile

nr. 2874 din 03 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Referitor la

respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea

nr. 202/1998, dispozițiile Legii nr. 24/2000 și art. 252 alin. (2) C.

proc. civ., ale Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 218/2002, instanța

de recurs a reținut că aceasta este inadmisibilă, nefiind

întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale pentru

soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform

prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece nu are legătură

cu soluționarea cauzei deduse judecații, care are ca obiect „comunicare

informații de interes public”, acțiunea reclamantului fiind

respinsă de instanța de fond pentru motivul că informațiile

solicitate nu se subsumează categoriei „informațiilor de interes

public”, soluția instanței de fond nefiind fundamentată pe

absolut niciuna dintre reglementările invocate ca neconstituționale.

atac exercitată împotriva soluției de respingere, ca

inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

Împotriva

soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale a

României a declarat recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare,

potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul A., arătând

că motivele recursului le va formula după ce i se va comunica

hotărârea atacată.

La data de

27.04.2017 recurentul A. a depus o cerere pentru administrare de noi probe în

susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României,

anexând și înscrisurile la care face referire în cuprinsul cererii.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 28.04.2017,

intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului

București a solicitat menținerea soluției pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, invocând, totodată, și nulitatea recursului ca urmare

a nemotivării acestuia.

II. Soluția

Înalte Curți de Casație și Justiție

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată

întemeiată excepția nulității recursului declarat de

recurentul-reclamant A., reținând următoarele considerente:

În cauza de

față, având în vedere că obiectul căii de atac îl

reprezintă soluția acordată cererii de sesizare a Curții

Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate

vizând dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, Legii nr.

24/2000 , art. 252 alin. (2) C. proc. civ., precum și dispozițiile

Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 218/2002, regimul căii de atac este

reglementat de dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992, potrivit cărora: „Dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge

printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat

superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare (…)”.

Aceste

dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special

de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu

prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce

pot fi invocate (art. 488), condițiile de formă ale recursului (art.

486) sau motivarea recursului.

Astfel, potrivit

art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat:

„(1) Cererea

de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor

sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat”.

Art. 487

alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: „Recursul se va motiva

prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile

prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”, iar art.

470 alin. (5) arată că: „În cazul în care termenul pentru exercitarea

apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea

apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge,

însă, de la data comunicării hotărârii.”

Decizia

civilă nr. 549 a fost pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09

februarie 2017, de la acest moment începând să curgă termenul de

recurs de 48 de ore defipt de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând

recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta

a fost formulat în termen, fiind depus prin intermediul poștei electronice

la data de 10 februarie 2017.

În ceea ce

privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că

recurentul a precizat, prin cererea de recurs, că va formula aceste motive

după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural legal în condițiile

art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în sensul

că recurentul beneficia de un termen de 48 de ore de la comunicarea

hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs.

Potrivit

dovezilor de comunicare către părți a deciziei civile nr. 549

din 09 februarie 2017, înaintate Înaltei Curți de către Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea

recurată la data de 23.03.2017, astfel încât termenul de motivare a

recursului (stabilit pe ore) începea să curgă de la ora zero a zilei

următoare (24 martie) și se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct.

1 și art. 181 alin. (2) C. proc. civ., pe data de 27 martie 2017 (ziua de

26 martie fiind zi nelucrătoare).

Recurentul-reclamant

A. nu a formulat și depus la dosarul Înaltei Curți motivele de recurs

pe care își întemeiază calea de atac, singura cerere depusă

fiind o Cerere pentru administrarea de noi probe, care nu cuprinde motivele de

nelegalitate formulate împotriva deciziei nr. 549 din 09 februarie 2017.

Conform art.

489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”,

iar potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ., republicat: „Dacă legea nu

dispune altfel,motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi

ridicate din oficiu de către instanță, chiar după

împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare,

fie în ședința publică.”

Înalta Curte

constată că recursul nu a fost motivat, și nu există motive

de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu,

astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc.

civ., recursul formulat de reclamantul A. este nul pentru lipsa motivării,

excepția nulității recursului fiind întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

nulității recursului.

Anulează

recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 549 din 9

februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 mai 2017.