ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03 februarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat: (i) obligarea pârâtei să comunice, în scris, informațiile solicitate la data de 29.12.2015, orele 13:51; (ii) obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei; (iii) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central și pe pagina de internet a pârâtei, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului reclamantului la informațiile de interes personal statuat prin art. 31 alin. (2) din Constituția României; (iv) obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2874 din data de 03 mai 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei de obiect, ca neîntemeiate, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 2874 din 03 mai 2016 și procedura de soluționare a recursului. Împotriva hotărârii de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și obligarea intimatei la îndeplinirea celor 4 capete de cerere solicitate conform cererii de chemare în judecată, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.07.2016. La data de 26.08.2016 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul instanței de recurs o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, invocând și excepții de nelegalitate, dar și excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, dispozițiile Legii nr. 24/2000 și art. 252 alin. (2) C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 218/2002.

Soluția instanței de recurs. Prin decizia civilă nr. 549 din data de 09 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibile cererea de sesizare a Înaltei Curți cu dezlegarea unei chestiuni de drept, cererea de sesizare a Curții Constituționale și excepțiile de nelegalitate, respectiv ca nefondată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant. De asemenea, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2874 din 03 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Referitor la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, dispozițiile Legii nr. 24/2000 și art. 252 alin. (2) C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 218/2002, instanța de recurs a reținut că aceasta este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecații, care are ca obiect „comunicare informații de interes public”, acțiunea reclamantului fiind respinsă de instanța de fond pentru motivul că informațiile solicitate nu se subsumează categoriei „informațiilor de interes public”, soluția instanței de fond nefiind fundamentată pe absolut niciuna dintre reglementările invocate ca neconstituționale.

Calea de atac exercitată împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. Împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale a României a declarat recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul A., arătând că motivele recursului le va formula după ce i se va comunica hotărârea atacată. La data de 27.04.2017 recurentul A. a depus o cerere pentru administrare de noi probe în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, anexând și înscrisurile la care face referire în cuprinsul cererii. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 28.04.2017, intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat menținerea soluției pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând, totodată, și nulitatea recursului ca urmare a nemotivării acestuia. II. Soluția Înalte Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată întemeiată excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., reținând următoarele considerente: În cauza de față, având în vedere că obiectul căii de atac îl reprezintă soluția acordată cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate vizând dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, Legii nr. 24/2000 , art. 252 alin. (2) C. proc. civ., precum și dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 218/2002, regimul căii de atac este reglementat de dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare (…)”. Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate (art. 488), condițiile de formă ale recursului (art. 486) sau motivarea recursului. Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Art. 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”, iar art. 470 alin. (5) arată că: „În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.” Decizia civilă nr. 549 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 februarie 2017, de la acest moment începând să curgă termenul de recurs de 48 de ore defipt de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin intermediul poștei electronice la data de 10 februarie 2017. În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul a precizat, prin cererea de recurs, că va formula aceste motive după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural legal în condițiile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că recurentul beneficia de un termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs. Potrivit dovezilor de comunicare către părți a deciziei civile nr. 549 din 09 februarie 2017, înaintate Înaltei Curți de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea recurată la data de 23.03.2017, astfel încât termenul de motivare a recursului (stabilit pe ore) începea să curgă de la ora zero a zilei următoare (24 martie) și se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 181 alin. (2) C. proc. civ., pe data de 27 martie 2017 (ziua de 26 martie fiind zi nelucrătoare). Recurentul-reclamant A. nu a formulat și depus la dosarul Înaltei Curți motivele de recurs pe care își întemeiază calea de atac, singura cerere depusă fiind o Cerere pentru administrarea de noi probe, care nu cuprinde motivele de nelegalitate formulate împotriva deciziei nr. 549 din 09 februarie 2017. Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”, iar potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ., republicat: „Dacă legea nu dispune altfel,motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședința publică.” Înalta Curte constată că recursul nu a fost motivat, și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantul A. este nul pentru lipsa motivării, excepția nulității recursului fiind întemeiată.